Evanghelicii au urmarit de-a lungul secolelor aceasta viziune si anumite adevaruri pe care noi le consideram esenta mesajului lui Hristos si de aceea fundamentale pentru noi, si au fost ridicate deasupra tuturor. Acestea sunt:
In primul rand, noi credem ca Isus este pe deplin Dumnezeu, care a devenit pe deplin om, unicul, real, si revelatia suficienta a adevaratei fiinte, caracterului si scopurilor lui Dumnezeu, in afara de care nu este un alt dumnezeu, si in afara de care nu este un alt nume in care noi trebuie sa fim mantuiti.
In al doilea rand, noi credem ca singurul temei pentru acceptarea noastra de catre Dumnezeu este ceea ce a indeplinit Isus pe cruce si ceea ce face acum ca inviat din morti, cum el a demascat si a infrant blestemul pacatului si violentei umane, purtand pedeapsa pentru pacatele noastre, ne-a creditat cu neprihanirea Lui, ne-a rascumparat de sub puterea raului, ne-a impacat cu Dumnezeu, si ne-a imputernicit cu viata Lui „de deasupra”. Deci noi nu am facut nimic pentru mantuirea noastra. Creditati cu neprihanirea lui Cristos, noi primim rascumpararea Lui numai prin har, prin credinta.
In al treilea rand, noi credem ca viata noua, primita supranatural prin regenerarea spirituala (nasterea din nou), este o necesitate si in acelasi timp un dar; si transformarea pentru intreaga viata, care rezulta, este singura cale spre o schimbare radicala a caracterului si a stilului de viata. Astfel pentru noi singura putere suficienta pentru a trai o viata crestina de credinciosie si integritate morala in aceasta lume este cea data de invierea lui Hristos si de puterea Duhului Sfant.
In al patrulea rand, noi credem ca invatatura si atitudinea lui Isus fata de autenticitatea si autoritatea suprema a Bibliei, Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, fac din Scripturi regula finala pentru credinta si practica.
In al cincilea rand, noi credem ca a fi ucenici ai lui Hristos inseamna a-i sluji Lui ca si Domn in fiecare sfera din vietile noastre, seculara precum si spirituala, in public precum si in privat, in fapte precum si in cuvinte, si in fiecare moment al vietii noastre terestre, intotdeauna cautand sa mergem la cei care sunt pierduti precum si la cei care sunt saraci, bolnavi , flamanzi, oprimati, dispretuiti social si fiind administratori credinciosi ai creatiei si creauturilor cu care convietuim.
In al saselea rand, noi credem, ca speranta binecuvantata reintoarcerii personale a lui Isus ne da putere si substanta pentru ceea ce facem, la fel cum ceea ce facem este un indicator al sperantei, a directiei spre care ne indreptam; amandoua impreuna conduc la o implinire in istorie si la desavarsirea imparatiei vesnice care vine numai prin puterea lui Dumnezeu.
In al saptelea rand, noi credem ca toti cei care il urmeaza pe Cristos sunt chemati sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Cristos prin inchinare, sa iubeasca famila lui Cristos prin partasie, sa creasca in asemanare cu Cristos prin ucenicizare, sa-l slujeaca pe Cristos purtand de grija celor in nevoi in numele lui, sa-l impartaseasca pe Cristos celor care inca nu-l cunosc pe El, chemand oamenii de la marginile pamantului si de la sfarsitul vremurilor sa vina cu noi impreuna ca si ucenici ai Lui si ca cei care urmeaza calea Lui.
In acelasi timp, suntem gata sa recunoastem ca in mod repetat noi am esuat sa traim la inaltimea chemarii lui, si prea adesea am fost o ilustratie vie a propriei noastre doctrine despre pacat. Noi Evanghelicii impartasim in acelasi timp aceeasi „natura pacatoasa”a umanitatii noastre si catalogul intreg al pacatelor noastre, esecurilor si ipocriziilor. Acestea nu sunt un secret, nici pentru Dumnezeu si nici pentru cei care ne cunosc si care ne privesc.
Definirea caracteristicilor
Definind in acest fel Evanghelismul apar urmatoarele implicatii:
In primul rand, a fi Evanghelic inseamna a avea o credinta care in acelsi timp este un devotament.
Evanghelicii adera pe deplin la credinta crestina exprimata in crezurile istorice ale marilor consilii ecumenice ale bisericii, si in marile afirmatii ale Reformei Protestante, si urmaresc sa fie loiali credintei care a trecut din generatie in generatie. Dar in esenta a fi Evanghelic este intotdeauna mai mult decat o marturisire de credinta, o afiliere institutionala sau o problema de apartenenta la o miscare. Noi nu avem un lider suprem, si nici crezuri, nici traditii, nu sunt in ultima instanta decisive pentru noi. Isus Cristos si cuvantul sau scris, Sfanta Scriptura, sunt autoritatea noastra suprema; devotamentul nostru total din toata inima, incredrea, si asculatarea sunt raspunsul nostru potrivit.
In al doilea rand, credinta si devotamentul Evanghelicilor este exprimat la fel de mult in in inchinarea si in faptele noastre ca si in crezurile noastre. Asa cum imnuri de popularitate universala, ca si „Maretul Har” atesta, marii nostri compozitori au fost alaturi de marii nostri teologi si adesea angajamentul nostru poate fi vazut mai bine in darnicia noastra si purtarea de grija fata de altii decat in declaratii oficiale. Ceea ce suntem noi nu este prins numai in carti si declaratii ci si in grija fata de saraci, oameni fara adapost, si orfani; vizitarea celor ce sunt in inchisoare; compasiunea noastra fata de flamanzi si victime ale dezastrelor; lupta noastra pentru justitie pentru cei oprimati de rele ca si sclavia si traficul cu fiinte umane.
In al treilea rand, Evanghelicii sunt urmasi ai lui Cristos in asa fel incat aceasta cale nu este limtata la anumite biserici sau limitata la o anumita miscare. Noi suntem membri ai multor biserici diferite si denominatiuni, principale ca si independente si angajamentul nostru Evanghelic asigura o unitate in esenta care tine impreuna o mare diversitate de stiluri. Aceasta este foarte semnificativ pentru orice miscare intr-o societate foarte diversificata in epoca informatiei, dar Evanghelismul a fost intotdeauna divers, flexibil, adaptabil, fara ierarhie, si luand multe forme. Acesta este adevarat astazi mai mult ca niciodata, acum cand suntem martorii diversitatii Evaghelicilor in intreaga lume. Pentru ca a fi Evanghelic este mai intai si cel mai mult o cale de a fi devotat lui Isus Cristos, cautand sa traiesti in diferite epoci si in diferite culturi asa cum El a chemat pe urmasii lui sa traiasca.
In al patrulea rand, asa cum am subliniat mai sus, Evanghelicii trebuie sa fie definiti teologic si nu politic; confesional si nu cultural.. Deasupra tuturor, este un angajament si un devotament fata de persoana si lucrarea lui Isus Cristos, invataturilor Lui si stilului de viata si un durabil devotament domniei lui deasupra tuturor altor autoritati pamantesti, supuneri si loialitati. Asa ca, aceasta nu trebuie sa fie limitata la granitile tribale sau nationale, sau sa fie confundata cu sau redusa la categorii politice cum ar fi ”conservator” sau „liberal” sau unor categorii psihologice cum ar fi „reactionar” sau progresist”.
In al cincilea rand, mesajul Evanghelic, „vestea buna” prin definitie este peste masura pozitiv si intotdeauna pozitiv inainte de a fi negativ. Este o enorma importanta teologica si culturala in „puterea lui Nu” in special in zilele cand „Orice este permis” si „Este interzis a interzice”. Asa cum Isus a facut, Evanghelicii uneori trebuie sa faca judecati serioase despre ceea ce este fals, nedrept, si rau. Dar mai intai si cel mai mult noi Evanghelicii suntem pentru Cineva si pentru ceva, decat impotriva oricui si a orice. Evanghelia lui Isus este Vestea Buna de bunvenit, iertare, gratie si eliberare de lege si legalism. Este un Da colosal pentru viata si aspiratiile umane si un empatic Nu numai fata de ceea ce este in opozitie destinului nostru real ca si fiinte umane facute dupa chipul lui Dumnezeu.
In al saselea rand, Evanghelismul trebuie sa fie distins fata de doua tendinte opuse cu care s-a confruntat Protestantismul :revizionismul liberal si fundamentalismul conservator. Chemati de Isus de a fi „in lume dar nu din lume” crestinii, in special in societatea moderna, au fost impinsi catre doua extreme. Acei mai liberali au inclinat sa se acomodeze lumii care se reflecta in gandirea si stilul de viata contemporan, pana la punctul in care ei au devenit necredinciosi lui Cristos; pe cand cei mai conservatori au avut tendinta sa infrunte lumea careia incearca sa-i reziste prin modalitati care se dovedesc a fi in neascultare de Cristos.
Tendinta liberal revizionista a fost pentru prima data remarcata in secolul optsprezece si a devenit mai pronuntata astazi, atingand culmea in cadrul credintei crestine care este caracterizata de o mare slabiciune, prin exagerarea capacitatilor umane, o viziune superficiala asupra raului, o viziune neadecvata asupra adevarului, o viziune deficienta despre Dumnezeu. In final, ei uneori nu mai pot fi identificati ca si crestini. Si cand aceasta nedorita capitulare apare, asa numite ”evanghelii alternative” reprezinta o serie de pierderi serioase care in final pecetluiesc disparitia lor:
In primul rand, o pierdere a autoritatii, astfel „sola Scriptura”(„numai Biblia”) este inlocuita cu sola cultura („numai cultura”)
In al doilea rand, o pierdere a comunitatii si continuitatii, astfel „credinta data odata” devine credinta numai anumitor oameni intr-un anume timp si astfel se rupe pe sine de credinciosii de-a lungul timpului si din toata lumea.
In al treilea rand, o pierdere a stabilitatii, asa cum scria cineva, persona „care se casatoreste cu spiritul epocii in curand va ramane vaduva”,
In al patrulea rand, o pierdere a credibilitatii, astfel „acest fel nou de credinta” o ia in directia a ceea ce scepticii deja cred, si astfel nu mai este deloc nimic consistent, in mod clar ceva crestinesc pentru cei care cauta sa examineze si sa inteleaga.
In al cincilea rand, o pierdere a identitatii, astfel versiunea revizuita a credintei pierde mai mult si mai mult legatura cu credinta crestina istorica care este in concordanta cu cea a lui Isus.
Pe scurt, cu toata sinceritatea pe care si-au propus-o si incercarile de a fi relevanti, proponentii extremei liberal revizioniste risca sa devina ceea ce Soren Kierkegaard a numit „sarutul lui Iuda”- Crestini care il tradeaza pe Isus cu o interpretare.
Tendinta fundamentalista este mai recenta, si chiar mai apropiata Evanghelismului, asa de mult incat in ochii multora acestea doua se suprapun. Noi ii apreciem pe cei din trecut pentru dorinta lor merituoasa de a fi fideli fundamentelor credintei, dar fundamentalismul a devenit un acoperamant pentru credinta crestina si s-a dezvoltat in esenta ca o reactie fata de lumea moderna. Ca si o reactie la lumea moderna, aceasta tinde sa romantizeze trecutul, ceva care acum si-a pierdut din importanta, si care a fost radicalizat in prezent, cu acel fel de reactie care este in particular si in public militant pana la punctul in care ei devin sub-crestini.
Fundamentalismul crestin are corespondentii lui in multe religii si chiar in secularism, si adesea devine o miscare sociala cu identitate crestina care in mod dramatic diminuiaza continutul si comportamentul crestin. Funfamentalismul, de exemplu, prea adesea se separa de principiile Evaghelice la fel cum si Evanghelicii pot, cand ei esueaza sa asculte marea porunca ca sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, si lasa deoparte cerinta radicala a lui Isus prin care urmasii lui iarta fara limita si iubesc chiar si pe dusmanii lor.
In al saptelea rand, Evanghelismul este dinstinctiv pentru modul in care priveste in mod egal atat trecutul cat si viitorul. In esenta lui Evanghelismul merge inapoi direct pana la Isus si Scripturi, si nu doar ca o chestiune de radacini istorice, ci ca si un angajament fata de centrul si in directia generala a dorintei si invataturii lui; si nu numai odata, ci din nou si din nou ca si principiu vital al stilului lui de viata. A fi Evanghelic este de aceea nu numai a avea o credinta personala profunda, un puternic angajamnet pentru etica unei vieti sfinte, si a fi marcat de un puternic voluntarism in actiune, ci a trai practic, fara a-ti fi rusine, credinta a carei dinamism este conturata, de adevar si istorie.
Si totusi departe de a fi conservatori si sustinatori fara rezerve ai traditiei, a fi Evanghelic inseamna un permanent angajament fata de Isus si acestei nevoi de inovatie, reinoire, reformare, si dinamism intreprinzator, pentru orice in orice epoca este subiectul analizei in lumina lui Isus si a Cuvantului lui. Principiul Evanghelic este de aceea o chemare catre autoexaminare, reflectie, si dorinta de a fi corectat si de schimbare oricand este necesar. In acelasi timp departe de a fi advocatul nihilismului contemporan „schimbare de dragul schimbarii” a fi Evanghelic este a recunoaste suprematia autoritatii Scripturii, care ne indreapta catre Isus, si astfel sa vedem nevoia de o forma dincolo de toata reforma.
Noi de aceea privim ratiunea si credinta ca si aliati mai degraba decat dusmani, si nu gasim nici o contradictie intre minte si inima, intre a fi pe deplin credincios pe de o parte si a fi pe deplin critic intelectual si contemporan pe de alta parte. De aceea Evanghelicii impart compania cu cei reactionari fiind amandoua reformatori si inovatori, dar ei de asemenea impart compania cu cei progresisti moderni, prin raspunderea la provocarea idealului, noul adevar si ultima mare descoperire si conservand ceea ce este adevarat si drept si bun. Pentru Evanghelici este un adevar paradoxal ca cea mai sigura cale catre inainte este intotdeauna sa mergi mai intai inapoi, „intoarcere inapoi” acesta este secretul tuturor trezirilor si reformelor adevarate.
In concluzie, a fi Evanghelic este de mai timpuriu si de mai multa durata decat a fi Protestant. Cautand a fi Evanghelic a fost miezul Reformei Protestante, si ceea ce ne-a dat Reforma ca si valabil pentru noi este recuperarea adevarului biblic. In unele tari termenul Evanghelic este inca sinonim cu termenul Protestant. Si totusi este clar ca termenul Evanghelic si dorinta de a fi biblic, amandoua prezic si contin proiectul Protestant in forma lui istorica, pentru ca termenul Protest si-a pierdut tot mai mult semnificatia lui originala pozitiva „marturisind din partea lui” („pro-testantes”) si termenul Protestant este tot mai mult si mai mult limitat la o perioada istorica. Alte etichete vin si pleaca, dar principiul Evanghelic care urmareste sa fie credincios Vestii Bune a lui Isus si Scripturii totdeauna va rezista.