"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Ce rapid au trecut sarbatorile, nu? Le-am asteptat mai mult decat au durat si ne consolam gandind ca asa e in viata. De fapt viteza cu care depasim unele evenimente nu e problema.

Apoi mentionand despre rapiditatea circulatiei grauntelor de nisip in clepsidra zilnica trebuie sa recunoastem ca beneficiem de avantajele unei circulatii rapide in multe domenii. Ne vine foarte greu sa realizam cum erau pe vremuri postalioanele cu cai ori cum zbura porumbelul cu mesajul rasucit la picior si cat de mult ii lua pana ajungea la destinatie (daca mai ajungea…).

Informatia, marfurile, persoanele, totul de misca astazi, dintr-o parte in alta, naucitor de rapid. Chiar daca nu esti pasionat de istorie sau geografie probabil ai ramas incantat / uimit de perpetiile exploratorilor si (deseori) intamplatoarele lor descoperiri. Ce realizam poate mai putin este pretul uman platit pentru acestea. In vremea navigatorilor celebrii Magellan si Vasco da Gama (anii 1450- 1510) corabiile ajungeau de obicei la destinatie (ori in alta locatie) cu 10% din echipaj. De ce? Alimentatia deficitara in vitamine, lipsa ingrjirii medicale, conditiile riscante de navigatie, toate contribuiau la decimarea corabierilor.

Istoria a inceptut sa se schimbe o data cu experienta capitanului britanic Peter Rainier (muntele Rainier din Washington State a fost numit in memoria/cinstea lui de catre prietenul sau, ofiterul britanic George Vancouver)

Prin anii 1790-1795 Rainier si echipajul sau au ajuns in India, nevatamati si chiar mai sanatosi. Marfa lor de fapt le-a salvat viata. Ce-au transportat? Lamai. Astazi banala vitamina C este pe buzele copiilor de la gradinitia. Numeroase boli, molime contactate in timpul voiajului maritim au fost usor depasite cu cateva picaturi de vitamina C stoarse direct de la sursa – dintr-o lamaie.

Istoria pare banala, simpla si cred ca are o aplicatie spirituala pentru noi. Astazi fara a mai fi exploratori, navigam fiecare din cand in cand prin vremuri tulburi. Uneori cateva picaturi de vitamine spirituale ne pot revigora fiinta si cataliza experienta intr-o maniera neasteptata.

Experimentam deziluzia de a vedea toate bunele noastre intentii si hotarari de inceput de an (de a citi mai mult, de a ne ruga mai mult, ne a ne inchina mai mult, de a avea partasie mai multa) sabotate de varii situatii si nevoi iar raspunsul manifestat de cei mai multi aduce o situatie si mai dezastruoasa: renuntarea, abandonul. Deviem usor de la scopuri si principii, suntem usor de perturbat si in astfel de situatii cateva picaturi de vitamine spirituale pot consolida o marturie ce sta sa alunce pe panta derizoriului. Nu sunt avocatul unui timp scurt de partasie cu Dumnezeu si nici nu incurajez “fast food” spiritual insa e bine sa realizam ca uneori cateva picaturi luate in criza pot ajuta mai mult decat o galeata intr-o vreme tihnita. Domnul Isus a stiut asta cand a spus; “Duhul este plin de pasiune dar trupul este nepunticios” (Matei 26.44).

Principiul spiritual la care ma gandesc in acasta analogie cu vremea exploratorilor este simplu. In toata aceste complicate situatii prin care trecem, in toate aceste ciudate experiente pe care le parcugem la nivel individual, local, congrenational sau macro-bisericesc, vad cateva ingrediente cheie ce pot asigura kit-ul de surpavietuire spirituala: citirea Bibliei, rugaciune si slujirea.

Domnul Isus ne-a spus ca omul nu traieste numai cu paine ci cu orice Cuvant ce vine din gura lui Dumnezeu (Matei 4.4)

Suntem intr-un bombardament mediatic in care absorbim uneori fara voie tot felul de lucruri din jur; tot zgomotul acesta estomepaza cumva vocea lui Dumnezeu, soaptele Duhului. Simti cum se scurge viata din tine si creste ingrijorarea (ingrijorarile) lasandu-te atrofiat spiritual. Nu suntem imuni la ispite si renuntari de aceea in momente de presiune avansata cei mai multi renunta la a cauta indrumarea lui Dumnezeu in circumstantele vietii.

Cu cat te alimentezi mai putin din izvorul lui Dumnezeu, cu atat mai deshidratat spiritual vei fi si pustie iti va fi umblarea/marturia.

Daca vrem sa suprvietuim in vremuri de incercare nu abandona citirea Bibliei, rugaciunea si slujirea. Citeste macar un capitol, o portiune clar definita din Biblie. Daca nu te poti ruga mult si variat, roaga-te macar o rugaciune. Una singura. Rosteste-o specific intr-un singur domeniu. Nu amesteca mai multe subiecte. Un subiect pe timpul de rugaciune pe care il ai.

Si apoi cat ai fi de ocupat si prins cu examene si munca, nu uita sa slujesti in comunitatea in care esti. Daca nu esti cosmonaut gravitand undeva in jurul Pamantului nu se poate sa nu ai o biserica prin zona in care traiesti. Daca mergi acolo, nu merge doar sa primesti ceva – cuvant de imbarbatare sau cercetare, o cantare, pastasie. Mergi sa dai ceva, sa slujesti. Cauta acte mici de slujire ce pot face o mare diferenta in viata cuiva.

Unul din lucrurile ce imi displac este sa stau degeaba in trafic. Intotdeuan ma gandesc daca nu cumva e vreo scurtatura pe undeva, sa ies, sa scap de aglomeratie…(dehh, metehne de vechi bucurestean) La fel, suport greu sa merg in parcarile aglomerate in timpul sarbatorilor.

Recent eram in parcarea unui magazin alimentar si ma grabeam sa plec de acolo cat mai repede. Pana sa ajung la masina este o cursa printre persoane si carucioare pline, goale, stationate haotic. Incercarea mea de a ma misca rapid m-a pozitionat in spatele unei doamne in virsta ce impingea un carucior plin cu alimente. Inainta dar viteza dumneaei era cea a melcului. Am incercat sa o depasesc dar nu am reusit…In cele din urma s-a oprit langa o masina si a deschis porbagajul iar eu am folosit fanta ce se crease sa merg mai departe. Am ajuns la masina mi-am pus lucruile in ea si m-am oprit. Mi-am dat sema ca toata graba mea era poate fara rost. M-am uitat inapoi si am vazut-o pe doamna aceea incepand sa puna incet cumparaturile in masina ei. Viteza sa era aceiasi de mai devreme.

M-am intors spre ea intreband-o daca are nevoie de ajutor. Mi-a zambit si a raspuns ca desigur. Am ajutat-o sa termine, i-am dus carutul inapoi in magazin. Cand m-am intors ma astepta sa imi multumeasca pentru tot ajutorul si timpul acordat ei. De mult nu o mai ajutase cineva. Am mai stat apoi de vorba si mi-am dat seama inca o data ca un act simplu de slujire poate schimba si insenina o experienta. Pentru mine n-a fost mare lucru dar pentru ea a fost ceva insemnat.

Apostolul Iacov ne spune sa fim implinitori ai Cuvantului nu doar ascultatori pentru ca sa nu ne inselam singuri. Sunt varii situatiile in care poti sluji intr-o biserica. Sunt multe slujiri marunte, aparent fara insemanatate, pentru persoane nebagate in seama. N-am auzit inca de vreo biserica in care nu mai e nimic de facut (stiu insa cateva in care mai toti stiu sa faca de toate…dar asta e alta poveste…)

Traim vremuri in care picaturile pot insemna mai mult decat un ocean iar faramiturile mai mult decat o bucata intreaga.

Daca cauti implinire in anul acesta gandestede-te ca poate veni prin practicarea la un nivel personal, in doze mici a Adevarului complet venit de la Dumnezeu.

 

Emanuel C. Pavel 

www.blog.punctul.com