"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Am privit recent cateva picturi cunoscute ce reprezentau momentul rastignirii divine si suferinta lui Christos. Am dorit a fi atent la detalii prezentate de pictori prin detaliile fetelor celor reprezentati acolo. Apoi priveam la trasaturile fetei lui Christos Domnul. Exista in iconografie o sectiune speciala despre reprezentarea lui Isus in arta. Desigur imaginatia si interpretarea artistilor / autorilor poarta cu ele un element de subiectivitate insa am fost mereu atras de multiplele fatete ale imaginatiei umane in evidentierea unor aspecte prezenate in Evanghelii.

Evanghelistul Luca ne spune in scrierea sa (9:51) un alt detaliu depre fata lui Christos:  ”Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Si-a îndreptat fata Hotărât să meargă la Ierusalim…” 

Asta spune ceva despre determinare. Isus stia ceea ce urmeaza si era hotarat sa mearga inainte. Stia ce-l asteapta: va suferi, va fi respins si apoi va fi omorat, crucificat. Oamenii care il iubeau ii spuneau: nu te duce acolo!  In Vechiul Testament  apare o profetie in directia aceasta, Isaia vorbeste despre Domnul Isus in acesti termeni: ”Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am rusinat, de aceea Mi-am făcut fata ca o cremene, stiind că nu voi fi dat de rusine.( Isaia 50:7) Legatura dintre cele doua momente  - Luca/ Isaia este fata lui Christos.

Gandeste-te putin la alte aspecte din Evanghelii; gandeste-te la Isus fiind plin de bucurie cand ucenicii se intoarceau din misiunea lor si spuneau despre lucrarile lui Dumnezeu pe care le-au vazut – fata Lui radia bucurie. Apoi la Isus privind multimea de oameni ce era precum o turma fara pastor – usor de manipulat; si I s-a facut mila. Fata lui radia sensibilitate. Incearca sa privesti cu ochii mintii cand unii incercau sa-i faca pe copii linistiti Isus le-a spus, “lasati copii sa vina la mine …” - Fata lui era plina de simpatie, de intelegere, de acceptare. Gandeste-te la fata lui Isus cand vine momentul suferintei supreme, momentul din Ghetsimani, apoi Golgota. Fata ca o piatra. Ce fel de piatra? – Cremene, o piatra din care ies scantei, greu de frant. Asta vorbeste despre nuanta prezentata de Luca ce spunea despre  concentrare,  curaj si hotarare.

Domnul Isus Christos stia ce este rastignirea; vazuse pana atunci cateva… Cand  a venit vremea lui pentru asta el nu s-a dat la o parte. “Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preotii cei mai de seamă si de cărturari, să fie omorât, si a treia zi să învieze.”( Luca 9.22)

Christos are o inima primitoare, simpla, intelegatoare fata de pacatosi si cand vine momentul sa ii salveze are o fata hotarata. Sa multumim lui Dumnezeu pentru delicatetea inimii divine si pentru hotararea Sa nestramutata. Avem nevoie de amandoua.

Avem aici un exemplu divin pentru suferintele noastre. Isus si-a indreptat fata ca de cremene spre Ierusalim. Isus a privit suferinta in fata. A imbratisat-o. Nu a evitat-o, nu a ocolit-o! Ce model frumos petru suferintele noastre si ne ofera un principiu: O teama evitata, suprimata amanata este o teama crescanda. O teama confruntata este o teama diminuata.

            Nu capam putere atunci cand fugim de realitate.  Acesta nu este exemplul lui Isus. El era determinat si de nezdruncinat in hotararea Sa.

Isus a suferit din partea prietenilor Sai. Cei mai apropiati nu l-au inteles. Cand ei erau la Cina cea de Taina inca se gandeau la cine sa fie “ucenicul anului…” Cand Isus i-a luat sa fie parteneri de rugaciune abia au putut sa stea treji. Apoi Iuda tradatorul l-a sarutat pe obraz pentru a marca. Petru se dezice de El in curtea marelui Preot. Biblia spune “toti ucenicii L-au părăsit si au fugit” (Marcu 14:50). Isus a fost abandonat de toti prietenii…

Christos Domnul a suferit din partea dusmanilor. A fost batjocorit si umilit. A fost imbracat intr-o roba rosie de imparat si apoi luat la misto. O cununa de spini pe cap si s-a tras de el spunandu-se ca acesta este imparatul. Privit-l!  O trestie i-a fost pusa in mana in loc de sceptru si apoi a fost batut cu ea in cap si batut. A fost batut in cuie si ridicat pe cruce, a fost injurat, batjocorit, scuipat.

Dar inima lui Isus nu era la dispozitia prietenilor sau dusmanilor - era in mana Tatalui. Pentru ca  Domnul Isus Christos a suferit din Mana Tatalui. Unicitateatea suferintei lui Christos se datoreaza faptului ca a venit de la Dumnezeu Tatal pentru a plati pentru vinovatia, pacatele, scarboseniile fiecaruia dintre noi. El a venit sa curate si sa salveze pe cei pierduti. El a venit in lume pentru a implini vointa Tatalui. Intr-o lume pe care noi o vedem la dispozita omului. Isus a venit sa aiba grija de treburile Tatalui Sau.

Ofensa cea mare impotriva lui Dumnezeu a fost purtata de El. Si atunci Tatal l-a parasit. Acolo pe cruce Cel care nu a avut si nu a implinit pacat a fost cel ce a purtat pacatele noastre in trupul sau. Gravitatea ofenselor impotriva lui Dumnezeu l-a facut pe Tatal sa-l priveasca ca o jertfa, iar in schimb frumusetea sfinteniei Sale a venit peste toti cei ce cred.

Isus a plonjat in intunericul uman si a experimentat parasirea sa de catre Tatal. “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai parasit…?” 

 Cand Isus si-a indreptat fata ca o cremene spre Ierusalim, El a biruit inclinatiile naturale, firesti ale umanitatii. Fiecare pas spre Ierusalim era o victorie impotriva carnii si sangelui.

La finalul lucrarii Sale pe Pamant Isus s-a adresat celor din jurul sau, “a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, si le-a zis: „Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însusi, să-si ia crucea, si să Mă urmeze.  Căci oricine va vrea să-si scape viata, o va pierde; dar oricine îsi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mântui.  Si ce foloseste unui om să câstige toată lumea, dacă îsi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?  Pentru că oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar si păcătos, Se va rusina si Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfintii îngeri.” (Marcu 8:34-38)

Fiecare pas in ucenicie este un pas inpotriva carnii si sangelui, a inclinatiilor umane. Va fi nevoie sa spui NU la ispite de orice fel si la invitatii de orice fel.

            Si apoi sa spui DA in dreptul crucii tale.

            Sunt unii care vor sa isi pastreze viata si sa si-o faca cat mai dulce. Ei au mintea la valorile lumii si ar dori sa lipeasca impreuna si sfintenia lui Dumnezeu si placerile oferite de lume. Vor o viata cat mai confortabila si prospera. O viata sigura si plina de popularitate. Vor sa aiba prieteni multi, sa se bucure de viata… Oamenii de genul acesta nu au niciun interes sa se lepede de sine, iar Crucea este buna la sarbatori religioase, manifestari pioase si atat. Ce se intampla cu oamenii astia? – “oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde”(Marcu 8:35). Daca te gandesti sa-ti faci o viata perfecta din punctul de vedere al tiparului lumii iata ce se intampla. Vei pierde.

Exista si o alta categorie de oameni - cei care investesc in promovarea adevarului lui Isus. Ei spun alaturi de regele David…”Dragostea ta este mai buna decat viata”. Ei au gasit o mare comoara si sunt dispusi sa dea tot pentru a avea aceasta comoara si a o promova. Ce se intampla cu oamenii acestia? “oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui.”(Marcu 8:35) 

Daca vrei sa-l urmezi pe Isus nu te gandi la o viata confortabila. Asteapta-te la suferinta. Asteapta-te la vremuri de dezamagire si tradare.  Astepta-te ca Dumnezeu sa te cheme si sa te treaca prin experiente in care vei spune… Doamne, de ce?! Si e posibil ca atunci Isus, Dumnezeu, sa nu iti ofere niciun raspuns.

            Nu te asptepta la prea multa apreciere si fii pregatit de suferitna - acesta este mesajul crestinismului.

 

Emanuel C. Pavel, Vancouver – Canada 
www.blog.punctul.com