"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

In decembrie 2003 m-am dus in vacanta in Mali. Ajuns in Bamako, capitala tarii, am decis sa merg la Tombuctu (in engleza Timbuktu), miticul, indepartatul si izolatul orasel desertic din nordul tarii. Primul european, se pare, care a ajuns acolo a fost un german pe la 1850, venind din Libia, iar primul american in 1903. Vreme de sute de ani Tombuctu a fost centrul unei dezvoltate culturi africane iar apoi islamice. Devenise cel mai proeminent centru cultural si intelectual al Africii la sud de Sahara si avea multe scoli islamice. Cultura ei medievala, atit religioasa cit si stiintifica, rivaliza Marocul si Spania secolelor 12 si 13. Scolile islamice erau multe si renumiti invatatori ai Coranului locuiau si predau acolo. Inscriptiile medievale ale unora din aceste scoli inca se vad, iar muzeul local e bogat in carti vechi legate in piele de oaie. La Bamako am luat un avion, pilotat de un aviator rus, si in putin mai mult de o ora am aterizat la Tombuctu, urmind traiectoria fluviului Niger. Imaginile desertice vazute din avion erau uimitoare. In micutul avion eram doar doi pasageri, pe linga mine o tinara angajata a ambasadei americane din Mali. I-am spus ca doresc sa stau citeva zile in Tombuctu cu o familie crestina. Mi-a spus ca in Tombuctu exista o biserica baptista de limba tomashek, limba tuaregilor care locuiesc in Mali si in tara vecina Niger. Ajuns la Tombuctu, soferul ambasadei m-a dus la casa pastorului biserici, fratele Nok. In drum spre casa am trecut pe linga o procesiune funerara. Citisem in presa si mi se spusese ca Tombuctu trecea printr-o epidemie de holera.

 

Era o Simbata. Pastorul nu era acasa, decit sotia, care calca in curte, cu un fier de calcat nemaifolosit din anii 50, hainele familiei pentru biserica. I-am spus ca sunt crestin si ca doresc sa stau cu o familie crestina pe durata sederii mele in Tombuctu. Amabila, a dat un telefon si in citeva minute a sosit un tinar cu o motoreta care mi-a fost introdus ca Moha, liderul de tineret al bisericii. Mi-a spus ca pot sta la el. M-am urcat in spatele motoretei si dupa 5 minute, rulind pe drumurile prafuite si nisipoase ale orasului, am ajuns la el acasa. Am stat acolo 4 zile, dormind intr-o coliba de lut linga tarcul caprelor. Moha se nascuse musulman, dar ca adult s-a facut crestin, scurtindu-si numele din Mohammed in Moha. A doua zi am fost la biserica iar apoi am vizitat Casa Ilie, o casa pentru copiii musulmani ai strazii. Astfel de copii sunt multi in Africa. Poligamia se practica pe scara larga in Africa subsahariana, copiii sunt numerosi, dar parintii lor nu sunt capabili sa-i hraneasca. Centrele misionare crestine ii ingrijesc dindu-le de mincare de doua ori pe zi si invatindu-i Scriptura.

Dupa 2003 am ramas in contact cu Moha. Cu timpul a invatat si el engleza, asta facilitind intre noi comunicatii mai frecvente si detaliate. In 2011 razboiul civil din Libia a inceput sa afecteze si Mali. In vara si toamna anului trecut Moha a inceput sa-mi scrie ca mercenarii care luptasera in Libia trecusera desertul in Mali, inarmati, in masini blindate, cu helicoptere, pregatiti de lupta. Erau mercenari loiali lui Gadhafi, islamisti, jihadisti, talibani din Afganistan, egipteni afiliati cu Muslim Brotherhood, teroristi musulmani nigerieni, islamisti sudanezi, luptatori din Yemen si Mauritania. S-au unit cu rebelii tuaregi care cer formarea unui stat Tuareg independent in Mali si Niger.

In ianuarie Moha mi-a scris ca islamistii si tuaregii au demarat actiuni militare in nordul tarii. Armata era nepragatita sa-i respinga si in citeva luni islamistii si-au extins controlul peste tot nordul si estul tarii. Oras dupa oras a cazut in miinile lor unde islamistii au impus legea islamica. Duminica 1 aprilie si Tombuctu a cazut in miinile lor. Urmarind stirile am devenit foarte ingrijorat de soarta celor 205 de baptisti care locuiau in Tombuctu. Mesajele mele electronice trimise lui Moha nu primeau raspuns. Ma intrebam, ingrijorat, oare fusesera masacrati? Biserica darimata? Ori expluzati iar proprietatile lor confiscate sau distruse?

Ingrijorarile mele insa s-au dovedit nefondate. Pe 8 aprilie CBS News a anuntat ca intreaga congregatie baptista din Tombuctu a parasit orasul cu 3 zile inainte de intrarea islamistilor in oras. Iar pe 9 aprilie am primit un telefon pe neasteptate de la Moha confirmind ca toti cei 205 membrii ai bisericii si familiile lor au plecat din Tombuctu. Si-au pus lucrurile si copiii pe magari si au mers pe jos, in toiul noptii, prin desert, 20 de kilometri pina la fluviul Niger. De acolo au luat barci si pirogi pina la Mopti, iar apoi au ajuns cu bine la Bamako.

Pe 2 mai Moha m-a sunat din nou cu ultimele stiri. Mi-a spus ca islamistii au intrat in biserica si au confiscat computerele si echipamentul medical al congregatiei. Nu au distrus cladirea, dar au pus lacat pe ea. Legea islamica a fost introdusa in oras, femeile sunt fortate sa isi acopere fata in public, iar comercializarea sau consumul de alcool a fost interzis. Proprietatile fratilor nostri nu au fost distruse, in ele locuind acuma membrii musulmani ai familiilor lor care au ramas in urma. Casa Ilie si-a incetat activitatile dar nu a fost distrusa.

Mali se afla in toiul unui razboi civil intre trei, nu doua, partide. In prima saptamina din mai luptele s-au extins si in capitala tarii. Moha si multi dintre membrii bisericii sau refugiat in Centrul Catolic din Bamako unde statusem si eu citeva zile in decembrie 2003. Fratii si surorile noastre din Tombuctu au nevoie de rugaciunile noastre, de sprijunul nostru moral, dar si de cel material. Biserica mea din Houston a initiat un proiect de ajutorare a comunitatii baptiste din Tombuctu. Stringem fonduri pentru ei pentru cind se vor intoarce acasa. Vor avea nevoie de fonduri pentru reconstructii si mai ales pentru relansarea activitatilor Casei Ilie. Lansam un apel crestinilor romani de pretutindeni care au pe inima sa contribuie financiar la aceasta cauza nobila. Cei interesati sunt rugati sa scrie cecuri pentru “Romanian Baptist Church,” cu mentiunea “Mali,” si sa le trimita pe adresa fratelui pastor Ioan Stir, 25525 Oakhurst Forest Drive, Porter, Texas 77365. Informatii suplementare pot fi obtinute de la autor, la tel. 713-337-4304 sau email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Mai 8, 2012