"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ Ioan 1:14           

Versetul de mai sus conţine una dintre cele mai importante şi profunde declaraţii ale Sfintei Scripturi cu privire la persoana Domnului Isus Hristos şi la misiunea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu. De fapt aceasstă declaraţie este parte din esenţa creştinismului: dacă sacrificiul de pe Golgota a Domnului Isus a fost finalul lucrării de mântuire, atunci întruparea Cuvântului, a fost începutul ei  ...
           

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este parte din vastul planul al Creatorului de a mîntui lumea de păcat. Venirea Sa în lume a fost voluntară: “iată-mă, trimită-mă.”, a fost răspunsul Fiului la întrebarea Tatălui cine va merge pe pământ pentru a efectua lucrarea de răscumpărare. 
           

„MAREAŢĂ” este noţiune atot-cuprinzătoare care să exprime în înţels uman ceea ce s-a petrecut la intrarea în această lume a Fiului lui Dumnezeu.


“MĂREŢÍE”: “ un ansamblu de calităţi care stârnesc admiraţie şi respect; grandoare, splendoare,” DEX
           

Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost „MAREAŢĂ” pentru cel puţin următoarele aspecte ale ei, şi anume: a fost măreaţă în RENUNŢARE, în REVELARE, în RE-LEGARE (RELAŢIE) şi în REABILITARE (sau RIDICARE)
            


1. MĂREŢIA ÎNTRUPĂRII ÎN RENUNŢARE-COBORÂRE
            

Intruparea dumnezeirii a constat în aceea că Fiul lui Dumnezeu:
           

“S-a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.  La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Fil.2: 7)  Iar evanghelistul Luca ne descrie care au fost implicaţiile renunţării la prerogativele divine odată ajuns pe pământul nostru în felul următor:
           

« Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul » (Luca 2 :11)
           

a. Eternul a devenit temporar

Acela ce era în afara timpului (Apoc. 22:13), a intrat în timp: “astăzi” î s-a limitat în timp...
             

b. Infinitul a devenit finit

Acela ce era în afara spaţiului, a intrat în spatiu, “în cetatea lui David” î s-a limitat în spaţiu..
             

c. Imaterialul a devenit materie

Acela ce era duh (imaterial) a intrat în materie, “vi s-a născut”-s-a limitat la un trup uman…
            


2. MĂREŢIA ÎNTRUPĂRII ÎN REVELARE-DESCOPERIRE
            
Întruparea Fiului lui Dumnezeu a avut ca scop şi revelarea Celui ce nimeni nu l-a văzut vreodată faţa (ci doar slava).
           


A.
  Revelarea  din perspec-tiva TATĂLUI:
           

·
Invizibilul” a devenit “vizibil”
           
“El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea.” (Col. 11:15)
           
sau, “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”  (Ioan 1:18) Iar în Ioan 6: 46  scrie  “Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.;” cu alte cuvinte “ numai Fiul L-a facut  cunoscut.”
           
Atunci când ucenicul Filip i-a cerut Domnului Isus să le arate pe Tatăl şi le va fi destul, Domnul îi răspunde: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: “Arată-ne pe Tatăl?” Ioan 14:9
           

·
“Impersonalul-idea” a devenit “persoană”
           
“Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.”(2 Cor. 3:14)

„CĂ Mi-ai pregătit un trup” Ev. 10:5b
           

·
“Principiul” a devenit “relaţie”
             
Principiul iertării păcatelor prin jertfele animalelor a ajuns să fie înţeles prin aceea că Hristosul a devenit „relaţia” noastră cu Tatăl:
           
“El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.” (2 Tim.1:9-10)
           

·
Abstractul a devenit real
           
“El, care este oglindirea slavei Lui, şi întipărirea Fiinţei Lui “ (Ev. 1:3a) sau
           
“Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (COL.2:9), iar apostolul Ioan ne spune ca de fapt oricine vede pe Fiul (ca reprezentând pe Tatăl) şi crede în El este suficient pentru a fi mântuit.
           

·
Creatorul a devenit creatură

“Şi Cuvîntul era Dumnezeu” Ioan 1;1b: “făcîndu-Se asemenea oamenilor.”  Fil 2:7.
           
Şi în “Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului” Ev. 2:17
           


B. Revelarea din perspectiva FIULUI:
           

a. Revelat ca fiind “parte” din Sfânta Treime
           
“La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1) şi în
           
„Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.”(Geneza 1:26)
           

b. Revelat ca Ultimul Mesager divin
           
“Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:14),  şi “la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul” º Evrei 1:2b
           

c. Revelat ca Creator Divin

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. “(Ioan 1:3, 10 )
           

d. Revelat ca Mesia:

“căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.”(Ioan 1:17)
           

e. Revelat ca Mielul pentru jertfă

“A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Ioan 1:29
           

f. Revelat ca fiind singura Cale

“Isus i-a zis: “Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” Ioan 14:6
            


3. MĂREŢIA ÎNTRUPĂRII ÎN RE-LEGARE-RELAŢIE
           

Prin caderea lui Adam, omul nu numai că s-a îndepărat de Dumnezeu dar s-a şi înstrăinat. Se stinsese adevărată comunicare şi părtaşie cu Creatorul.  Aceea dulce părtăşie din grădină nu mai exista de mult… Fiul lui Dumnezeu a venit ca să “re-lege” ce era rupt de atâta timp: părtăşia cu Dumnezeu Tatăl:
           

“Şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevãr. şi noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl “
           
Îngerul Gavril îi spuse-se lui Iosif despre copilul ce se va naşte din Maria va fi chemat - “EMANUEL”, adică Dumnezeu este cu noi”. Conjucţia “cu” denotă conexiune, relaţie. Iar expresia “a locuit printre noi” s-ar traduce corect în felul următor “şi-a fãcut cortul printre oameni”, printre noi muritorii, El Nemuritorul.
           
Şi într-adevăr, evanghelişii ne scriu că a Isus Domnul fost atât de aproape de fiinţele umane încât, femeia cu scurgerea de sânge l-a atins, Maria i-a putut spăla şi şterge piciorele, iar orbului i-a putut să-i pună tina, şi a fost atât de apoape încât soldaţii l-au putut scuipa şi pălmui...
            


4. MĂREŢIA ÎNTRUPĂRII ÎN REABILITARE-RIDICARE
           

Sfânta Scriptură ne declară că atunci când Isus Christos suferea pe cruce, Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine, realizând reabiliatarea: şi ca urmare a jertfei lui Isus Christos, oricine crede în Christos ca fiind Mântuitorul va primi un statut nou:
           

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facã copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
           

Iar ca un scop final al întrupării Fiului lui Dumnezeu este acela de a “duce pe mulţi fii la slavă”(Ev. 2:10) Iar ca urmare a reabilitării, ca urmare a înfierii noi putem fii ridicaţi într-o zi la cer:
           

“Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”(Ioan.14:3)
           

De fapt acesta este scopul final al lui Dumnezeu prin întruparea Fiului: ”de a duce mulţi fii la slavă”.
            


CONCLUZIA:
           

DUMNEZEU FIUL, a RENUN-ŢAT la slavă, a REVELAT pe Tatăl,  a  stabilit o RELAŢIE cu noi şi între noi şi Tatăl, ne-a  REABILITAT cu Tatăl pentru a ne RIDICA la cer.
           

Este întrupare Domnului Isus măreaţă şi pentru tine?

“Isus Christos în a sa infinită dragoste a devenit ce suntem noi ca pe noi să ne facă ce este El”  IRENEU
Mulţumim lui Dumnezeu pentru măreţia întrupării Fiului Său şi a implicaţile acesteia pentru omenire. AMIN