Home
Congresul Spiritualitatii Romanesti PDF Print E-mail
Written by Abigaila Budac   
Saturday, 21 January 2017 10:37

Luna trecută a avut loc ediţia a XX-a a Congresului Spiritualităţii Româneşti care la început şi-a desfăşurat lucrările la Băila Herculane în 1993, iar mai târziu la Alba Iulia, oraş devenit capitala românilor de pretutindeni. Obiectivul principal al acestui eveniment de excepţie este tocmai păstrarea şi consolidarea unităţii celor 35 de milioane de români, dintre care peste treisprezece milioane se află în comunităţile româneşti istorice, deci dintotdeauna, din jurul ţării, respectiv în alte ţări de pe glob, unde au ajuns din diferite motive – economice, politice etc.

 

Cu toţii, fiind cetăţeni loiali statelor în care trăiesc, nu-şi uită locurile natale. Ei sunt mereu preocupaţi de conservarea, promovarea şi dezvoltarea identităţii românilor de pretutindeni. Important este faptul că indiferent de denumirea folosită pentru identificarea lor, ei trebuie să se bucure de drepturile fundamentale ce vizează păstrarea identităţii naţionale - folosirea limbii materne, accesul la serviciul religios în limba română, accesul la informaţie, participarea la viaţa socială, economică, culturală şi la treburile publice - iar Congresul Spiritualităţii Româneşti insistă asupra respectării lor în întregime. Ei au aceeaşi rădăcină, aceeaşi cultură, aceeaşi limbă, aceeaşi spiritualitate: românitatea. Drept pentru care, toate ediţiile Congresului s-au opus oricăror încercări de a rescrie istoria noastră de o manieră care să afecteze principiul sacrosanct al auto-identificării şi să impună o identitate diferită acelora care simt româneşte şi se declară ca aparţinând culturii şi spiritualităţii româneşti. Aşadar nu este deloc întâmplător că la primul congres al Spiritualităţii Româneşti (Băile Herculane, 7-9 octombrie 1993), tema plenului a fost: „Pentru cei 33 de milioanede români din lume”, iar sectiunile ştiinţifice s-au intitulat: I. Românii – vechimea, trecut, viitor; II. Valori româneşti în Balcani şi zonele învecinate; III. Turismul – mijloc de apropiere şi cunoaştere a specificului românesc; IV. Pentru a vieţui în mileniul III.

La Congresul al doilea de la Băile Herculane, 16-18 octombrie 1994), tema pleniului a fost: „Pentru unitatea spirituală a celor 35 de milioane de români din întreaga lume”, iar secţiunile ştiinţifice au fost: I. Istoria românilor şi a comunităţilor româneşti – geneză, dezvoltare socială, culturală, economică, religioasă; II. Spiritualitatea românească: Eminescu simbol al universalităţii spiritului românesc; III. Contribuţia românilor de peste hotare la dezvoltarea patrimoniului ştiinţific şi cultural naţional şi universal: IV: Societtăşi şi programe româneşti din lume – Legături ale românilor de peste hotare cu ţara – contribuţia României la promovarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale acestora; V. Comunicare, cooperare economică, turism, ecologie, comitete internaţionale – prezent şi viitor.

La cel de-al treilea Congres (Băile Herculane, 17-19 noiembrie 1995) cu temă „Limba română – unică şi indivizibilă, secţiunile ştiinţifice dezbătute au fost: I. 500 de ani de la atestarea scrisului românesc; II. Biserica Ortodoxă în devenirea şi păstrarea neamului românesc; III. Suflet şi timp românesc în comunităţile noastre istorice; IV. Perspective româneşti: 5 ani până la începutul Mileniului III; V. Drepturile omului şia le originarilor români.

La toate celelalte ediţii ale Congresului Spiritualităţii Româneşti , care au avut loc tot la Băile Herculane (anii: 2000, 2001), iar începând cu 2002 la Alba Iulia, la centrul atenţiei au fost problemele românismului şi ale românităţii. Un interes aparte a fost dat formulării a numeroase documente, care sau fost aprobate totdeauna în unanimitate şi care a fost atrasă atenţia autorităţilor de Stat despre importanţa cunoaşterii problemor legate de strategia bazată pe unitatea etnică a tuturor românilor; identificarea soluţiilor pentru rezolvarea problemelor cu care fiecare comunitate se confruntă.

În acest context, merită să ne referim la un mesaj al ministrului de Externe român, Bogdan Aurescu. Potrivit acestuia din urmă, România are un interes direct şi clar conturat în protejarea drepturilor minorităţii române din afara ţării, indiferent de etnonimul folosit pentru identificarea acesteia pe teritoriul statului de reşedinţă. În continuare, Aurescu precizează: „Interesul nostru nemijlocit, decurgând din considerente de apartenenţă comună la filonul spiritual românesc şi solidaritate culturală şi lingvistică, este acela ca statele care găzduiesc pe teritoriul lor minoritate românească să adopte măsuri adecvate şi substanţiale pentru conservarea şi promovarea identităţii sale etnice, culturale, religioase, lingvistice a românilor de acolo.” România are aşteptări ca măsurile adoptate în acest sens de către aceste state să fie cel puţin similare celor promovate de România în favoarea minorităţilor naţionale de pe teritoriul său, menite să asigure protejarea identităţii etnice, culturale, religioase şi lingvistice a persoanelor aparţinând acestor comunităţi... România are un puternic argument pentru această aşteptare a sa, deoarece a generat un dialog intercultural între minorităţi şi în raporturile lor cu majoritatea, a învăţat din propria experienţă şi a înţeles că “societăţile cu o democraţie solidă sunt cele bazate pe toleranţă, respect reciproc, diversitate culturală, dialog interetnic, intercultural”. Drept urmare, susţine Bogdan Aurescu, acest model de interculturalitate, “factor de stabilitate în plan intern şi extern, la nivel regional”, reprezintă un model de bună practică pe care România doreşte să-l promoveze “în spaţiul european şi în mod deosebit în acele state care găzduiesc pe teritoriul lor persoane aparţinând minorităţii române”. Menţionăm că apărarea limbii române, a istoriei, culturii, tradiţiilor, valorilor şi stabilirea strategiei şi tacticii în vederea dezvoltării relaţiilor între toţi românii din lume, ar trebui să fie considerate ca acţiuni de prestigiu.

În epoca actuală globalizarea a devenit un fenomen internaţional, urmărind şi încurajând cooperarea între state la nivel economic, politic, social şi cultural. Însă în cazul statelor slab dezvoltate, aceasta ridică anumite probleme privind conservarea specificului naţional. În planul statelor ce au în spate un regim de factură comunistă, această tendinţă de uniformizare, raliere la nivelul propus de diferite alianţe având ca scop globalizarea (ex: UE, NATO), ridică anumite probleme privind păstrarea specificului naţional. În general, statele mai puţin dezvoltate tind să imite modelele statelor occidentale, acest lucru afectând cultura şi tradiţiile naţionale şi putând fi în neconcordanţă cu specificul ţării noastre. De exemplu, oamenii de televiziune, având tendinţa de a imita/copia programele TV străine, de multe ori promovează emisiuni cu caracter vulgar, indecent, ce nu au niciun merit în dezvoltarea culturală a tinerei generaţii. De asemenea, emisiunile au tendinţa de a promova oameni de fotbal/de afaceri ce se declară adevărate modele de urmat, dar în realitate aceştia nu aduc în prim plan decât prostul gust, bădărănia, îngâmfarea şi prostia. Acestea realizându-se în detrimentul oamenilor de cultură, istoricilor, scriitorilor, de la care într-adevăr avem ce învăţa şi care pot avea o influenţă uriaşă în culturalizarea maselor. Piaţa cinematografică românească este suprasaturată cu producţii străine de multe ori mediocre din punct de vedere artistic, cultural, având menirea doar de „entertainment” a maselor. Cred că ar trebui încurajate şi finanţate mai mult producţiile cinematografice autohtone, care să aibe ca sursă de inspiraţie trecutul istoric al ţării noastre, vieţile marilor compozitori români sau romane celebre ale scriitorilor români. Sărbătorile noastre de sorginte populară au început să fie ignorate, fiind înlocuite cu sărbători „importate” din Statele Unite. De exemplu înlocuirea sărbătorii Dragobetelui cu Valentine’s Day, care poartă aceeaşi semnificaţie. În mass-media este promovată de cele mai multe ori muzica de slabă calitate, noi genuri tind să devină specifice ţării noastre, fiind ascultate şi iubite de majoritatea populaţiei, deşi nu au nimic în comun cu muzica tradiţională. Un exemplu elocvent ar fi manelele, un melanj de preluări din muzica orientală combinată cu muzica rromă, având versuri ce sfidează bunul simţ, despre bani, duşmani, bogăţie, etc. Aceasta în timp ce mari compozitori precum Enescu sau Porumbescu, etc. sunt uitaţi în negura timpului, lipsind cu desăvârşire din muzica promovată intens prin canalele mediatice. Un factor important ce poate pune capăt acestei avalanşe de produse străine (atât materiale, cât şi “culturale”) îl constituie educaţia. Primind o educaţie în spiritul valorilor tradiţionale, creştine, morale, vom învăţa cu timpul să discernem ce anume să implementăm de la străini în sistemul cultural românesc. În concluzie, cred că tinerii ar trebui îndrumaţi mai mult către artă: să participe la punerea în scenă a pieselor de teatru, să viziteze muzee cu specific naţional (de ex. Muzeul Satului sau Muzeul Ţăranului Român) şi să fie îndrumaţi spre lecturi care să contribuie la dezvoltarea lor culturală, spirituală şi creatoare. Din 1980 se vorbeşte de identitate națională. În context se poate vorbi şi de sentiment național (concept în uz de la sfârșitul secolului al XIX-lea) sau de Identitate națională este o expresie care datează din anii 1980. În context, se poate vorbi și de „sentiment național” (concept în uz de la sfârșitul secolului al XIX-lea) sau de „conștiință națională” (în uz încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea), când este în discuție sentimentul de apartenență a unei persoane la o naționalitate. Toate aceste noţiuni sunt interpretate sub diferite forme în funcţie de ideologia căreia îi aparţine personalitatea respectivă : om de ştiinţă, politician, formator de opinii etc. Până la urmă însă, toate aceste expresii desemnează, în mod nuanțat, sentimentul unei persoane față de o națiune de care aparține. Numitorul comun pentru noi, românii, trebuie să fie păstrarea cu orice preţ a identităţii noastre naţionale. Tocmai pentru atingerea acestui scop nobil militează Congresul Spiritualităţii Româneşti.

Abigaila Budac

Presedinta Centrului Comunitatii Romanesti din Sacramento

 

Last Updated on Saturday, 21 January 2017 10:38
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website