"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Ziua de 16 noiembrie 2014 a fost una de-a dreptul istorică. Mulți dintre noi ne vom aminti de ea ca de zilele din decembrie 1989 sau de 11 septembrie 2001.

 

A fost ziua în care am simțit că bataia de joc a premierului-candidat la funcția supremă, ce atinsese limitele insuportabilului, a fost înfrântă prin cea mai democratică: votul. În ciuda piedicilor puse de Victor Ponta și de partidul său, cu scopul de a limita numărul de voturi exprimate în diaspora, bătaia lor de joc a reușit să ne unească și mai tare și să ne mobilizeze în campanie.

 

Pe Victor Ponta am avut ocazia să-l cunosc înainte de a deveni candidat la Președinție și chiar înainte de a fi numit premier. Era în februarie 2012 când, aflat într-o vizita la Washington, acesta a trecut și prin comunitatea din Chicago, ocazie cu care i-am solicitat un interviu. În timpul discuției, printre altele, mi-a spus: .

Spunea un mare adevăr atunci, unul din puținele adevăruri rostite de el. Odată devenit premier, chiar el avea să-și probeze afirmațiile când, în toamna lui 2014, și-a făcut poza cu președintele Obama la un dineu oferit de Casa Albă, dupa reuniunea ONU. Atunci, președintele și prima-doamnă a SUA s-au pozat pe bandă rulantă, așa cum era protocolul, cu toți oficialii prezenți la sesiunea ONU. În țară însă, premierul - aflat în campanie electorală - încerca să impresioneze cu acea poză, dând falsa impresie că președintele Obama ar fi avut o întâlnire oficială, exclusivă și consistentă, doar cu el și cu soția sa, Daciana. Or, toată sceneta pozării a durat câteva zeci de secunde, după care… altul la rând!

Voluntar în echipa lui Obama

În plus, între cele două tururi electorale, s-a mai întâmplat ceva la Chicago. Adrian Anghel, senator PSD în colegiul din care fac parte și Statele Unite, a răspuns unei întrebări lansate de mine, în cadrul unei dezbateri televizate, cu o afirmație șocantă: .

În fața unor asemenea minciuni și aroganțe, noi, românii-americani, am hotărât să acționăm. Totul s-a intensificat după din Parlament (10 decembrie 2013). În ianuarie 2014 am inițiat o primă scrisoare de protest, adresată Administrației Obama, respectiv secretarului de stat american John Kerry, cu ocazia vizitei la București a subsecretarului Victoria Nuland. În document solicitam să se pună o și mai mare presiune pe oficialii români pentru a respecta statul de drept, separația puterilor în stat și independența justiției în România. Prin această scrisoare doream sa le aratam celor din parlament, că nouă, românilor din diaspora, ne pasă de ce se întamplă acolo și că diplomații americani ne reprezintă și pe noi, românii din SUA.

Știind că miza acestor alegeri prezidentiale este foarte mare, principalul lucru care trebuia făcut era mobilizarea și încurajarea românilor să iasă la vot în numar cât mai mare, pentru a strica socotelile murdare ale PSD. Internetul, în mod special Facebook-ul, mi-a facilitat acest lucru. În mod voluntar, adică pe timpul și pe cheltuiala mea, am făcut campanie electorală unui candidat așa cum am știut eu. Aveam o oarecare experiență din timpul campaniei din 2008 a președintelui Obama, când am făcut voluntariat în echipa sa din Chicago. Astfel, de la mii de kilometri depărtare, aveam șansa de a mă adresa inclusiv alegătorilor din România, pe grupurile din care făceam parte, dintre care pe care unele le administram direct.

Un prim pas în această direcție a fost crearea unor mesaje audio-video de promovare a alegerilor și de a încuraja prezența la vot. La un eveniment din luna octombrie la care am participat în Washington DC, am realizat interviuri video cu doi foști ambasadori americani în Romania, James Rosapepe și Mark Gitenstein, care le-au transmis românilor din SUA și din România mesaje despre importanța dreptului la vot. Aceste mesaje video, dar și altele care deja circulau pe internet, le-am distribuit și promovat în grupurile de români din America și din întreaga diasporă.

În săptămânile dinaintea alegerilor, am postat sau repostat pe Facebook sute sau chiar mii de mesaje prin care informam lumea despre locațiile secțiilor de votare, actele necesare, dar cel mai mult îi încurajam pe oameni să-și reînnoiască pașaportul și să voteze. Cum lupta era clar împotriva PSD și a lui Victor Ponta, personal nu mi-a fost greu să mă decid încă din primul tur să-l susțin pe Klaus Iohannis, mai ales că era ardelean și făcuse treabă bună la Sibiu (chiar dacă din punct de vedere politic era cam novice), iar prietenii pe care îi aveam acolo îmi confirmau acest lucru. Diaspora, în special cea americană, nu a uitat niciodată răul făcut românilor de comuniști înainte de 1989, dar și de PSD în ultimii 25 de ani. Rânjetul sovietoid al lui Ion Iliescu nu-i poate păcăli pe oamenii care trăiesc într-o democrație adevărată!

Român valid, pașaport expirat

La Chicago au existat doua secții de votare - una la consulat (în centrul orasului), cealaltă spre suburbie, în orășelul Niles, la școala românească Logos Christian Academy. În turul 2, numărul de votanți aproape s-a dublat.

Oficial, conform ultimului recensământ, în jurul metropolei Chicago trăiesc aproximativ 60.000 de români. Numărul real este cel puțin dublu. Lipsa pașapoartelor românești valabile decimează însă numărul celor care pot vota. Cum mulți dintre români au obținut și cetățenia americană, ei păstrează doar pașaportul american valid, iar cel românesc de cele mai multe ori expiră. Nu puține au fost cazurile când oamenii au venit să voteze, dar n-au putut pentru că le expirase pașaportul.

Distanțele mari până la consulat, procesul greoi de obținere a unui nou pașaport și costurile aferente sunt obstacole în care destui români se împiedică, mai ales că pașaportul românesc nu le folosește la altceva în afara votului. De aceea, mulți renunță la a-l reînnoi. Acesta este motivul principal al numărului relativ scăzut de români care participă la vot în întreaga Americă.

Un vot plătit scump

În ziua votului am mers la 8 dimineața și am votat la secția din Niles, în doar câteva minute. Coada a început să se formeze mai spre amiază, ajungând ca așteptarea la votare să dureze chiar 3-4 ore. În secția de la consulat a fost ceva mai lejer. Acolo mergeau cei care doreau să-și obtină titlu de călătorie pentru a putea vota.

Cum în centru se loveau de problema locurilor de parcare, cei mai mulți au ales să voteze în suburbie. Oamenii au fost însă răbdători și, în ciuda faptului că aflaseră rezultatul alegerilor (diferența de fus orar față de București fiind de 8 ore), toți au rămas la coadă și au votat până la ultimul. Erau veseli, glumeau, discutau între ei despre ce au mai auzit de prin țară. Se ajutau cu completarea declarației sau chiar cu deplasarea la consulat pentru a obține titlul de călătorie, dacă aveau pașaportul expirat. Erau revoltați de cozile imense și de bătaia de joc față de românii din Europa. Mulți veniseră să voteze tocmai pentru a răzbuna neșansa celor care au stat ore întregi în frig și n-au putut vota.

Atmosfera era de bucurie și sărbătoare, pe fețele oamenilor puteai citi entuziasm și euforie. Protestele din stradă ale celor din țară în sprijinul diasporei, ca și refuzul unor televiziuni de a prezenta aceste manifestații, au dus la mobilizarea specială a diasporei. Ne-am sunat zile la rând rudele și prietenii din România, încurajându-i să iasă la vot.

Pentru românii din Chicago, votul a însemnat și un cost deloc neglijabil. Mulți au plătit peste 100 de dolari (84 de dolari titlul de călătorie, 15-20 de dolari parcarea, plus benzina pentru zeci sau sute de kilometri). Am vrut să arătăm că avem o voce, că suntem puternici și că avem respect pentru patimile fraților noștri din Europa.”

Certificatul de călătorie

Instinctul de jurnalist l-a făcut pe Marian Petruța să sondeze “la cald” în mintea votanților din 16 noiembrie. Explicațiile oferite de câțiva români din Chicago ne arată cum s-a creat acel val uriaș de solidaritate, de unde le-a venit determinarea de a vota cu orice preț și chiar cu sacrificii.

Gabriel Szakacs (emigrat în SUA de peste 10 ani): “La începutul campaniei electorale, când au apărut primele mesaje care ne îndemnau să mergem la vot, am primit toate acestea cu o oarecare indiferență. Eram desprins de realitatea din România și mult prea preocupat de problemele cotidiene. Încetul cu încetul, m-am simțit tot mai atras de cele ce se întâmplau în campania electorală. În urma unor discuții cu alți membri din comunitate, am decis că nu puteam sta deoparte. Voiam să contribui și eu la schimbarea din România. Am votat la secția din Niles, unde, în ciuda vremii reci și a cozii descurajatoare, a fost o atmosferă optimistă, chiar entuziastă. Era ziua noastră!”

Raluca Usery are triplă cetățenie: română, britanică și americană. În 2014 a votat pentru prima dată în ultimii 14 ani. “Ultima oară am votat la Londra, în anul 2000, cand în turul 2 am fost nevoiți să-l votam pe Ion Iliescu, ca să evitam dezastrul numit Corneliu Vadim Tudor. De atunci nu am mai vrut să votez, însă în 2014 am spus că nu se mai poate, că trebuie să ne mobilizam pentru a elimina cancerul care a cuprins aproape tot eșichierul politic din România, în frunte cu actualul guvern și cu grupul majoritar din Parlament. Corupția, minciuna, bătaia de joc au ajuns pur și simplu insuportabile! Sunt mândră că am votat. Dar și mai mândră sunt că am reușit să-i conving pe părinții mei, aflați în țară, să nu voteze cu Ponta. Mai mult, am convins-o pe mama să aducă urna mobile acasă, ca să poată vota și tatăl meu, om în varstă și imobilizat în casă. Nu a fost vorba doar de un vot în plus pentru Klaus Iohannis, ci și de faptul că i-am redat tatălui meu un pic de demnitate cetățenească și speranță în viitor”.

Pentru a putea vota, Raluca a contactat consulatul României din Chicago cu două luni înainte de alegeri. A aflat că reînnoirea pașaportului durează aproximativ 90 de zile. Risca să nu-l aibă la timp pentru alegerile din 16 noiembrie, de aceea a apelat la singura soluție salvatoare: și-a luat certificat de călătorie, achitând taxa de 84 de dolari.

“Am aflat că un vrea să ne fie președinte”

Ada Cartianu (pictoriță): “Din 2004, de când m-am stabilit în SUA, n-am votat niciodată. De data asta n-am putut sta deoparte. M-am înfuriat teribil să văd că în secolul XXI, după 45 de ani de comunism și 25 de postcomunism, o mare parte a populației din România, ca și o parte din , a rămas adepta fanfaronadei de pe stadioanele dinainte de ’89. O grandomanie lipsită de orice respect pentru țăranul cu patru clase pe care unii îl manipulau, considerându-l un simplu vot. Josnic este cel care a abordat o astfel de campanie electorală bazându-se pe un electorat slab financiar și educațional. Lecția pe care am dat-o acestui tip de politician, prin votul nostru, a fost pe cât de severă, pe atât de meritată”.

Andras Bozsoki a făcut parte din comisia de votare de la Niles. “A fost o zi extrem de lungă (peste 24 de ore fără somn), intensă, cu pauze inexistente pentru întreaga comisie. Ce a început cu o seară friguroasă de noiembrie în Chicago și cu inspecția inițială a secției de votare nr. 263 Diaspora, a continuat dimineața următoare, și mai rece, cu ninsoare, transformându-se într-o zi frumoasă, cu o atmosferă electrizantă, marcată de interesul neobișnuit din partea a aproape 2.000 de votanți de a-și alege un nou președinte. Era interesant de observat nu doar determinarea celor prezenți de a schimba un guvern de care sunt nemulțumiți, dar și dorința unora de a renunța la dreptul de vot secret și de a-și exercita votul mândru, public. În plus, au avut loc și conversații plăcute între membrii comunității, care au putut să se cunoască mai bine în timp ce stăteau la coadă la vot. Un bun prilej de socializare! Le sunt recunoscător celor de la Academia Logos din Niles (dl. Petru Mariș, între alții), care au oferit nu doar comisiei, dar și sutelor de votanți atât căldură, cât și cele necesare pentru a potoli foamea și setea”.

Și Bianca Rus, o tânară originară din Craiova, a participat pentru prima dată la vot. “Totul a început pe Facebook, atunci când am observat cum toți prietenii și foștii mei colegi se mobilizau. Mă gandeam: Trecând zilele, Facebook-ul era împânzit numai de politică. Îmi sun parinții, care, plini de speranță, îmi spun că avem o șansă să schimbăm ceva în România. La onomastica unui prieten de aici, din Chicago, ne adunam mai mulți români și moldoveni (basarabeni) la aceeași masă. Subiect principal: alegerile prezidențiale, nu dansul în cinstea sărbătoritului! Atunci aflu despre un care candidează să fie președintele României. Și decid: gata, merg la vot! Am avut încredere în diaspora și în studenții de acasă, care s-au săturat ca eternele pungi de zahăr, făină și ulei să ne hotărască viitorul. Poate am fost dezamăgită de rezultatele primului tur din țară, dar văzând entuziasmul și speranța românilor adunați la vot în Chicago, am mers înainte și am avut încredere până la capăt! Rezultatul final a venit ca o izbăvire. Simțeam cum o piatră grea mi s-a ridicat de pe inimă, știind că noi, cei din diaspora, am fost răsplătiți în cele din urmă pentru nesfârșitele zile de dor - dor de familie, de casă, de țară... Sunt mândră că am participat la împotriva comunismului. Simt că pot visa la o Românie mai frumoasă”.

“Nicio problemă, stăm aici până votăm”

Loredana Donțu (inginer): “În cei 25 de ani de post-comunism, am observat cu durere cum mafia de la conducerea țării a orchestrat manipularea și vătămarea populației, cu predilecție a generației tinere, forțată în mare parte să emigreze. În timpul campaniei electorale am fost activă mai ales pe Facebook, promovându-i pe Monica Macovei (în primul tur) și pe Klaus Iohannis, precum și valorile susținute de aceștia. În paralel, l-am pe impostorul Ponta. Ziua alegerilor a fost crucială, n-am avut parte de multe zile de o așa intensitate. Dimineața mi-am petrecut-o la telefon și pe Facebook, m-am asigurat că toți cunoscuții ajung la vot. Apoi am plecat spre secția de votare din Niles, sa iau . În jurul prânzului erau deja cozi de două-trei ore. I-am auzit pe mulți care se alăturau cozii și, după ce aflau cât au de așteptat, spuneau calm: sau . Nu am văzut pe nimeni să plece din cauza timpului de așteptare. Dar, din păcate, am văzut destui care au plecat pentru că le expirase pașaportul și crezuseră (fals) că pot vota cu certificatul de naștere. Și pașaportul meu expirase de mult, dar știam de pe Facebook că numai la consulat puteam vota în baza unui document de călătorie întocmit în ziua aceea. Am vorbit cu toți oamenii care împărțeau formulare, să le explice celor cu pașapoarte expirate ce au de făcut. Eu, având locuri libere în mașină, m-am oferit să-i duc la consulat și înapoi (evident, gratis).

La consulat am ajuns pe la ora 14.30. Coada era mult mai mică decât în Niles. În schimb, la întocmirea documentului de călătorie am stat vreo patru-cinci ore. Abia pe la 7 seara l-am obținut, victorioasă și epuizată. Se făcuseră cam 30-40 de astfel de documente. Apoi am petrecut ceva timp la coadă, cu Tavi Cojan și soția sa, cu voluntarii și cu cei aflați la rând. N-am auzit pe nimeni să nu voteze cu Klaus (se spunea pe față), se făceau glume pe seama lui Ponta (deja se aflase că pierduse, bucuria era generală). Știind cât de țepar e personajul, am încurajat pe toată lumea să continue să voteze, să nu cedeze, să nu cumva să fie vreo manipulare. N-am văzut pe nimeni să plece”.

Mircea Bălăceanu este unul dintre cei mai proaspeți membri ai comunității din Chicago. A emigrat în SUA în 2014, după ce a câștigat loteria vizelor. “Am votat din conștiință. O dată la câțiva ani ai dreptul să-ți exprimi părerea față de prestația actorilor politici. Știu că asta poate să nu conteze, pentru că mulți votează neinformați sau dezinformați, iar voturile sunt egale. Dar eu îmi fac datoria până la capăt. Am stat până s-a închis votarea la consulat, la ora 21.00, și m-au impresionat oamenii care au votat pe baza documentului de călătorie. Puteau renunța să mai dea banii pe el, exit-poll-urile arătau că Iohannis a câștigat, dar nimeni nu a renunțat la vot”.

Majoritatea românilor din SUA sunt convinși că rolul lor va crește enorm dacă va fi implementat votul electronic sau cel prin corespondență. Atunci, America nu va mai furniza 10-12.000 de voturi, ci ar putea depăși suta de mii! Va fi ziua când din întreaga diasporă vor veni peste un milion de voturi (circa 10%), iar paradigma alegerilor se va schimba definitiv.