"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

     "Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi neputinţă ce era în popor." (Matei 4:23)

 

Din versetul de mai sus reiese că Domnul Isus Cristos a avut pe pământ trei preocupări majore în activitatea Sa. El a avut grijă să-i înveţe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca acest Cuvant să fie uşor înţeles şi asimilat de către ascultători, a propovăduit Evanghelia contribuind efectiv şi eficient la lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu, şi a fost foarte atent şi deosebit de simţitor la nevoile fiinţei umane, făcând nenumărate tămăduiri. În tot ce a făcut, Domnul Isus a fost preocupat să împlinească numai voia Tatălui: mîntuirea pentru cei ce vor crede în jertfa Lui.

    

Referindu-se la mesajul Domnului Isus Hristos, cercetătorii Bibliei susţin ca o treime din acesta a fost prezentat sub forma de pilde. Din Evanghelii se poate observa că Domnul Isus a folosit mult mai multe pilde decât cele menţionate specific în ele: “El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde... Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde ... după cum erau ei în stare să-L priceapă.” (Matei 13:3; Marcu 4:33).
    

Pildele, sau parabolele cum li se mai spune, erau metode clasice de învăţare folosite de rabini, însă cele prezentate de Domnul Isus Cristos sunt deosebite, unice şi au înţelesuri profunde. Ele sunt povestiri luate din viaţa de zi cu zi, folosite pentru a prezenta şi a face înţeles un adevăr spiritual. Amintesc mai jos câteva din aceste pilde minunate spuse de Mântuitorul:
  • “Pilda celor 10 fecioare”, în care se arată cum trebuie să fie relaţia noastră cu El care este Mirele Bisericii: o veghere permanentă, fiind pregătiţi oricând pentru întâlnirea cu EL.
  •  “Pilda Talanţilor”, în care Domnul Isus ne spune care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu: implicare, investire...
  •  “Pilda cu oile şi caprele”, în care El prezintă atitudinea pe care noi trebuie să o avem unii faţă de alţii, şi faţă de cei în nevoi: compasiune, purtare de grijă.
    
Că Domnul Isus Cristos a vorbit ca nimeni altul, o aflăm chiar din gura unor contemporani de-ai Lui: “Aprozii au răspuns: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” (Ioan 7:45b-46). Consider necesar să menţionez un alt verset şi mai concludent referitor la această tematică: “După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor… “ (Matei 7:28-29)
   

 Învăţăturile Sale nu numai că au uimit mulţimile, dar au şi schimbat din temelie viaţa multora. În acelaşi timp, este important de observat că învăţătura Mântuitorului a răspuns în general nevoilor spirituale ale mulţimilor; celor flămânzi şi însetaţi după Cuvântul vieţii, acelora care-L urmau peste tot.
    

Domnul Isus şi-a expus învăţăturile Sale în diferite locuri şi circumstanţe. Un loc cu totul special îl ocupă învăţăturile pe care le-a rostit pe munte, cunoscute sub numele de “Predica de pe Munte”. Aici, Domnul Isus prezintă un mod cu totul nou de a privi Împărătia lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp, un nou mod de a întra în ea.
    

În Predica de pe Munte, Domnul Îşi prezintă învăţăturile Sale legate de Împărăţia lui Dumnezeu şi a cetăţenilor ei, învăţături care erau cu totul contrare celor impuse cu atâta diplomaţie de către farisei şi cărturari. Modul acestora de a “interpreta” Legea lui Moise, era departe de intenţia pe care a avut-o Dumnezeu cu ea. Doar privind cu mare atenţie la învăţătura Domnului, se poate observa marea diferenţă dintre cele două variante. E atât de vizibilă superioritatea învăţăturilor Domnului Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu, vis-a-vis de cele invătate de farisei şi cărturari.
    

Bogaţia de idei, înaltul standard al principiilor expuse de Domnul Isus aici, în acest set de învăţături, a pricinuit de-a lungul timpului tot felul de aprecieri şi interpretări referitoare la aceasta predică (într-un subtitlu din cartea sa “The Christ of the Mount”, Stanley Jones o numeşte “Filozofia practica a vieţii”)
    

Obiectivele Domnului Isus în Predica de pe Munte, i-au vizat atât pe ucenici, cât şi pe cei ce Îl urmau. Şi anume, pentru ucenici, să le prezinte că ceea ce contează pentru Dumnezeu este caracterul omului. Apoi, că ei creştinii, trebuie să traiască ca şi cetăţeni ai Împărăţiei în care ei deja slujeau, şi să le sublinieze faptul că lor (creştinilor) li se cere să aplice în practică ceea ce ştiu teoretic. Învăţătorul a urmărit prin aceste lecţii ca mulţimile de oameni care Îl urmau peste tot, să înţeleagă realitatea ca prin propria lor neprihănire niciodată nu vor putea intră în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 7: 28).
    

Teologul Oswald Chambers subliniază câteva idei demne de menţionat aici, cu privire la înţelegerea învăţăturilor Domnului Isus expuse în Predica de pe Munte: “Ca să poţi înţelege Predica de pe Munte, este necesar să ai în gând predicatorul, şi atunci aceste cunoştinţe pot fi obţinute de oricine va primi Duhul Sfânt (Luca 11:13, Ioan 20:20, Fapte Ap. 19:2). Duhul Sfânt este singurul care poate explica învăţăturile lui Isus Hristos...
    

Conţinutul Predicii de pe Munte, într-un cuvânt, sintetizează etica sau constituţia Împărăţiei cerurilor. Toate învăţăturile expuse de Domnul Isus în această predică extraordinară, au fost spuse cu scopul de a fi aplicate imediat. Ca să primim răsplatirile promise de Învătaţorul, aplicarea în viaţă a acestor principii nu este opţională, ci obligatorie.
    

Mii şi mii de cărţi sunt scrise despre persoana, lucrarea, şi învăţătura Domnului Isus pe pământ. Dar cu totul deosebit (profund şi sensibil) prezintă scopul venirii Domnului Isus pe pământ, teologul contemporan, doctorul Dallas Willard: “Prezenţă şi cuvintele Domnului Isus au dat celor care au ascultat, credinţa că atunci când El acţionează, Dumnezeu de asemenea acţionează, că stăpânirea sau legea lui Dumnezeu âşi face simţită existenţă. Ei erau conştienţi de prezenţa invizibilă a lui Dumnezeu, care se manifesta în realitatea vizibilă şi în acţiunile Domnului Isus, tâmplarul rabin.”
    

Fostul consilier prezidenţial american, Charles Colson, exprima această idee în următoarele cuvinte: “Evreii din Palestina primului secol au pierdut mesajul lui Cristos, pentru că la fel ca mulţi din zilele noastre, au fost tentaţi să abordeze mântuirea prin prisma politică. Mai mult ca orice, ei au dorit să fie liberi de jugul roman. Ei aşteptau un Mesia militar ca să alunge opresorii pe care îi urau aşa de mult.”
Evreii de atunci au pierdut şansa ce le fusese oferită de Fiul lui Dumnezeu (de a fi salvaţi din pacate) pentru ca ei au avut idei preconcepute despre Mesia şi învăţătura Lui şi ca urmare L-au respins. E dureros faptul că astăzi sunt milioane de oameni în lume care au concepţii şi idei proprii despre Fiul lui Dumnezeu şi ca urmare, ca şi evreii de altă dată, Îl resping. Cu siguranţă, pierderea este a lor.    

Domnul Isus a declarat într-o anumită împrejurare: “veţi cunoaşte adevarul şi adevărul vă va face slobozi”, cu înţelesul ca El este adevărul, deci şi toate învăţăturile Lui sunt adevărate, iar slobozenia se referă la ştergerea păcatelor prin credinţa în moartea Lui ca fiind jertfa pentru iertarea păcatelor.
    

Mă rog, dragă cititorule, ca să ajungi să cunoşti învăţăturile Domnului Cristos, care au putere transformatoare; învăţături care te vor ajuta să ai o relaţie personală cu El aici pe pământ care apoi să se prelungească şi în veşnicii.