Home
O TAINĂ COLECTIVĂ PDF Print E-mail
Written by Ionela Vrîncian   
Monday, 23 November 2015 09:25

În seara de 30 octombrie, 2015, a izbucnit un incendiu în clubul Colectiv din București. Au murit zeci de tineri, iar foarte mulți se zbat între viață și moarte pe patul de spital. S-au sfârșit brusc povești de iubire, au apărut îngeri printre demoni și s-a scris o pagină nouă în viața colectivă a românilor. Am înțeles că am primit o lecție uriașă de la viață. Acest cutremur sufletesc a fost un semnal de alarmă față de neputința propriilor gemete și suferințe. Uneori am vrea o casă mai mare, un copil mai ascultător, să nu mai plouă șase zile din șapte, sau o țară mai bună. Vrem mult de la tot ce ne înconjoară, dar suntem zgârciți cu propria voință. Lăsăm pe oricine să fie mai bun decât noi și nu ne doare, căci inimile noastre nu ne mai aparțin. Suntem moștenitorii unei împărății veșnice, dar purtăm o mască de sclavi continuă. Ne identificăm cu ce spunem și facem zilnic. Dacă înjurăm, suntem bădărani, dacă ne rugăm suntem oameni conștienți de propria ticăloșie, dacă bem zilnic, mult și des, suntem dependenți de alcool, iar dacă ne dăm viața pentru aproapele nostru, suntem eroi. Ce este un erou? Un om care-și învinge chipul teluric și se lasă complet pătruns de jertfă pentru cei aflați în neputință, cu riscul propriei vieți. În istoria bisericii noastre au fost desfrânați, tâlhari, vrăjitori și vameși care au dat mâna cu Dumnezeu atunci când iubirea față de vesnicie le-a doborât pofta strămoșească.

 

În clubul groazei au fost arhitecți, fotografi, muzicieni, studenți, elevi, copii și părinți - oameni ieșiți să socializeze. Oameni bucuroși și frumoși, iar cum le-a fost inima știe doar Cel de Sus. Dar eu am credința că au fost tineri cu inimi de îngeri.

Am intrat prima dată într-o discotecă în adolescență. Am plâns o oră în fața părinților ca să mă lase să plec seara de-a acasă. Eram cu o vecină. Două puștoaice inocente, dar curioase. Trebuia să vedem și să simțim pe propria piele care e atmosfera într-un club. Părinții m-au lăsat, înduplecați de ochii mei tragici, dar și pentru că atunci era totul altfel. Frații mai mari, precum și gașca lor, în jur de 15 tineri, urmau să fie în discotecă. Mă simțeam protejată. Am ieșit din casă și mi-am făcut o sfântă cruce de zici că urma să merg la prășit, nu la dănțuit. A fost o noapte nouă, muzica mi-a zguduit inima și sufletul din temelii. Tinerii parcă erau mai mult spirite și umbre, mă țineam strâns de prietena mea.


Am avut senzații și sentimente diferite. Am stat puțin, am dansat, am socializat și nici un minut nu m-am gândit că e riscant. Eram fericită că am pătruns în mediul celor mai mari decât mine. Eram amețită de un amestec de copilărie cu tânjet după maturitate. Am mers la discotecă, dar am rămas om. Nu am băut, nu am fumat, nu am avut absențe la școală. Am învățat mult, fiind printre cei mai buni elevi din liceu. Acasă mi-am ajutat părinții la toate activitățile specifice mediului rural. Și am mers la biserică. Noaptea eram în discotecă, iar a doua zi mergeam la Sf. Liturghie. Așa mi-a fost viața. Treptat mi s-a schimbat sufletul. Acum iubesc biserica și înțeleg discoteca. Am o soră care a lucrat într-o discotecă. Dimineața ajungea acasă în jur de ora cinci. Dormea puțin și apoi mergea la Sf. Liturghie. O Ionelă mai mică. Cât  timp eram în discotecă, dansam, râdeam și cam asta era tot. A rânduit Dumnezeu să înțeleg că pot mai mult și merit mai mult decât să-mi pierd nopțile astfel. Nu mi-a rămas sufletul în discotecă, căci m-am îndrăgostit de Hristos încă din pruncie. Părinții mei au fost un model de români drepți, care m-au lăsat să-mi formez duhul după al lor chip creștinesc.


Am deschis o pagină din viața mea, doar pentru a vă întări înțelegerea față de cei care și-au pierdut viața în clubul Colectiv. Puteam să fim în locul lor. Dar nu știu dacă aveam dragostea lăsată de Hristos, ce s-a regăsit în Adrian Rugină, Claudiu Petre și mulți alții. Un copil de 15 ani a murit după ce-a scos din flăcări o altă persoană. A intrat a doua oară și n-a mai ieșit. Indiferent de ce-a fost în el până atunci, nu a stat pe gânduri în fața morții. Nu s-a uitat la tinerețea lui și la viitorul pe care îl avea în față. A murit jertfiindu-se. Câtă dragoste și cât curaj! Tinerii nu au mers în discotecă ca să moară, căci iubeau viața. Cu siguranță au fost și buni și răi acolo, precum și noi suntem.


Când o să am copii, nu știu dacă o să-i las în discoteci. Din precauție. Din dragoste. Din experiență. Se poate trăi și fără discotecă. Am înțeles acest lucru târziu. Tragedia prezentă răscolește praful de pe cugetele noastre și ne face să ne întrebăm: noi cine suntem?


Zilnic, în calea noastră întâlnim oameni care au nevoie de dragostea noastră. O rugăciune să înălțăm către Dumnezeu, de dor și jale, căci ne-a murit o fărâmă din România. Ei sunt ai noștri. Tinerii din Colectiv au dansat, iar apoi și-au dat viața pentru semenii lor. E vremea să ne rugăm și să aprindem lumânări pentru sufletele lor. Să lăsăm judecata lui Hristos, căci El a stat pe cruce, nu noi. Să aibă Dumnezeu milă de noi, căci moartea ne poate lua oricând. Timpul ne este dat spre mântuire. Dacă urâm și aducem acuzații grave tinerilor morți în incendiu nu suntem mai buni decât Iuda, căci el a mâncat la aceeași masă cu Hristos, s-a împărtășit de El, iar apoi L-a vândut. Ne vindem sufletele răului atunci când ne lăsăm ispitiți de clevetire. E de-ajuns prigoana continuă împotriva bisericii creștine, măcar noi, cei ai lui Hristos să stăm uniți în rugăciune și credință și să ne apărăm de lupii îmbrăcați în piei de oaie.


Avem o țară plină de tineri buni și curajoși, dar nu vrem să-i vedem. Trăiesc o viață grea, cu dureri și bucurii.


Să ne rugăm pentru toți cei adormiți în incendiu, iar celor aflați în spitale să le de-a Dumnezeu sănătate. Putere familiilor greu încercate, iar noi, toți ceilalți să aruncăm cu piatra dacă ne credem fără de păcat. Păcătoșii suntem noi, toți.


Este o taină completă cauza pentru care Dumnezeu a îngăduit să aibă loc această tragedie. El vede mai multe decât vrem și putem noi înțelege, în mâna lui stă viața fiecărui om. Biserica își face datoria rugându-se pentru noi zi și noapte, atât vii cât și adormiți. Să fim mai buni unii cu alții, să dăruim dragoste și pace unii la ceilalți căci astfel ne asemănăm cu Hristos.

 

Last Updated on Monday, 23 November 2015 09:26
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website