"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)

Viaţa noastră este o înşiruire de alegeri. La tot pasul suntem „îmbiaţi” cu acestea. Dar Sfânta Scriptură ne îndeamnă să alegem înţelept: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi.” (Iosua 24:15).


Când am devenit creştin am decis să urmez pe Mântuitorul Isus, să ascult de cuvântul Său şi să calc pe urmele Lui. Alegerea este o „judecată” deliberată, e la urma urmei o decizie de viaţă.


Dumnezeu a cerut şi a aşteaptat loialitate şi credincioşie de la poporul său ales pentru ca El şi-a îndeplinit cu exactitate promisiunile faţă de ei. La fel astăzi, Dumnezeu cere şi aşteaptă credincioşie de la noi creştinii, pentru acelaş motiv: El şi-a îndeplinit promisiunea faţă de noi: ne-a dăruit mântuirea. Dumnezeu a aşteptat de la evreii de atunci, şi de la noi astăzi o loialitate  absolută şi necompromisă. Această cerere o găsim în prima poruncă: „să nu ai alţi dumnezei afară de mine…”
 

Motivaţia de a fi loial lui Dumnezeu constă în principal din două prezumţii: pentru ceea ce este Dumnezeu şi pentru ceea ce a făcut, face şi va face Dumnezeu pentru om. În exemplificarea motivaţiei de a fi loial lui Dumnzeu pentru ceea ce este El m-aş rezuma la câteva caracteristici mai importante şi anume: El este Măreţul nostru Creator (Psalmul 100:3), El singurul care are putere asupra creaţiei Sale (Ieremia 14:22) şi Răscumpăratorul (atât a poporului evreu din Egipt, Exod 20:2 cât a omenirii din păcat: 1Petru 1:18,19). Suprema loialitate a credinciosului trebuie să fie faţă de Mântuitorul Isus Christos, care ne-a iubit aşa de mult că şi-a dat viaţa pentru noi (Efeseni 5:21 şi Galateni 2:20).
 

Loialitatea faţă de Dumnezeu implică respingerea a tot ceea ce Dumnezeu urăşte: respingerea idolatriei.  Sfânta Scriptură ne atenţionează că idolatria începe în inimă (Deuteronom 11:16) şi se extinde peste tot (Luca 12:34). Idolatria dezonorează pe Dumnezeu (Daniel 5:23) şi nu este altceva decât o formă de manifestaţie a respingerii Adevăratului Dumnezeu (Romani 1:18-23). În termeni biblici idolatria este adulter spiritual (Judecatori 2:17 si Iacov 4:4)


„Să nu luaţi parte la lucrările neroditoare a celui rău. « şi „Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. ”


Un lucru de care trebuie să ţinem seama este acela că Dumnezeu nu acceptă o loialitate divizată: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6:24b).


Loialitatea faţă de Dumnezeu se cere să fie sinceră, ne rezervată şi menţinută în mod constat. Domnul Dumnezeu cere să fie servit cu sinceritate, de bunăvoie: „Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.”( Iosua 24:14) şi din bună voinţă („şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.” (1Cronici 28:9).
 

Loialitatea faţă de Dumnezeu este o trăire zilnică care cere să fie demonstrată şi altora. Pentru a evita orice formă de idolatrie, Dumnezeu recomandă să ne păzim inima: „Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.”( Deuteronom 11:16)
 

Şi  să rămânem separaţi, distanţaţi de orice se pare rău şi ar putea lua locul lui Dumnezeu din viaţa noastră: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli.” (1Ioan 5:21)


O altă recomandare dată de Dumnezeu pentru a ne feri de idolatrie este să gândim în permanenţă la Domnul şi de a avea ochii aţintiţi asupra Lui: „Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” (Psalmul 25:15).


Loialitate faţă de Dumnezeu aduce binecuvântare şi va fi răsplatită de El: Exod 23:25-31, (32-33.) Doar atunci când Dumnezeu Atotputernicul este singurul nostru Domn, binecuvântările Sale vor curge din plin în viaţa noastră,


« Pământul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează, »    (Psalmul 67:6) iar pentru veşnicie : « când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei »  (1Petru 5:4)



Apoi trebuie să ţinem seama de realitatea că Satan întotdeauna ne va testa  loialitatea noastră faţă de Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea credincioşi. Credincioşia este mai mult decât loialitate. Credincioşia înglobează în ea loialitatea, asigurarea şi dependenţă de El. Credincioşia este menţinerea efortului indiferent de circumstanţe.



Responsabilitatea noastră de a fi credincioşi lui Dumnezeu îşi are de fapt originea în credincioşia Lui faţă de noi:  „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.” (Isaia 49:7) şi „
Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtă-şia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.”(1Corinteni 1: 9)


Credincioşia se cere o caracteristică principală a creştinului:„ Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia.” (Galateni 5:22)
 

Apoi credincioşia este „semnul” relaţiei noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu ne cere o credincioşie absolută, „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)
 

Credincioşia noastră faţă de Dumnezeu, declară Sfânta Scriptură, va fi într-o zi recompensată: „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?  Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! (Matei 24:46)
si „Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului.   (1Samuel 26:23). 

Privind în Sfânta Scriptură vom afla cu satisfacţie că de la Geneza la Apocalipsa, Dumnezeu a fost credincios în tot ceea ce a promis, şi cere să fim şi noi credincioşi LUI şi ca urmare vom primi răsplată: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10b)