"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Interviu acordat publicației Romanian Times de domnul Milan M’Enesti

(continuare din numarul trecut)

 

RT: Dar bine, ce legătură are asta cu școala românească?

MM: Explicația conceptului are, fiindcă școala tip charter este de fapt o organizație tip non-profit care ajută nu numai copii să aibă un mediu adecvat necesităților lor educaționale, dar și părinții să poată oferi copiilor ce le este propice (aș putea spune că la un nivel de școală privată) fără să fie obligați să plătească nimic din buzunar; sau spus direct: OFERĂ O ȘCOALĂ PRIVATĂ FĂRĂ NICI UN COST DIN PARTEA PĂRINȚILOR. Ori acest lucru este foarte important pentru comunitatea română din Portland, și, după cum spuneam, pentru oricare comunitate românească din Statele Unite.

Spun asta fiindcă la conferința ARA am fost contactat de o doamnă din Baltimore (membră al academiei Romano-Americane) care este foarte interesată despre cum s-ar putea deschide o astfel de școală. Sunt convins că posibilitatea deschiderii școlilor tip charter pentru comunitățile românești nu este foarte cunoscută, dar sper căci cu ajutorul acestui ziar să afle cât mai mulți români. Acolo unde părinții se hotărăsc să alcătuiască un grup solid și unit pentru a face acest lucru șansele sunt mari chiar dacă statul respectiv are doar un singur gen de sponsor (de obicei districtul școlar).

 

RT: Să înțeleg că acțiunea voastră de aici din Portland nu va avea succes dacă nu veți avea alături de voi un grup mai mare de părinți?

MM: Da, acesta este tristul adevăr. Atât timp cât părinții preferă să vadă întâi școala că există și-abia după aceea să se hotărască dacă dau sau nu copilul la școală este o atitudine ne-constructivă, iar școala nu va exista. După cum am spus și repet, acest gen de școală nu poate fi înființat decât dacă există un grup solid și unit de părinți care să ceară acest lucru la district. Bineînțeles că este nevoie de o aplicație, sau mai bine zis de un contract, care poate fi scris doar de cei care sunt în educație, pentru că această aplicație trebuie să explice în detaliu cum va lucra școala. Când am fost la întâlnirea de la David Douglas School District, directoarea responsabilă cu școlile tip charter ne-a spus clar că District Board-ul va vrea să aibă în scris acordul cât mai multor părinți, și nu numai, dar și acordul membrilor ne-români ai comunității din zona districtului.


RT: Deci care este rolul organizației R3A în acest caz?

MM: Rolul R3A este important, fiindcă R3A poate fi catalizatorul acestei acțiuni. Asta nu înseamnă că cei care sunt prezenți acum în Board-ul organizației vor rămâne pentru totdeauna, chiar dacă unii au această impresie. Părinții copiilor chiar dacă nu fac parte din Board dețin adevărata putere, iar cei din cadrul R3A sunt obligați să îi asculte și să găsească căile comune de acțiune. Repet, școala nu este a celor din Board ci a copiilor, pentru care hotărăsc părinții de fapt.


RT: Am senzația că vorbești într-un fel detașat despre R3A? Sunt ceva modificări petrecute în organizație?

MM: Nu neapărat mari modificări ci mai degrabă niște mici neînțelegeri în urma carora doi dintre membrii Board-ului, s-au retras ceea ce mă face și pe mine să mă gândesc la același lucru. Deocamdată nu vreau să discut detaliile acestei situații fiindcă mi se pare prematur.


RT: Există posibilitatea ca R3A să-și oprească acțiunea de înființare a școlii?

MM: Ca să vorbim cât se poate de deschis, R3A nici măcar nu a început acțiunea propiu-zisă de deschidere a școlii. R3A a avut o încercare nereușită anul trecut cu aplicația la PPS, și asta tot datorită faptului că nu a avut aderențe semnate de părinți. Directoarea de acolo mi-a spus ca explicație la refuz, căci comunitatea românească din Portland nu este încă pregătită pentru a avea o astfel de școală, și am fost nevoit să-i dau dreptate când mi-a amintit că nu aveam scrisori de la părinți care să susțină deschiderea școlii. Deci, ținând cont că este un efort mare pentru cei câțiva care-și pun un mare număr de ore pentru a pregăti aplicația, și că această muncă este voluntară care răpește timp de la a face ceea ce este primordial pentru familiile lor, atât timp cât nu se poate preconiza un succes este firesc ca oamenii să se retragă.

 

RT: Dar din câte am înțeles tu ești cel care a înființat organizația, a înscris-o la Secretary of State, i-a făcut domeniul pe web, dacă te retragi ce se va întâmpla cu R3A?

MM: Deocamdată nu mă mut în alt stat. Până în 2016 când voi termina doctoratul sunt nevoit să stau în Oregon, dar cum soția își susține teza de doctorat în scurt timp, și cum așteptăm încă un copil în decembrie, lucrurile încep să fie cam strânse în jurul meu ceea ce mă obligă să petrec mai mult timp pentru a o ajuta pe soție. Totuși, familia trebuie să fie pe primul plan. Oricum, nu renunț la idea de a ajuta la deschiderea unei școli românești atât timp cât acest ajutor vine în colaborare cu un grup de părinți hotărâți la acest pas. Rămân la conceptul solid pe care mi l-am făcut în urma studiilor arătate în lucrarea prezentată la Conferința ARA (http://www.ara-as.org/index.php/proc/article/view/1276/1128): comunitatea românească are nevoie de o școală bilingvă tocmai pentru a solidifica relația dintre părinți și copii. Referindu-ne doar la școli, numai o astfel de școală poate construi acea unitate și respect între generații. E-adevărat ca puterea lui Dumnezeu este deasupra a orice și că El poate uni ce omul nu poate, dar trebuie să ținem cont căci suntem obligați de legile acestei tări să ne trimitem copiii la școli publice - dacă nu avem bugetul necesar pentru școli private - iar în școlile publice americane Cristos este lăsat la ușă, sau chiar la poarta curții școlii. O școală bilingvă româno-americană dă dreptul părinților să se implice direct în educația copiilor lor, și, chiar dacă având regim public, școala poate avea o caracteristică foarte apropiată unei școli private în care se învață despre Dragostea lui Cristos. Personal doresc copiilor mei să meargă la o astfel de școală! Și dacă nu vor avea acestă posibilitate atunci voi face homeschooling.