Vine Domnul!
Netrebnici robi, Te-am înșelat,
căci am fugit de pe-a Ta cale
și am rămas în dor și jale,
dar Tu, milos, nu ne-ai lăsat.
Toți navigam în grea derivă
împinși de neprielnic vânt
când Tu venit-ai pe pământ
în lumea-aceasta agresivă.
Și ai venit ca Prunc divin
în trup sfielnic de Fecioară,
în ieslea rece și precară,
dar Dumnezeu erai deplin.
Se aprinsese, Doamne, Cerul!
Arzândă steaua călăuză
îi scoase pe păstori din spuză,
iar magii cercetau Misterul.
Mari învățați, plecându-și fața
pe suluri vechi din Ierihon,
au zis: “ e chiar Hyperion,
cel ce vestește dimineața!”
,,Nou Împărat în Israel!”-
așa gândea smerit norod,
în friguri, se zbătea Irod
și teama se chircise-n el.
Prin prooroci, de mult, ne-ai spus:
Tu Singur, Doamne, așa ai vrut
să vii la noi ca Fiu născut
și morții să Te dai supus.
Și ne-ai lăsat Cuvântul Sfânt:
cum ai murit și-ai înviat
pe la sfârșitul de sabat,
Stăpâne-n cer și pe pământ!
Te așteptăm cu dor nespus,
să vii, e vremea de Adventus!
În veci fii lăudat, Isus,
și pe pământ, și-n ceruri, sus!
În viața Ta cea pământească,
ce sfinte-nvățături ne-ai dat
ca Preot Mare și-mpărat,
căci aveam inima de iască!
Tu, Doamne, ne-ai iubit mereu
-noi Te-am respins odinioară-
vino, acum, a doua oară,
Isuse, Sfinte Dumnezeu!
În dragoste, Te port și eu,
căci, mai întâi, Tu mai iubit,
prin mila Ta sunt mântuit,
Isuse, Om și Dumnezeu!
Veniți acum cu daruri sfânte,
cu dragoste să-L venerăm,
smeriți, doar Lui, să ne-nchinăm
și bucuria-n noi să cânte!
Iar de Crăciun, cei strânși acasă
la un festin regesc, bogat,
să nu-L uităm pe Împărat,
ci să-L poftim în cap de masă.
Și sub o boltă de lumină
noi să cântăm ca altădată
,,O, ce Veste minunată!”
Isus e Domnul și-o să vină!
Alexandru Lazăr
Phoenix, Arizona