"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Este dificil, aproape imposibil, sa nu fi profund tulburat de lispa de moralitate evidentiata azi in societate precum si de esecurile, derapajele morale ale unor apreciati conducatori crestini. Este o criza generalizata ce trece prin indivizi, grupuri, organizatii, instutitii. Este greu de a gasi oameni – barbati si femei – ce pot proba un caracter ireprosabil, integru si pot da o directie, pot promova un nivel de conducere/slujire fara compromisuri.

 

Chiar o astfel de observatie simpla poate fi gasita drept ridicola de multi contemporani ce cred ca moralitatea este o notiune ciudata ce apartine unei epoci trecute, un fel de autoneprihanire rigida si represiva ce valideaza mai mereu urme si reactii ipocrite.

 

In fata acestor falimente sprituale, moralitatea ramane una din caracteristice esentiale ale fiecaruia dintre noi nu doar ale unor lideri sau persoane reprezentative. Falimentul oricui imi ofera un punct de autoanalizare personala.

 

Credinta ca este o diferenta intre bine si rau, intre ceea ce ar trebui si nu ar trebui sau intre bine, mai bine si cel mai bun – ne poate opri de pe drumul autodistrugerii noastre ca indivizi, ca oameni.

 

Daca nu este nici o diferenta intre moral si imoral atunci – spre exemplu - nu este nici o diferenta fundamentala intre ingrijirea copilului si abuzul copilului. N-ar fi nici un motiv sa nu-ti furi fratele sau sa nu-ti inseli ori ucizi aproapele. Fara repere morale nu este nimic in a ne opri sa mintim pe banda pentru a manipula, insela si domina.

 

Filosoful C. S. Lewis  afirma ca sensul moralitatii – asa neuniform cum se poate vedea – este cea mai puternica dovada a existentei lui Dumnezeu.

 

Pur si simplu nu exista nici un motiv pentru care barbatii si femeile sa aibe vreun simt al definirii lucurilor si starilor daca nu ar exista un Creator al carui caracter este esentialmente moral si de la care deriva orice forma a moralitatii perceptibile in umanitate.

 

Suntem desiguri intristati, dezamagiti cand vedem crestini cu “ştate vechi” pe bancile bisericilor sau care au ocupat pozitii de conducere si care sunt expusi ca find parte in scandaluri ce prezinta o imoraliate grosolana.

 

La fel ar trebui sa fim dezamagiti cand vedem cum alti lideri crestini renunta la standardele lor morale pentru a sustine pe cineva, pentru a lua partea cuiva care se face vinovat de scandal. E greu sa-ti reprimi intrebari in genul: “Cum se poate aceasta?”, “Cum pot lucurile sa se rastalmaceasca chair asa?”,  “Ce speranta mai exista pentru a trai cu integritate?”.

 

In situatii de genul acesta s-ar putea sa fim ispititi a crede ca daca am fi stiut textele Bibliei mai bine, poate nu s-ar fi intamplat asa. Dar analfabetismul biblic nu este radacina problemei. Cei mai multi oameni, chiar si necrestini, stiu ca cele 10 porunci interzic adulterul, hotia si uciderea – dar aceasta cunoastere nu impiedica esecul moral.

 

Toata criza moral vizibila in interiorul bisericii poate ajuta, poate conduce spre indreptare si pocainta. “Sa nu lasam o criza buna sa ne scape” – a devenit o vorba celebra in politica. Ar fi un indemn bun si pentru cei credinciosi. Sa nu ne blocam si sa nu ne infricosam. Ci smeriti sa cautam prin Duhul Sfant a intelege unde trebuie sa corectam, unde trebuie sa cerem iertare si cum sa mergem cu umilinta mai departe. Nu Christos este vinovat de falimentele bisericii ci oamenii care il folosesc pe Christos in scopuri marsave, personale.

 

Fiecarei virtuti ii corespunde un viciu. De exemplu daca un lider are darul de a fi convingator si bun conducator, viciul mandriei si arogantei il poate capacita cu usurinta. Orice timp de criza ofera o buna ocazie pentru toti liderii crestini de a-i cere lui Dumenzeu curatarea inimii lor de orice nuanta de aroganta.

 

Crizele din viata si din comunitatile crestine trebuie confruntate cu adevar, curaj, intelepciune si har. Nicidecum printr-un specialist de imagine publica. Sa nu uitam ca Dumnezeu nu lucreaza doar prin lideri de succes. El lucreaza prin fiecare persoana credincioasa ce este dispusa sa il asculte si sa traiasca cu credinciosie. Ispita mare este ca de multe ori vrem sa fim vazuti ca persoane de succes si mai putin decat a fi identificati ca personae umile, credincioase.

 

A trai substanta preceptelor biblice inseamna a fi capabil sa respecti standardele moralitatii si eticii de baza iar aceasta modelare a caracterului se intampla in timp, printr-un proces de evenimente, stari ce se dezvolta de-a lungul vietii.  Apostolul Pavel descria o persoana notabila moral cand scria: ”… tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, fiindcă ştii de la cine le-ai învăţat. Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi, care-ţi pot da înţelepciunea ce duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus. Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:14-17).

 

Ideea principala este ca aceste scrieri sfinte, sacre sunt capabile sa ne faca intelepti pentru salvarea si pastrarea vietilor noastre. Credinta in Domnul Isus si prezenta Duhului Sfant reprezinta sursa de putere. Procesul ca si in cazul lui Timotei dureaza de o viata – din copilarie a inceput el a cunoaste bazele.  Daca in viata ta nu ai o astfel de borna, de aducere aminte a unor lucruri morale atunci procesul poate incepe chiar azi. Nu te lasa mintit ca tu nu ai nici o sansa. 

Adevarul Scripturii este predat, afirmat si expus de oameni care il traiesc ei insisi – in cazul lui Timotei atat bunica cat si mama sa.  A trai biblic inseamna a continua in ceea ce ai fost educat si crezi cu tarie. Cu alte cuvinte un angajament de viata bazat pe o credinta informata si statornica.

Apostolul Pavel este specific in modul in care Biblia ne poate forma un stil de viata: Cuvantul lui Dumnezeu - inspirat de Dumnezeu insusi – nu este doar o carte scrisa de oameni si poate fi eficient in modelarea vietilor noastre astfel:

Pentru invatatura – Scriptura ne arata ce este adevarat.

Pentru mustrare – Scriptura ne arata cat de condamnabili suntem cand ne afisam lipsa de mila, cruzimea, pacatul.

Pentru corectie – Scriptura ne arata cum putem sa recuperam si redobandim ceea ce am pierdut prin pacat.

Ne pregateste pentru o viata neprihanita – ceea ce inseamna dobandirea abilitatilor si dezvoltarea unor tipare ce ne tin intr-o relatie corecta cu Dumnezeu.

Toate acestea sunt parghii ce formeza un carater moral in fiecare dintre noi. Cand ne lasam invatati, mustrati, formati si antrenati de Scriptura atunci stilul nostru de viata devine asemanator oamenilor lui Dumnezeu. In timpul procesului vom experimenta suferinta in varii forme iar acesta are rostul ei de a ne apropia mai mult de inima lui Dumnezeu.

 

Finalmente moralitea nu este scopul ultim in viata. A fi intr-o relatie corecta cu Dumnezeu este scopul final. Cautand o relatie corecta cu Dumnezeu ne va pastra umili, departe de o afirmare dominanta a unei mandrii moralizatoare. Cei care se lauda cu moralitatea lor poarta de fapt o masca fragila ce va cadea inevitabil intr-o zi. Avem nevoie de un inceput nou si sa nu ne fie teama de un alt punct zero.

 

Daca pot ceva, daca sunt ceva, pot si sunt totul prin Christos Isus Domnul si prin indrumarea Duhului Sfant spre lauda lui Dumnezeu. 
In rest, goana dupa vant…

 

Emanuel C. Pavel, Vancouver, BC

 www.blog.punctul.com