Home Emanuel Pavel Cu dusmanul la capul patului
Cu dusmanul la capul patului PDF Print E-mail
Written by Emanuel C. Pavel   
Friday, 17 July 2015 04:50

Chiar de suntem casatoriti sau nu, in fiecare dimineata cineva sta la capul patului nostru. Pare prietenos, servil, amabil si de fapt pentru a-si atinge scopul este capabil de orice - chiar sa se transforme intr-un inger de lumina de va fii nevoie. El este cel care vrea sa ingreuneze marturia nostra crestina si sa opreasca maturizarea noastra spirituala. Iar daca dusmanul sufletelor noastre nu ne poate face sa fim necredinciosi, atunci va incerca sa nu fim eficienti in marturia noastra personala sau comuna.

 


Cum reuseste asta? Legandu-ne cu tot felul de lanturi. El iubeste sa ne vada incepand ziua impovarati si constransi de tot felul de legaturi la nivelul gandurilor si simtamintelor noastre - imobilizand orice imbold bun de a trai o noua zi liberi pentru Christos Domnul.


De fapt la un moment dat pot spune ca noi ne punem aceste lanturi asupra noastra; dusmanul n-ar avea nici o putere daca nu i-am permite. Daca ti se pare o exagerat da-mi voie sa explic in continuare.


In fiecare dimineata ne trezim restartand ritmul vietii la un pas accelerat. Primele imbolduri de viata ne ajuta a realiza nu doar unde ne-am sculat (ca si locatie) ci si cum poti merge mai departe prin grijurile zilei, ce intalniri ne astepta si ce ai de infaptuit. Cu mult inainte sa pasesti dincolo de usa casei ai experimentat deja un set de emotii catre cei pe care i-ai vazut sau pe care vei avea sa-i intalnesti.


Pentru cei care pleaca impovarati deja de manie, frica, teama, resentimente, descurajare - clipele de dimineata sunt pictaturi ale unei torturi sufletesti. Tot ce parea calm peste noapte a reaparut parca mai intens.


Din acest motiv cred ca trebui sa tratam serios momentele de dimineata si cum setam cadrul confruntarii spirituale pentru ziua ce incepe.


Dusmanul sufletelor noastre sta la capul patului gata sa ne inconjuare imediat cum ne-am trezit. Nu apare nici pe departe infricosator, dimpotriva pare chiar servil. Sta linistit, asteptand politicos sa il lasam sa ne influenteze si traseaza rabdator directia lanturilor ce ne vor incojura.


Serviabil ne pune la indemana gandului tot felul de lanturi ce putem a le purta peste zi, peste viata. Face asta intr-o maniera convingatoare asigurandu-ne parca de lipsa oricarei altenative. Si atunci cei mai multi clacam…Ce lanturi accepti sa iti devina imbracaminte peste inima?

Poate este cel al atotsuficientei personale si dorintei de control. De asta este legat sentimentul ca detii ceva, ca esti ceva. Lanturile din setul acesta reflecta dorinta ascunsa a inimii de a te identifica prin ceea ce detii, prin lucruri care sunt ale noastre si peste care ne consideram stapani. Legat de dreptul personal de proprietate vine pacatul mandriei, de control asupra starilor, pozitilor si oamenilor. Odata inceput ghemul acesta ne inlantuieste atingand nivelul relatiilor, al reputatiei noastre.


Cata dezamagire produce acest lant inimii noastre. Ne afectam respiratia si ne taiem libertatea de miscare gandind ca daca vom avea mai mult vom fii mai fericiti si controland mai multe lucruri deodata ne va da o mai mare importanta. Dreptul de a detine ceva vine lipit si cu gandul de pierde ceea ce detii si asta forteaza o iubire mai mare fata de ceea ce ai. In loc sa traiesti si sa te bucuri de ceea ce ai ca si cum nu ai avea.


Lantul acesta ne spune ca indiferent cat vom avea nu va fi destul si ne imobilizeaza ne tine pe loc in a trai pentru ceea ce am fost creati. Este ilogic sa stam inlantuti si sa pretindem ca purtam, exprimam marturia lui Christos ce a venit sa ne elibereze din orice fel de lant, de inselaciune. Satan stie asta si de aceea ne serveste politicos in fiecare dimineata meniul potrivit poftelor noastre firesti. Imobilizati in lantul acesta suntem ineficienti in marturia noastra. Ce am? Ce sunt?


Pentru a rupe acet lant avem nevoie de o doza mare de atitudini smerite ce ne pot proteja si elibera. Smerenia este o podoaba, un giuvaier de pret ce trebuie sa ne imbrace inima si sa reflecte atutitudini de intelegere, simaptie, ajutor, inca de la primele ore ale zilei.


Un alt lant pe care dusmanul ni-l ofera elegant este stagnarea spirituala. Acesta este croit pe masura fiecaruia si se aseaza matasos in jurul nostru confirmand ca daca se va seza peste noi ne va fii bine. Numai ca asta este o alta fateta a deceptiei.


Satan stie ca perioadele de staganare spirtuala vin si in momente in care chiar am avut biruinte spirituale sau am infaptuit prin Duhul Sfant lucruri minunate pentru Dumnezeu. Este ca si cum cu cat lucram noi mai mult pentru Dumnezeu cu atat il lasam mai putin pe Dumnezeu sa lucreze in noi. Pare ciudat dar este perfect valabil.


Atitudinit precum “acum stim”, “acum cunoastem”, “doar noi putem” scrut-circuiteaza alimentarea credinte noastre la izvorul ce este Christos Vita si astfel credinta noastra nu mai creste, ramane la acelasi nivel sau o ia usor la vale. Astfel in loc ca biruinta sprituala sa produca daune imparatiei intunericului, Satan este mai incantat ca niciodata. Pentru ca ne-a dat senzatia ca noi /eu am facut ceva. Accentul daunator este “eu lucrez” in loc de “Dumnezeu Duhul Sfant lucreaza prin mine”. Asta se observa in acele clipe din viata in care noi hotaram cum sa actionam fara ca Dumnezeu sa ne fi spus. Consideram fie ca pe baza experientei noastre sau a altora ar trebui sa facem asa, si asa si asa…si nu asteptam sa ne spuna si El cum e mai bine.


Dusmanul sta in fiecare dimineata la captul patului cu o tava plina cu lucruri de facut urgent, prioritati asezate gresit si situatii ce ne acorda importanta noua. Lantula acesta ne slabeste puterea spirituala pentru ca ne retine de la depinde doar de puterea si intelepciunea lui Dumnezeu.


In astfel de stari ceea ce putem face benfic pentru sufletul si credinta noastra este sa lasam tot mai mult loc unei stari de cautare continua a Fetei lui Dumnezeu, de dezvoltare a partasiei launtrice, personale cu Duhul lui Dumnezeu.


Dimineata cand te uiti in oglinda de la baie vezi un chip ce crede tot felul de lucruri despre sine. Cine este chipul din oglinda? In fiecare dimineata suntem chemati la un exercitiu de identitate. In fiecare zi suntem invitati sa ne dovedim identitatea. Cine sunt? Cine esti? Conteza mai mult cine zic altii ca esti sau ce zice Dumnezeu ca esti?


Ca uceninci ai lui Christos, ca membrii ai familiei lui Dumnezeu noi avem o identitate primara: sunt copilul iubit si rascumparat al lui Dumnezeu. Pentru a intelege o astfel de identitate trebuie sa nu uit cuvintele Creatorului si Tatalui meu. Incurajarile din Scriptura sunt precum niste aplauze ce vin din niste palme stapunse de cuie.


Dusmanul de la captul patului poate doar oferi - el nu poate porunci sau forta pe un om ce isi stie identitatea cereasca sa ia asupra lui tot felul de lanturi emotionale, sprituale. Daca te vei gandi ca de fiecare data cand te ridici din pat cineva iti ofera podoabele lumii sa le porti ai curajul si apuca mana strapunsa a lui Christos Domnul pentru a merge mai departe prin provocarile zilei.


El a biruit la Golgota pentru ca noi sa traim inca de pe acum efectele biruintei Sale.

Emanuel C. Pavel

Pastor, Biserica Crestina Romana AGAPE, BC, Canada

 

Last Updated on Friday, 17 July 2015 04:51
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website