Diverse

Încet, dar cu pași siguri, primăvara revine în viața noastră. Aduce bucăți rotunde de zâmbet și ne amintește că e clipa să ne deschidem brațele spre ziua de azi. Ce e în fața ta reprezintă tot ce ai nevoie. Dacă nu știi încă pe ce să pui mâna, atunci uită-te în jur la ceea ce iubești mai mult. Ideal e să fie lângă tine. Dar uneori încă ne zbatem să găsim un sens la ziua veșnică a tinereții. Oamenii adevărați sunt deștepți și amabili și se bucură pentru ceea ce sunt acum. La ei trebuie să ne îndreptăm privirea. E cazul să redăm viață locului în care ne surprindem.

Dacă ne lăsăm purtați de sentimentul a ce am fost sau a ce am avut, riscăm să ne anesteziem mortal conștiința. Da, ne copleșește uitarea, însă avem segmente la care nu putem renunța, deoarece acesta e trecutul nostru. Bun sau rău, e al nostru și doar așa ne putem întâlni cu noi. Nu obții mereu casa visurilor tale, dar oamenii care îți șed alături pot fi numiți idealuri.

Ideal în viață este ca oamenii ce te-au născut să te binecuvânteze până în depărtări cu rugăciuni și dragoste părintească. Să te țină veșnic la sânul lor și să te cheme cu dor pe nume. Cinste părinților noștri, căci prin ei ne iubim trecutul și înfruntăm viitorul. Tata nu are nevoie de multe cuvinte. El este lângă tine, tăcut, dar cu ochii agitații de grijă. În gândul tatălui se revarsă picături de înțelegere cerească. Cu palma grea și brăzdată de muncă, își ține copilul în loc, departe de ispite. Lângă chipul tatălui, ne cercetează cu patos și dragoste adâncă cea care a murmurat rugăminți de milă spre Cer, atunci când ne-am născut. Nu există mamă care să nu îi șoptească din fricile sale lui Dumnezeu, chiar și când pare a-i fi alterată chemarea.

Mama este darul unui Dumnezeu absolut ce creează doar unicate pentru o viață pură. Ne naștem spre iubire. Lângă parinții noștrii se află permanent și puterile cerești, sfinții și, nu în ultimul rând, Fecioara Maria. Avem ajutoare pentru a face față la provocările zilnice. Cand știi ca ești iubit, primești o forță nebănuită de a-ți zdrobi patimile și de a lupta pentru ceea ce știi că lipsește din viața ta. Nădejdea inimilor noastre rămâne în veci Maica Domnului. Ea ne stă alături, ne iubește și ne povațuiește. O singură datorie avem față de ea, să o cinstim cu sfială în rugaciuni.

În 25 martie se prăznuiește Buna Vestire, ziua în care Fecioara Maria a fost anunțată de îngerul Gavriil că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea și va zămislit prunc, pe care o să-l cheme Iisus. Iubirea deplină a lui Dumnezeu față de creația Sa a arătat în acea zi șansa desăvârșită spre mântuire. Doar prin Hristos.

În luna martie iubim florile mai mult, deoarece acum vedem o parte din paradisul promis. O idee a ceea ce va fi. Culorile vii ale copacilor ne amintesc de casa copilăriei. Flori mici și îndrăznețe par să se ivească de la gardurile ce ne împrejmuiesc memoria. Ciripitul păsărilor în zori de zi ne dau de știre că viu ne este sufletul azi. Cu mâna spre zi și cu gândurile aproape trebuie să captivăm într-un tablou viu ce simțim. Trebuie să privim mai mult la darurile ce ne înconjoară și să transmitem mai departe puterea de a fi noi înșine, indiferent de provocarea clipei.

Sătui de a roade minciuni și iluzii, când îl lăsăm pe Hristos să ne prindă de mână, atunci stăm. Nu ne mai agităm pentru cine ne-a supărat sau mințit. Ștergi cu dosul palmei toate ofensele pierdute pe culoarul minții și te avânți cu nădejde spre cine sau ce ți-e drag. E normal să ne fie frică și să avem rețineri, dar cei care se încredințează lui Dumnezeu au un ghid valabil permanent, indiferent de încercările vieții. Uneori trebuie să riscăm pentru a ne potoli setea după ceea ce este al nostru. Iubim și azi și mâine, până la infinit. Căci ce-i al tău nu ți-l poate lua nimeni: nici mamă sau tată, nici soț sau soție, dar mai ales pe Dumnezeu. Iubirea nu se fură, se dăruiește, necondiționat. Și se păstrează cu sfințenie, ca și orice taină.