"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Viata se descrie uneori foarte bine in axiome. Fin elaborate si destept enuntate axiomele devin motto-uri pentru anotimpurile existentei noastre. Cum parcurgem o perioada interesanta cu multe intersectii ale unor faze si experimente socio-culturale, vivacitatea mentala si anduranta emotionala reprezinta puncte forte ale unei pozitii de invingator prin crizele de fiecare zi.

Un aforism ce provine din experienta militara si se regaseste in domeniul sportiv este: „antrenează-te greu, luptă ușor”, o mantră de patru cuvinte care reușește să surprindă atât de mult cum ar trebui să arate o abordare sănătoasă intr-o vreme de criza la nivel mental, emotional, spiritual si fizic. O explicatie ceva mai cuprinzatoare ar accentua pregatirea, antrenarea in cele mai grele conditii pentru a trece mai usor in momentul incercarii, al testului.

Am incercat sa transfer acest aforism la viata mea prezenta de om crestin, cu ramificatii in viata bisericii, la nivelul relationarii sociale.

Conceptul de pregătire, de antrenament ce vizeaza un posibil eveniment viitor se regaseste greu in viata curenta. De obicei persoanele dedicate activitatii sportive, exercitiului fizic, pregatirii militare sau cei ce sustin discursuri motivationale folosesc ceva in zona aceasta; insa pentru un om obisnuit pregatirea pentru evenimente viitoare reflecta preocupari marginale.

Mulți dintre noi considerăm prezentul, cotidianul, ca o mini-criză și ne zbatem sa navigam prin ea, neavand resurse pentru a anticipa o criza si mai mare in viitor. Ne indarjim sa traversam prezentul gandind ca viitorul va fi mai bun.

Perioadele de presiune intensă sau suferință reprezinta deseori o surpriză, un șoc, intrucant la nivel cultural si social ni se livreaza in doze mici samburii unei gandiri hedoniste in care placerea este primordiala iar criza este ceva de neconceput. Culegem de fapt fructele strepezi ale unei negari fortate.

Am devenit atât de preocupati de prezent încât nu numai că ne gândim rar la eternitate, ci ne gândim cu greu si la ziua de mâine. O astfel de perspectivă va face ca orice ostilitate sau persecuție viitoare să aiba efecte depresive în rândurile Bisericii.

În calitate de ființe umane, ne putem regăsi cu ușurință gata pentru gesturi mărețe, sau actiuni grandioase insa tindem sa negam si sa nu luam in considerare activitati marunte, zilnice. Ne excita intelectual sa ne luptam cu ceva grandios insa nu avem rezistenta de a performa si de a trece prin lucruri mici, de uzura.

De exemplu cei mai multi dintre noi ar alerga 20 de km intr-o zi – ca o dovada a capacitatii noastre de a indura greutati pe temen scurt – dar nu am alega 2 km in fiecare zi timp de 20 de ani. Ni s-ar parea prea mult, inutil, fara sens.

Aparent ne putem imagina ca vom fi gata pentru orice sacrificiu in conditii extreme pentru cei dragi, pentru Evanghelie... insa asta este doar un exercitiu al imaginatiei noastre.  Adevărul este destul de diferit. Deciziile mari ce sunt luate adesea într-un moment de criza își au rădăcinile în mii de alegeri mai mici, care ne-au format să acționăm într-un anumit mod. Modul in care ne formam gandirea si actionam in lucruri marunte ne este de real ajutor la nivel personal si spiritual. Pentru a fi pregatiti sa facem fata unor provocari mari trebuie sa gasim resursa in multitudinea ocaziilor neinsemnate ce ne-au format obiceiuri. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari”. (Luca 16:10)

Cumva nu are rost să ne imaginăm ca la un moment dat in viata vom fi gata sa-L vestim pe Christos in fata unui juriu ostil daca nu suntem dispusi inca de pe acum sa vorbim despre Dumenzeu cu vecinii si colegii nostri de munca.

Este o forma de vanitate să ne gândim ca vom putea sa-i tragem afara pe supravietuitorii de pe o epava arzand dacă nu ne vom opri să-l ajutăm pe vecinul de langa noi să schimbe o anvelopă – intrucat nu este nimic spiritual în a schimba o roata.

Mișcările mici, incrementale, pe care le facem cheltuindu-ne puterile pentru lucruri aparent minuscule, vor fi combustibilul pentru eficiența noastră atunci când lucrurile vor deveni cu adevărat sumbre sau periculoase. De aceea trebuie sa ma pregatesc, sa ma antrenez din greu, trebuie să văd că în fiecare zi este o alta oportunitate de a pregăti terenul pentru a trece mai ușor atunci când incercarea va veni.

Este greu să ne imaginăm o societate sau o alta cultură în orice moment al istoriei care s-a bucurat de un confort atât de răspândit ca al nostru. Adevărat, putem vizita castele și case impunătoare și ne minunăm de opulența unei generații anterioare, dar în afara acelor ziduri și grădini locuiau majoritatea oamenilor care supraviețuiau prin mijloace scăzute. Nivelul minim actual in societate este superior sărăciei și conditiilor grele pe care le-a îndurat umanitatea.

Actuala criza in jurul coronavirus(-ului) expune ceva endemic în gândirea noastră - nu credem că putem avea intr-un mod semnificativ neplăceri cauzate de forțe din afara noastră. Generatiei mele i se pare de neconceput ideea chiar si temporara a pierderii de confort sau legaturi cu cei de aproape. Potentiala pierdere a confortului pe temen lung pare de netolerat.

Mi-aduc aminte cum s-a pregatit un misionar irlandez sa traiasca o vreme indulungata in  zonele de munte din Peru. A trait auster, cu resurse putine, mult sub limita minima a vremurilor noastre. Insa cand a ajuns in Peru a fost foarte usor pentru el sa se adapteze la situatia de acolo. Pentru el să părăsească o casă normala la nivelul occidentului pentru începutul secolului al XX-lea si sa mearga intr-o zona saraca plina de neajunsuri, ar fi fost un soc emoțional.

Poate veni in viata mea, a noastra un moment, în care promovarea Evangheliei va aduce bariere în calea confortului în care am fost înfășurați și fata de care am devenit asa dependenți. S-ar putea să vină un moment de criza in care alegerea noastră ar putea fi între Mântuitor și stilul de viata cu care ne-am obișnuit. Acesta va fi un moment inedit în viața bisericii, prin faptul că majoritatea bisericii persecutate din întreaga lume nu s-a bucurat de avantajele si huzurul bisericilor occidentale si din NordAmerica.

De exemplu practica postului este în mare parte dispărută în traiul creștin occidental normal - din motive de comoditate și convingere. Nu pledez pentru adoptarea unui stil de viață ascetic ca mijloc pentru o viață mai înaltă, dar din când în când, o perioada de cercetare si post ar putea doar să ne ajute a realiza cat de mult am devenit sclavii indestularii. E de folos sa ne reamintim că există multe lucruri în viață de care nu avem nevoie, iar o pauza de cateva zile sau mai mult ne-ar putea arăta cât de mare este dependența noastră de alte lucruri decât de Dumnezeu. Dacă pot renunța la unele dintre aceste lucruri sau cel puțin le voi avea dar nu pretui prea mult, atunci perspectiva piederii lor totale de dragul lui Christos nu ar fi un soc sau un salt in intuneric.

 „Cine se antrenează greu, luptă ușor”, este mai mult decat un motto. Este pozitia unui mod de gandire ce poate ajuta viata sa se obinuiasca cu neprevazutul. Daca nu sunt dispus acum sa fac unele sacrificii sa nu ma astept ca la un moment dat sa fiu gata pentru un mare sacrificiu.

Să-I fim credincioși lui Dumnezeu și voinţei Sale în toate aspectele vieţii, fără nici o excepţie.

Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. Canada