"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

TEXT: PROVERBE CAPITOLUL 6

CUVÂNT DE AUR: Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare! Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii. Proverbe 6:20-23

INTRODUCERE

Cartea Proverbelor conţine o mină de aur a teologiei biblice, reflectând teme ale Scripturii adusă la nivelul neprihănirii practice (1:3), prin abordarea alegerile etice ale omului, punând sub semnul întrebării modul în care gândeşte, trăieşte, şi îşi gestionează viaţa de zi cu zi în lumina divină a devărulului.

După cum este scris în proorocul Isaia: "Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea... Glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,"

INTRODUCERE

Evanghelistul Matei îşi începe evanghelia cu genealogia Domnului Isus, demonstrând că Isus era fiul lui Avraam şi a lui David. Era o necesitate având în vedere că destinatarii ei erau evreii. Ev. Luca îşi începe evanghelia prezentând evenimentele care au precedat naşterea Domnului. Evanghelistul Ioan îşi prezintă evanghelia menţionând că Isus este Dumnezeu în trup uman.

şi Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, LUCA 1:46-48

În Vechiul Testament aflăm înregistrate multe cântari de laudă la adresa lui Dumnezeu. În general, aceste căntări de laudă erau inspirate din evenimente sau întîmplări deosebite în istoria poporului evreu.

Intervenția Divină în ajutorul poporului Său era elogiată prin cântări de laudă și preamărire. Redau mai jos cîteva dintre ele:

· Moise a făcut o cântare de laudă după ce a trecut poporul prin Marea Roșie (Exod.15:1-21).

 

· Ana a făcut o cântare de laudă după ce a născut pe Samuel și l-a dedicat în Templu de la Silo (1Sam:2:1-10).

Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.” (Exod 19: 5-6).


Introducere

Cu toate că în zilele lui Adam şi Noe, Dumnezeu a intrat în legăminte universale, care se extindeau la toţi oamenii, mai tirziu s-a orientat doar la o familie (Avraam şi Sara) şi mai apoi a ales o naţiune specială - un singur popor - poporul Israel. Stabilirea lui Israel ca popor ales al lui Dumnezeu a implicat două binecuvântări mari de la Dumnezeu pentru această naţiune, şi anume: a promis lui Avraam descendenţi multi şi un teren special. Dar tot Sfânta Scriptură prezintă că adevăraţii fii a lui Avraam sunt acei ce ascultă, se supun poruncilor lui Dumnezeu şi respectă legământul făcut de Dumnezeu cu strămoşul lor (Vezi texte de referinţă).[1]

“Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cand era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său. Matei 25:14-18

 

Textul de mai sus face parte din binecunoscuta Pildă a Talanților spusă de Mântuitorul. Pare interesant faptul că Domnul Isus nu a explicat ucenicilor săi simbolismul acestei Pilde. Dar din modul de prezentare a pildelor în acest capitol, de către Evanghelistul Matei, se deduce că Domnul Isus era pe punctul de “a pleca” la Tatăl. Înainte însă de acest eveniment, Domnul Isus a dorit să le atraga atentia ucenicilor despre noua lor responsabilitate și anume să ducă mai departe lucrarea Evangheliei în lipsa Lui.

PILDA ISPRAVNICULUI NECREDINCIOS

“Isus a mai spus ucenicilor Săi: “Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat, şi i-a zis: “Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic…. şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.” Luca 16:1-8

În Evanghelia după Luca cap.15, Îl “găsim” pe Domnul Isus “răspunzând” acuzațiilor fariseilor și cărturarilor cum că El mănâncă și bea cu păcătoșii, prin trei Pilde: “Oaia pierdută” - 1-7 ; “Bănuțul pierdut” - 8-10; și “Fiul pierdut” (Luca 15:11-32).


Majoritatea Pildelor rostite de Mântuitorul erau direct “adresate” fariseilor și cărturarilor, dar le-au auzit și ucenicii Lui. După spunerea acestora, Domnul Isus se întoarce către ucenicii săi și le spune: “Pilda ispravnicului necredincios” - Luca 16:1-8. Și apoi se întoarce din nou spre farisei și cărturari, și le spune “morala” din Luca 16:14-15. Deci, Pilda a fost adresată mai întâi ucenicilor, dar pe urmă și fariseilor și cărturarilor care erau iubitori de bani mai mult decât iubitori de Dumnezeu (ITim. 6: 10).

Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început. Ioan 15:26

Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.” Faptele Apostolilor 2:41


I. INTRODUCERE:

A. Duhul Sfânt a existat din totdeauna, a fost activ în creația lumii împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Activitatea  DUHULUI Sfânt în Vechiul Testament a fost:
1. Limitată cu privire la oamenii peste care venea (era selectivă); venea doar peste câțiva aleși de Dumnezeu Tatăl.
Duhul Sfânt a fost asupra  lor, mai degrabă decât în ​​ei.

“După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, "pe care," le-a zis El, "aţi auzit-o dela Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.". Faptele Ap. 1:3-5

 

I. Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt

Înainte ca Domnul Isus să intre în săptămîna patimilor, El i-a pregătit şi prevenit pe ucenici despre toate “încercarile” prin care o să treacă. Le-a spus că “trebuie” să moară, şi apoi va învia. Le-a promis însa că nu îi va lăsa singuri, ci le va trimite un Mângâietor:

“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1 Corinteni15: 20-22)


Cele două versete prezentate mai sus sunt luate din Prima Epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni capitolul 15, care e considerat cel mai important tratat de teologie în domeniu. De fapt este primul tratat de acest gen din lume. Nimeni altcineva nu a mai îndrăznit să-l discute la acest nivel. În biserica din Corint Apostolul Pavel a fost confruntat pentru prima dată cu o problemă foarte interesantă şi anume, cei mai mulţi de aici credeau în învierea Domnului Isus din morţi dar nu credeau în învierea morţilor ce decurge din acest eveniment.

Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; il vor numi: "Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii." Isaia 9:1-7

Profetul Isaia este considerat evanghelistul Vechiului Testament datorită bogației de informație ce o prezintă în cartea sa referitoare la Mesia. El este vizionarul, este proorocul care a vazut în viitor, este cel care a zărit din timp intervenția extraordinară pe care o va face Dumnezeu în viața poporului Israel, intervenție a cărei urmări se vor resimti și în viața celorlalte națiuni ale lumii.

Isaia a proclamat profeția din care am citat mai sus prin anul 725 I.C. Bunul rege Ozia murise iar urmașii săi au dus țara la paragină, atât din punct de vedere economic cât și spiritual. În Israel domnea Pecah iar în Iuda Ahaz, ambii regi erau considerați corupți și slabi.