"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şsi care duce la credinţă, după cum este scris: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:16-17)

Declaraţia de mai sus a fost spusă de Apostolul Pavel, cel care înainte de a deveni creştin a fost un mare prigonitor al creştinilor şi împotrivitor al Evangheliei lui Christos. După ce a devenit creştin, el nu numai că nu s-a ruşinat de Evanghelia ce o propovăduia, ci a trecut imediat la apărarea ei. Dacă Apostolului Pavel nu I-a fost ruşine de Evanghelia lui Christos nici nouă, creştinilor nu ar trebui să ne fie ruşine de ea, pentru că:

1. Evanghelia îşi are originea, aşa cum spune apostolul Pavel, în Dumnezeu, şi ea priveşte pe Fiul Său, Isus Hristos (i se mai spune şi “Evanghelia lui Isus Hristos”). Propovăduirea Evangheliei a fost promisă de Dumnezeu încă din vechime, prin gura proorocilor Săi, şi acest lucru putem să-l aflăm citind scrierile Vechiului Testament. Conţinutul Evangheliei cuprinde viaţa Fiului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. Ea începe cu întruparea, şi continuă apoi cu activitatea, moartea şi învierea Domnului. Scopul principal al Evangheliei este de a anunţa pe toţi oamenii - evrei şi neamuri - că pot obţine mântuirea de la Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos, şi prin ascultare totală faţă de poruncile Lui.

2. Dintre toate scrierile religioase, Evanghelia este singura care are puterea de a transforma vieţile oamenilor. Rezultatele acestei schimbări, prin puterea miraculoasă a Evangheliei, se pot auzi în măturisirea foştilor păcătoşi, indiferent cât de răi au fost şi indiferent de ce naţie au aparţinut sau aparţin, care afirmă fără ezitare ca au primit mântuirea prin credinţa în Isus Hristos, Mântuitorul lor personal. Toţi cei care primesc pe Isus Hristos în inima lor, şi apoi rămân în cerinţele Evangheliei, îşi schimbă statutul, starea lor cea veche. Dacă înainte erau în robia păcatului, înstrăinaţi de Dumnezeu, chiar răzvrătiţi împotriva Lui, lipsiţi de slava lui Dumnezeu şi, pentru acest motiv, condamnaţi, osândiţi la moarte, după reînnoirea stării, a statutului lor, ei sunt salvaţi, mântuiţi, aduşi la lumina şi viaţă, în pace şi în legatură cu Dumnezeu, şi având promisiunea vieţii veşnice cu El în slavă.

3. Evanghelia este cea care descoperă neprihănirea pe care o vrea Dumnezeu în viaţa oamenilor. În Isaia 46:12, găsim scris următoarele: “Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrajmaşi ai neprihănirii.” Atitudinea evreilor, în general, faţă de neprihănire, era una de împotrivire, de vrajmaşie. Diaconul Stefan, înainte de ce a fost omorât cu pietre de către compatrioţii lui, le-a spus: “voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt”. Totuşi, în vechime erau oameni ca Iov care se întrebau în mod sincer: “Cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 9:2). În Vechiul Legământ, desigur că era oferită o neprihănire pe care o dădea legea. Aceasta era o neprihănire câştigată prin efort personal şi îşi avea limitele ei. Ea era o neprihănire temporară şi nesatisfăcătoare. Biblia ne spune că “nu există nici un om neprihănit” (prin efort propriu), “nici unul macar” (Rom.3:10). Ca atare, deoarece nimeni nu poate împlini Legea în mod absolut, nimeni nu poate fi declarat îndreptăţit prin sine însuşi. În schimb, Dumnezeu îl va declara justificat prin credinţă în Jertfa Fiului Său, pe orice om care a acceptat acest adevăr. Prin prorocii Săi, Dumnezeu a prevestit apariţia acestei neprihăniri care să fie obţinută prin puterea credinţei. Proorocul Habacuc scrie: “... cel neprihănit va trăi prin credinţa lui” (2: 4). Versetul din Habacuc exprimă ideea nou testamentală a necesităţii credinţei pentru a fi considerat neprihănit în faţa lui Dumnezeu. Neprihănirea aceasta oferită de Dumnezeu a fost descoperită oamenilor prin jertfa Domnului Isus Hristos, aşa cum scrie apostolul Pavel: “pentru ca, în vremea de acum, să-şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”; “şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumparare, ...” (Rom. 3:26; 1Cor.1: 30). Cum anume a fost posibilă această descoperire a neprihănirii? Prin pedepsirea păcatului în persoana Domnului Isus Hristos. Dacă Dumnezeu îl justifică pe un păcătos, nu înseamnă că El a găsit motive să-l considere drept. Înseamnă însă, că, Dumnezeu îl tratează pe păcătos ca şi când acesta nu ar fi păcătuit de loc. În loc să-l pedepsească ca pe un criminal, îl tratează ca pe un copil iubit. Acesta înseamnă justificare. W. Barkley a spus: “A fi îndreptăţit sau (justificat ) înseamnă a intra într-o noua relaţie cu Dumnezeu, o relaţie corectă (dreaptă) de dragoste şi încredere. Păcătosul a ajuns în această relaţie dreaptă nu pentru că a îndeplinit meticulos cerinţele legii, ci pentru că credinţa l-a adus în mila şi dragostea nemaipomenită a lui Dumnezeu Tatăl.” Prin credinţă, pi numai prin puterea credinţei, fiecare om poate să experimenteze neprihănirea vestită de Evanghelie. Prin credinţa în jertfa Răscumpăratoare a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, orice păcătos poate fi considerat justificat sau îndreptăţit în faţa lui Dumnezeu.

4. Evanghelia propovăduieşte nu numai dobândirea neprihănirii prin credinţă, ci şi rămânerea în această neprihănire. Ştim că împotrivirile pe care le întâmpină omul după schimbarea statutului său sunt mari şi felurite. Cum putem trăi o viaţă de neprihănire? Tot prin credinţă, aşa cum scrie în Evrei 10:38: “Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el “. Evanghelia este cea care dă putere celui care a dobândit neprihănirea (justificarea) să rămâna şi în continuare în neprihănire. Ea arată de ce are nevoie un om mântuit pentru ca să-şi păstreze statutul de copil răscumpărat al Tatălui ceresc. Puterea pe care o obţine omul convertit prin Duhul Sfânt, este puterea promisă de Evanghelia minunată a Domnului Isus Hristos. Niciodată un om nu ar avea această putere a Duhului daca nu ar crede în totalitate Evanghelia adusă pe pământul nostru prin Domnul Isus Hristos. Apostolul Pavel scrie: “Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1Cor.2:4-5).

5. Credinţa venită prin Evanghelie este atât baza prin care am intrat în relaţii bune cu Dumnezeu, cât şi baza trăirii noastre zilnice in neprihănire. Prin credinţă putem ajunge justificaţi (îndreptăţiţi) în faţa lui Dumnezeu. De asemenea, credinţa ne învaţă cum să umblăm în acea neprihănire pe care am primit-o. Omul deja îndreptăţit, nu va putea trăi o viaţă de sfinţenie fără o permanentă exersare a încrederii în Dumnezeu.

6. Evanghelia are putere şi această putere pe care a experimentat-o Apostolul Pavel, l-a ajutat pe să nu se ruşineze de Evanghelia lui Dumnezeu, ci dimpotriva să se laude cu ea. El zice: “În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Gal. 6:14). Care vor fi consecinţele său urmările pentru credincioşii cărora le va fi ruşine de Evanghelie? “Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9: 26).
Concluzionăm de aici că Evanghelia este vestea buna a intervenţiei Domnului Isus Hristos în favoarea noastră. Ea este calea aleasă de Dumnezeu pentru îndreptăţirea noastră, şi tot ea are puterea de transformare a vieţii păcătoşilor. Evanghelia ne descopere neprihănirea pe care Dumnezeu o dă celor ce cred în această Evanghelie trimisă nouă. Evanghelia are putere! Să nu ne ruşinăm de ea niciodată!

Te intreb acum, stimate cititor (cititoare), dacă ai primit vestea adusă ţie de Evanghelie şi dacă ai beneficiat de ea? Dacă nu ai făcut acest lucru până acum, te îndemn să o faci fără întârziere. Puterea transformatoare a Evangheliei se va vedea şi în viaţa ta de zi cu zi. Vei deveni un martor al Domnului Isus prin puterea pe care o vei avea din belşug. Bunul Dumnezeu să te ajute la aceasta.