"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Sfânta sărbătoare a Paștelui ne aduce în fiecare an mângâiere și dor de tot ce-i bun și sfânt. Avem dorința de a renunța la a ne mai gândi la problemele și incertitudinile personale oferind cât mai mult timp nevoilor sufletului. Chiar și vorbele grele ale celor din jur nu ne mai ating ușor, parcă gândurile ni se desprind de tot ce-i pământesc și urcă acasă. Dacă închidem ochii chiar și pentru o clipă avem șansa de a simți un dram de altfel, de-o viață care există ascunsă în subconștientul nostru. Lepădând simțurile reale, putem cuprinde cu mintea imagini firave a ceea ce reprezintă în esență răstignirea și învierea Mântuitorului Iisus Hristos pentru omenire.

Nu s-a răstignit doar un om, ci acolo sus pe cruce a stat fără să crâcnească Dumnezeul nostru. Pentru că ne iubește și vrea să ne ia cu El, s-a lăsat batjocorit și bătut. Ne-a dat exemplu viu de răbdare și credință. Ne-a arătat că suferințele din viața noastră au un sens, că nu suntem singuri și că acesta este doar drumul spre adevărata viață.


Aerul greu și înăbușitor din Săptămâna Patimilor, fețele îndurerate ale credincioșilor, pasajele din Biblie ce relatează chinurile Domnului Iisus Hristos ne scot din vălmășeala cotidiană și ne spun că nu e fărâmă de minciună în această poveste.


Mi-e imposibil să nu cuget în această perioadă la cât de mult a suferit Maica Domnului atunci când și-a văzut fiul bătut, scuipat și răstignit. Câte lacrimi a vărsat, cât i-a fost inima de amară la vederea chinurilor lui Iisus. De piatră să fii și te cutremuri! Mă gândesc la mamele noastre, cât suferă dacă aud că suntem bolnavi sau dacă avem probleme. Cu atât mai mult a suferit Fercioara Maria când a fost nevoită să plângă smerit, în tăcere.


Mai sunt oameni care au dubii privind învierea Mântuitorului. Consider că sunt cei care încă se caută pe ei, cei al căror eu nu a lăsat să fie pătruns de lumină, care au sufletul fără culoare. Sunt oameni buni, dar care au nevoie de răspunsuri pe care le vor primi doar atunci când vor renunța la bariera conștientului.

Sentimentele din noaptea Învierii sunt un vernisaj ce ar trebui încremenit în timp pentru a ne trezi din iluzii și crezuri păgâne.


Dragostea lui Hristos se revarsă ca o ploaie caldă ce ne scaldă inimile și ne spune: Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!


Învierea înseamnă mai mult decât ce vezi, tu, omule! Toți avem un suflet luminos, prin Hristos. Haina este albă, doar mici gânduri mândre ne abat uneori cugetele de la țelul nostru. Să lăsăm urâtul deoparte și să ne smerim noi întâi, doar așa putem ajunge la inima semenilor noștri. Doar fiind precum Tatăl nostru este: iubire și jertfă.


Fie ca sufletele noastre să aibă puterea de a zâmbi mereu și să nu ne dăm bătuți, oricât de grea ar fi ziua de azi. Să nu ne rătăcim de la calea cea dreaptă, căci așa ne vrea Dumnezeu lângă el, cu sufletele albe.


Hristos a înviat!