"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

S-a pornit  la iniţiativa unui grup de 138 lideri  Musulmani, oameni de ştiinţă, clerici şi intelectuali, care în octombrie 2007,  au trimis o scrisoare cu titlul „O poruncă comună  între noi şi voi” („A Common Word Between Us and You”  titlul scrisorii în engleză). Au trimis această scrisoare către 27  lideri crestini , printre care şi Patriarhului  Bisericii Ortodoxe Române.    

Un răspuns care a stârnit controverse în lumea evanghelică,  a fost trimis la numai câteva zile, de către liderii  Universităţii Crestine  din Yale „Yale Divinity School” . Răspunsul  a fost publicat pe o pagină întreagă în  ziarul „The New York Times”.  Scrisoarea a fost semnată de asemenea de  către 500 de lideri şi oameni de stiinţă creştini din  37 de ţări. Unul din semnatari, din Romania este Ph.D.  Dănuţ  Mănăstireanu.
  

Ultimul răspuns a fost  trimis din partea Alianţei Mondiale Baptiste, în octombrie 2008.
  

Am citit răspunsurile primite din partea creştinilor şi a mai multor organizaţii creştine şi am ajuns la concluzia că este mai bine să traduc selectiv (scrisoarea este foarte lungă),  porţiuni din scrisoarea trimisă de liderii musulmani, pentru ca apoi să recurgem la o  analiză critică a acestei scrisori.
                                                    

În Numele lui Dumnezeu, Milos, Îndurator
                                                    

O poruncă comună între noi şi voi
                                                                                 

Sumar
    

Musulmanii şi crestinii  constituie împreună mult peste jumătate din populaţia  lumii. Fără pace şi justiţie  între aceste doua comunităţi religioase, nu poate fi vorba de  o pace reală în lume. Viitorul lumii depinde de pacea dintre musulmani şi crestini.


Bazele pentru această pace şi înţelegere deja există. Este în parte în principiile fundamentale ale ambelor credinţe: iubirea pentru singurul Dumnezeu şi iubirea pentru aproapele. Aceste principii se regăsesc mereu şi mereu în textele sacre  ale Islamului şi ale Crestinismului. Unitatea lui Dumnezeu, necesitatea dragostei faţă de El şi necesita-tea iubirii aproapelui este terenul comun dintre Islam şi Creştinism. Următoarele sunt numai câteva exemple:
  

Despre Unicitatea lui Dumnezeu, Dumnnezeu spune în Sfântul Coran: „El este Dumnezeu, singurul Dumnezeu, autosuficient  implorat de toti şi toate! (Al-Ikhlas,112:1-2). Despre necesitatea iubirii de Dumnezeu, Dumnezeu spune în Sfântul Coran: ”Deci cheamă Numele Domnului şi închina-te Lui cu o dedicare totală (Al-Muzzammil,73:8). Despre nec esitatea iubirii aproapelui, Profetul Mohamed a spus: ”Nici unul din voi nu are credinţa până când nu iubeşti pe aproapele tău aşa cum te iubeşti pe tine însuţi.”
   

În Noul Testament, Isus Cristos a spus: (Marcu12:29-31)”Ascultă, Israel, Domnul nostru Dumnezeu, Domnul este unul, singur. Şi tu trebuie să iubeşti pe Domnul Dumne-zeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Aceasta este prima poruncă. Şi a doua la fel ca prima este aceasta: Trebuie să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este o altă poruncă mai mare decât aceasta.”


În Sfântul Coran, Dumnezeul Cel Preaînalt le încredinţează Musulmanilor să lanseze următorul apel către Creştini (şi Evrei-Poporul  Scripturii):


„O Popor al Scripturii! Vino să ascultăm porunca comună dintre noi şi voi: Anume, ca noi nu trebuie sa ne închinăm decât lui Dumnezeu, şi că nu trebuie să asociem pe altul cu El, şi că nu trebuie sa avem alţi dumnezei în afară de Dumnezeu. Şi dacă ei resping apelul,  apoi spune:  Aveti mărturia că noi suntem cei care  am ascultat de El.” (Aal’Imran 3:64)
.
............................................................................................................................................  

Astfel în ascultare de Sfântul Coran,  noi ca şi Musulmani  învităm Crestinii pentru a ni se alătura nouă pe baza a ceea ce avem în comun, şi care,  de asemenea  este cel mai esenţial pentru credinţa şi practica noastra: Cele Doua Porunci ale dragostei. 

                                                   (I)  DRAGOSTEA PENTRU DUMNEZEU
                                              DRAGOSTEA PENTRU DUMNEZEU ÎN ISLAM

Mărturisirea de credinţă


Crezul central în Islam este constituit dîn două marturisiri de credinţă or Shahadahs, care spun astfel: „Nu este alt dumnezeu în afară de Dumnezeu, Mohamed este  mesagerul lui Dumnezeu”. Aceste două marturisiri (declaraţii de credinţă) sunt „sine qua non” pentru Islam. El sau ea care mărturiseşte acestea doua,  este musulman; el sau ea care neaga acestea nu este un musulman. Pe langa asta, profetul Mohamed a spus: ”Cea mai importantă declaraţie este: „Nu este alt dumnezeu în afara de Dumnezeu...”


Cele mai bune lucruri pe care toţi profeţii  le-au spus


În continuarea celei mai importante declaraţii, profetul Mohamed, de asemenea a spus: Cel mai important lucru pe care l-am spus – eu însumi, şi profeţii care au fost  înaintea mea-este: „Nu este alt  dumnezeu în afara de Dumnezeu, El este singurul, nu este nimeni care să poată fi la fel ca El, El este Suveranul şi El este slăvit şi deţine puterea (controlul) asupra tuturor lucrurilor”.   Paragrafele care urmează dupa Prima Mărturisire de credinţă toate sunt din Sfântul Coran; fiecare descrie o modalitate prin care să iubim pe Dumnezeu şi prin care să ne închinăm Lui.


Întradevar Fatihah, care este cea mai importantă parte din  Sfântul  Coran-începe cu Adorarea lui Dumnezeu:
                                  În Numele lui Dumnezeu, infinit în bunătate, întotdeauna îndurator
                                  Laudă fie lui Dumnezeu, Domnul universului
                                  infinit în bunătate, în veci îndurator
                                  Stăpân peste Ziua Judecăţii
                                  Ţie ne închinăm şi la Tine căutăm ajutor
                                  Călăuzeşte-ne pe noi pe calea dreaptă
                                  Pe calea celor peste care este Graţia Ta, nu a celor  care merită mânia...”
                                                                                                                (Al Fatihah 1:1-7)

Fatihaha, care este recitat de către musulmani de cel puţin şapte ori  zilnic în rugăciunile canonice, ne reaminteşte despre datoria nostră de a glorifica şi a fi mulţumitori faţă de Dumnezeu, pentru atributele Sale de bunătate veşnică şi totdeauna îndurator, nu  numai pentru  bunătatea şi mila faţă de noi în această viaţă ci şi la final în Ziua Judecaţii, când aceasta conteaza cel mai mult şi cand noi speram sa fim iertaţi de păcatele noastre
.
............................................................................................................................................

După cum putem vedea din  toate pasajele citate mai sus, sufletul este descris în Sfântul Coran ca având trei facultăţi (capacităţi) principale - mintea sau inteligenţa, care este  făcută pentru a înţelege adevărul; voinţa, care este destinată pentru libertatea de alegere; sentimentele care sunt făcute pentru a iubi ceea ce este bun şi frumos.


Cu alte cuvinte, noi putem spune: sufletul omului cunoaşte prin înţelegerea adevărului, prin voinţa de a face ce este bine, şi  prin sentimentele virtuoase şi nutrind dragoste faţă de Dumnezeu.


Continuînd în acelaşi capitol al Sfântului Coran, Dumnezeu le porunceşte oamenilor să se teamă cât mai mult posibil de El,  şi să audă (şi astfel să înţeleagă adevărul), să  asculte (şi astfel să dorească să facă binele) şi să practice (şi astfel să exerseze) teama, care El a spus este cea mai bună pentru sufletul nostru. Astfel angajaţi cu tot sufletul nostru – capacităţile cunoaşterii, voinţei şi dragostei - noi putem deveni purificaţi şi să obţinem succesul final.
............................................................................................................................................

În concluzie, când  declaraţia întreagă  El este singurul, nu este nimeni care să poată fi la fel ca El, El este Suveranul, El este slavit, El deţine (controlul) puterea asupra tuturor  lucrurilor”  este adaugată la marturisirea de credinţă - „Nu este alt dumnezeu în afară de Dumnezeu”- aceasta reaminteşte musulmanilor că înimile lor, sufletul lor, toate aptitudi-nile şi toată energia sufletului lor trebuie să fie în totală supunere şi ataşament faţă de Dumnezeu. Astfel Dumnezeu îi spune profetului Mohamed în Sfântul Coran:
                 

„Spune: O! închinarea mea, sacrificiul meu şi viaţa mea şi moartea mea sunt pentru Dumnezeu, Domnul universului. Nu este nimeni care să poată fi ca El. Aceasta este ceea ce am poruncit şi sunt primul dintre cei care s-au predat în totalitate Lui. Spune: Trebuie să caut pe un altul ca domn în afară de Dumnezeu, când El domneşte asupra tuturor lucrurilor?...” (Al-An’am,6:162-164)


Aceste versete descriu totala dedicare, a profetului Mohamed, faţă de Dumnezeu. De aceea Sfântul Coran al lui Dumnezeu îi încurajează pe musulmanii, care cu adevărat Îl iubesc pe Dumnezeu  să urmeze acest exemplu pentru ca ei, în schimb să fie iubiţi de Dumnezeu.
                    

Spune: (O!  Mohamed, făptură umană): Dacă iubeşti pe Dumnezeu ,vino şi urmează-Mă; Dumnezeu te va iubi şi-ţi va ierta păcatele. Dumnezeu este iertător, îndurător. (Aal’imran,3:31)


Dragostea pentru  Dumnezeu, în Islam, face parte din totala dedicare faţă de Dumnezeu: nu este doar o întamplare trecătoare sau o emoţie de moment. Aşa cum am văzut mai înainte, poruncile lui Dumnezeu în Sfântul Coran: „Spune: O! închinarea mea şi sacrificiul meu şi viata mea şi moartea mea sunt pentru Dumnezeu, Domnul universului..”
............................................................................................................................................

Cu alte cuvinte „Nu este alt dumnezeu în afară de Dumnezeu, El  este singurul Dumnezeu. Nu este nimeni care să poată fi asociat cu El, El este suveran, a Lui este lauda şi El are puterea asupra tuturor lucrurilor,” nu numai că cere şi implică că musulmanii trebuie să fie devotaţi în totalitate lui Dumnezeu şi să-L iubească cu toată inima, cu tot sufletul lor şi cu tot ce au ei, dar le şi oferă o cale - prin repetarea, frecvenţa - pentru ei să realizeze această iubire cu tot ceea ce  sunt ei.


         DRAGOSTEA PENTRU DUMNEZEU ESTE  PRIMA ŞI CEA MAI MARE PORUNCĂ DIN BIBLIE!

Shema
în cartea Deuteronom (6:4-5), o parte centrala în Vechiul Testament, şi a liturghiei evreilor se spune:  Ascultă, O Israel: Domnul Dumnezeul nostru, Dumnezeu este  singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezel tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”


La fel în Noul Testament, când Isus, Mesia este întrebat despre cea mai mare porunca, El a raspuns:


„Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-au pus urmatoarea întrebare: ”Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: ”Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” „Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” (Matei22:34-40)
............................................................................................................................................

Porunca să iubeşti pe Dumnezeu în totalitate este astfel Prima şi Cea mai mare Poruncă  în Biblie. Întradevăr, aceasta se poate găsi şi în alte numeroase pasaje din  Scriptură inclusiv Deuteronom 4:29,10:12,11:13 (de asemenea parte din Shema), 13:3,26:16,30:2; Iosua 22:5; Marcu 12:32-33 şi Luca 10:27-28
.
............................................................................................................................................

Acestea fiind spuse, în alte cuvinte, ceea ce profetul Mohamed  a spus,  probabil prin inspiraţie făcând aluzie la prima porunca din Biblie, Dumnezeu ştie cel mai bine, dar cert este că noi vedem cu adevărat similarităţi în ceea ce înseamnă  „Cea mai mare Porunca” în cele doua religii, musulmană şi creştină.


Va urma