"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis: Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel… În luna a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel…” (Ieșire 12: 1-3)

„Și când vă vor întreba copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta? Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului…” (Ieșire 12: 26-27)

 

 

„În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după ieşirea din Egipt, în luna întâi, şi a zis: Spune fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea rânduită pentru ele:

Şi a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paştile: Şi au făcut ei Paştile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise aşa au făcut fiii lui Israel.” (Numeri 9:1-5)

„…. căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.” (1 Cor. 5:7)

 

Sfintele Scripturi de mai sus, din Vechiul Testament, prezintă Legile lui Dumnezeu date prin Moise poporului Israel, cu privire la sărbătorirea Paștilor Domnului (Ieșire 12:26-27). Cu prilejul acesta sacru fiecare familie din poporul lui Israel trebuia să junghie un miel de un an (Ieșire 12:4-5), să-l pregătească și să-l mănânce tot, căci simbolizează Paștile Domnului (Ieșire 12:11). Iar această sărbătoare a Domnului s-o țină din neam în neam ca o rânduială veșnică (Ieșire 12:14). Dumnezeu a zis lui Moise să spună poporului și timpul când să țină sărbătoarea Paștilor Domnului cu mielul Pascal. Acest timp să fie în prima lună a anului, Nisan, cu lună plină, în ziua a patrusprezecea, către seară, când să junghie mielul (Ieșire 12:6). Această primă lună din an, la poporul Israel, este luna Nisan, corespunzând la noi cu luna Aprilie.

Această sărbătoare a Paștilor Domnului reprezenta la poporul lui Israel eliberarea din robia Egiptului după patrusute trezeci de ani (Ieșire 12:40-42), sub conducerea lui Moise. Poporul lui Israel a ținut cu sfințenie și strictețe Paștile Domnului cu junghierea mielului și în pustia Sinai (Numeri 9:1-5), în prima lună a anului, luna Nisan 14, ținând-o până în zilele noastre. Astfel, aflăm că Anul Nou la evrei începe primăvara, odată cu luna Nisan (Aprilie). Această rânduială a Paștilor iudaice au fost ținute de popor și în timpul Mântuitorului Hristos. Fiecare familie lua un miel și mergea la Templu pentru ca preoții să-l sfințească după rânduială de slujbă și apoi să servească din el familia seara după apusul soarelui. La Cina cea de Taină, Domnul Hristos a servit cu apostolii mai întâi Paștile iudaic și numai după aceea a trecut la instituirea Paștilor noi, la instituirea Sfintei Liturghii, cu noul Miel pascal, când a zis ucenicilor: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu și Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:26-28)

Mielul pascal la Sfintelor Paști în Noul Testament

„…. căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Cor 5:7). Această Scriptură ne descoperă că în Noul Testament „Paștile nostru este Hristos”, pentru că El, „Mielul lui Dumnezeu”, pentru Paștile noi, care a venit „să ridice păcatul lumii” „S-a jertfit pentru noi” (1 Cor. 5:7). Mielul din Vechiul Testament, pe care trebuia să-l junghie poporul Israel de Paști, simboliza pe „Mielul lui Dumnezeu”, Iisus Hristos, care va veni și se va jertfi pe Sine pentru eliberarea întregului neam omenesc din robia păcatului și a morții, nu numai un singur popor. Iată cum Îl prezintă Sf. Ioan Botezătorul pe Domnul Iisus: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan 1:29)

Astfel, Domnul Iisus Hristos, ca „Miel al lui Dumnezeu”, „Cel ce ridică păcatul lumii” S-a jertfit pe Crucea Golgotei pentru eliberarea din robia păcatului a omenirii întregi și restaurarea universului și a Înviat a treia zi după Scripturi (1 Cor. 15:4). Odată cu Învierea din morți a Domnului creștinătatea a început să sărbătorească noile Paști, după Scriptura care zice: „….căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Cor. 5:7) și a Înviat a treia zi după Scripturi (1 Cor. 15:4) și a dăruit viață lumii Sale, pentru că Domnul Dumnezeul și Mântuitorul Iisus Hristos este: „Învierea și viața”. (Ioan 11:25)

Data sărbătorii Sfintelor Paști în Noul Testament

La stabilirea datei Sfintelor Paști, după Legile Divine din Scripturile prezentate la început, trebuie ținut cont de:

1) data din Scripturile Vechiului Testament, stabilită de Dumnezeu prin Moise, pentru data sărbătoririi Sf. Paști (Ieșire 12:1-3, Ieșire 12:26-27 și Numeri 9:1-5);

2) data când Iisus Hristos a fost jertfit prin răstignire și a murit ca om pe Crucea Golgotei;

3) luna plină, ca luminător al nopții, și de soare, ca luminător al zilei;

4) data sărbătoririi Sf. Paști hotărâtă de Sf. Părinți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr., unde au fost prezenți 318 reprezentanți ai Bisericii;

5) și de Calendarul Iulian.

Aceste considerente de orânduire divină scrise mai sus, pentru data sărbătoririi Sf. Paști, au fost prezentate de Preot prof. dr. Vasile Gheorghiu în raportul său din 5 Mai, 1931, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, pentru a fi prezentat Sf. Sinod al BOR. Părintele prof. dr. Vasile Gheorghiu, de la Facultatea de Teologie din Cernăuți, a prezentat acel raport în urma solicitării Patriarhului Miron Cristea de atunci, pentru că se ivise din partea Ligii Națiunilor ideea de a schimba data sărbătoririi Sf. Paști la o dată fixă din luna Aprilie, pentru interese economice, financiare etc.

Raportul Părintelui profesor Gheorghiu a fost o expertiză de mare valoare făcută pentru Sf. Sinod al BOR de atunci. Sf. Sinod al Bisericii a luat în considerare raportul documentat și aprofundat al Preotului profesor dr. Vasile Gheorghiu și astfel data sărbătoririi Sf. Paști nu s-a schimbat, cum nu s-a schimbat nici în celelalte Biserici ortodoxe din lume.

Prezentarea și documentarea pe rând a considerentelor pentru data sărbătoririi Sf. Paști

1) Data din Scripturile Vechiului Testament dată de Dumnezeu lui Moise pentru data sărbătoririi Sf. Paști (Ieșire 12:1-3, Ieșire 12:26-27 și Numeri 9:1-5).

După cum am prezentat la început, poporul evreu sărbătorea Paștile după rânduiala divină (cf. Scripturilor Ieșire 12:1-3, Ieșire 12:26-27 și Numeri 9:1-5) în seara zilei de 14 spre 15 a lunii Nissan, Aprilie, care era și prima lună a anului, primăvara, după cum le-a spus Dumnezeu prin Moise.

Iată, o explicare mai detailată a Pr. prof dr. Vasile Gheorghiu din Raportul din 5 Mai, 1931, către Sf. Sinod al BOR: „Primăvara astronomică începe cu ziua echinocţiului de primăvară, adică atunci când ziua este egală cu noaptea. Rezultă, deci, că prima lună a anului trebuie să fi început şi la iudeii vechi cam în apropierea echinocţiului de primăvară. Lunile la iudei începeau cu seara zilei aceleia, în care se observa pentru prima dată secera lunii noi (craiul nou) pe orizontul cerului dela apus. După o evoluţiune de 14 zile luna pe cer devine lună plină. Discul ei rotund se vede în întregime. Paştile iudeilor se serbau, aşadar, întotdeauna, în ziua de lună plină sau prima lună plină, care urma după echinocţiul de primăvară. […]

Rostul acestei serbări era, ca poporul să-şi amintească pururi de eliberarea sa din sclavia Egiptului de către Dumnezeu prin Moise. Paştile iudeilor se serbau, aşadar, întotdeauna, în ziua de lună plină sau prima lună plină, care urma după echinocţiul de primăvară. Această practică a iudeilor bazează pe orânduire divină”.

2) Data când Iisus Hristos a fost jertfit prin răstignire și a murit ca om pe Crucea Golgotei;

Prezint și la acest punct explicația Pr. prof dr. Vasile Gheorghiu, din Raportul de mai sus: „Domnul a murit în ziua de Paşti a iudeilor şi anume în acel an (30 d.Hr.), când ziua de Paşti era o zi de vineri. A treia zi, într-o zi de Duminică, Domnul a înviat din morţi, dându-ne prin această Înviere a Sa dovada că Şi-a desăvârşit opera Sa de mântuire. Paştile creştine ne amintesc nouă, aşadar, nu atât de ziua morţii, cât mai vârtos de ziua Învierii Domnului din morţi. De aceea Biserica creştină a serbat din tot începutul, copiind exact chiar ziua, luna şi anul, ziua anuală a Învierii Domnului în prima duminică, care urmează după luna plină de după echinocţiul de primăvară. Cu acestea ziua Învierii Domnului este pentru totdeauna strâns legată de străvechea instituţie a împărţirei zilelor de peste an în săptămâni de câte 7 zile. […]

Întrucât serbarea Paştilor iudaice în ziua de lună plină a primei luni de primăvară, este, de fapt, orânduire divină şi întrucât şi Domnul a binevoit a-Şi desăvârşi chiar cu ocazia sărbătorii de Paşti a iudeilor, în prima zi de duminică, opera Sa mare de mântuire. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi oa­menii dintr-o sclavie mult mai grea. Domnul Iisus Hristos ne-a eliberat nu numai trupeşte, ci şi sufleteşte din sclavia mult mai grea a păcatelor noastre prin jertfa morţii Sale de pe cruce.”

3) Luna plină, ca luminătorul nopții, și soarele, ca luminător al zilei;

Las și la acest punct să ne răspundă Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, care zice: „Trebuie să se ia în seamă de marele luminător al nopţii, care este luna ş. a. în faza ei cea plină, şi în fine de marele luminător al zilei, soarele, ş. a. din momentul când acesta a trecut prin punctul echinocţial de primăvară şi a început a ne aduce un nou an de căldură şi lumină şi prosperitate. O mai bună fixare a zilei de Paşti (creştine) decât aceasta nu există. [...]

Același Spiritul Sfânt, care a grăit prin gura profetului Moisi poruncindu-i să scrie că mielul pascal trebuie junghiat în seara zilei de 14 Nisan, adică în ziua de lună plină a primei luni de primăvară, a ştiut de mai înainte că şi Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Miel pascal al omenirii, Se va jertfi chiar în ziua de Paşti a iudeilor şi va învia a treia zi, într-o zi de Duminică. Şi acelaşi Spirit Sfânt a inspirat şi hotărârea Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, ca sărbătoarea creștină a Sf. Paşti sau Învierea Domnului să se serbeze în prima duminică, care urmează după luna plină de după echinocţiul de primăvară.

Şi, dacă, de fapt, acelaşi Spirit Sfânt îi va inspira şi pe Sf. Părinţi, cari vor fi convocaţi într-un nou Concil Ecumenic, atunci noi nu ne putem aştepta, că în ce priveşte ziua de Paşti, adică când vor trebui să se serbeze Paştile, ei vor fi în stare, ca să ia altă hotărâre. Ei vor confirma pur şi simplu hotărârea Sinodului I Ecumenic din 325 d.Hr. Şi atunci vom zice, că dacă cei iniţiaţi puteau şti, de fapt, încă de pe acum, că noul Concil Ecumenic nu va fi favorabil noului proiect de reformă pascală, cred, că ar fi fost mai consult, de a le tăia încă de pe acum celor ce vor să-şi vadă înfăptuită această reformă orice nădejde de reuşită. Dânşii s-ar fi supărat deocamdată, dar pe urmă s-ar fi liniştit şi s-ar fi împăcat cu o stare de lucruri, care nu se mai poate schimba.”

4) Data sărbătoririi Sf. Paști hotărâtă de Sf. Părinți la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr.;

Dau și aici răspunsul Pr. Prof. dr. Vasile Gheorghiu: „Sf. Părinţi adunaţi în primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr., discutând chestiunea fixării zilei de Paşti în Biserică, au căzut cu toţii de acord că această zi trebuie să se serbeze şi pe viitor în prima Duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară. Şi de atunci încoace Biserica creştină a căutat întotdeauna să rămână cât mai credincioasă acestei vechi şi venerabile tradiţii.

Aceasta s-a făcut în conştiinţa că această tradiţie trebuie redusă în cele din urmă la însăşi cauzalitatea divină, întrucât serbarea Paş­tilor iudaice în ziua de lună plină a primei luni de primăvară este, de fapt, orânduire divină şi întrucât şi Domnul a bine­voit a-Şi desăvârşi chiar cu ocazia sărbătorii de Paşti a iudeilor, în prima zi de duminică, opera Sa mare de mântuire. Nu se poate admite să se serbeze în altă duminică Sf. Paști decât în cea stabilită odată pentru totdeauna de Părinţii Sf. Sinod din Niceea din anul 325 d.Hr. Simpatiile lumii întregi nu trag atât de mult în cumpănă cât trage în cumpănă păstrarea credincioasă a vechilor şi bunelor tradiţii bisericeşti, cari le-au fost inspirate Sfinţilor Părinţi de Spiritul Sfânt”.

5) Calendarul Iulian

Iată, și aici, răspunsul Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu: „Mai pe urmă creştinătatea şi-a legat anul său bisericesc tot mai strâns de soarta sistemului calendaristic iulian. De atunci înainte serbarea Paştilor a început să întârzie tot mai mult şi să devieze de la norma sa primordială de a se serba întotdeauna în prima duminică de după luna plină de după echinocţiul de primăvară…

Ne surprind proiectele de reformă calendaristică şi de stabilizare a Sf. Paşti, cari ne vin din afară, din cercurile cele mai îndepărtate de Biserică, dela directorii de bănci şi industrii şi din partea instituţiunilor de tranzit şi transport, cari şi-au centralizat acţiunea într-o comisiune specială de studii, instituită de Societatea Naţiunilor. […] Cine va ceda pe orice ches­tiune va trebui considerat un trădător al unei vechi tradiţii bisericeşti, care a fost sancţionată de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos prin moartea Sa de pe cruce şi Învierea Sa din morţi, fapt ce s-a întâmplat în prima Duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară”.

Doresc să menționez că apariția, apoi, a Calendarului Gregorian a creat multe probleme în cadrul Bisericilor. Astfel, avem și azi multe Biserici ortodoxe naționale, care nu au luat calendarul gregorian și sunt pe calendarul iulian și din această cauză nu au Crăciunul la 25 Decembrie în fiecare an, ci în 7 Ianuarie.

Din aceste relatări de mai sus constatăm că secularizarea pentru Biserică din partea cezarilor a început cu mult înainte, dar nu a reușit, după cum zice Mântuitorul că: „Biserica Mea nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18). Nădăjduim ca nici acum secularizarea în Biserică să nu reușească.

Unii dintre liderii UE cer schimbarea datei Sfintelor Paști!

Un om de afaceri irlandez propune modificarea și unificarea datei Sf. Paști, conform unor considerente politice-economice europene. De exemplu, zice el că: Uniunea Europeană trebuie să fixeze data Paștilor. Incă în 17 Martie, 2009, Fergal Quinn, politician și om de afaceri irlandez zicea că: „UE trebuie să se implice, pentru că acest subiect afectează vieţile seculare ale majorităţii cetăţenilor” dacă sărbătorirea Sf. Paști nu este la o dată fixă.

Este drept că UE a uniformizat și a nivelat multe în țările Europei, chiar și capete și a afectat foarte mult Religia Creștină. Așa vedem că nu toate uniformizările și nivelările sunt pozitive. Țările Europei au început treptat să-și piardă identitatea culturală, religioasă etc! Liderii implicați în conducere dictează, iar ceilalți lideri din țările Europei, spun popoarelor ce le conduc că toate cele bune și rele vin de la EU și că trebuie să se întâmple!

Rămâne acum de văzut dacă conducerile Bisericilor Ortodoxă, Catolică, Protestantă etc., din toate țările UE, vor fi de acord cu fixarea datei sărbătoririi Sf. Paști de către conducerea UE. De menționat este faptul istoric că Biserica Catolică în vremea anilor 1930 era de accord cu stabilirea unei date fixe pentru Sfintele Paști în a 2-a Duminică din Aprilie, neținând cont de considerentele amintite!

Dacă liderii Bisericilor vor accepta schimbarea datei Sf. Paști, neținând cont de Legile divine amintite, o să supere pe Cel Atotoputernic. În cazul aprobării schimbării datei Sf. Paști omenirea va săvârși un alt păcat, pentru care Dumnezeu trebuie să lase justiția divină, ca pentru celelalte păcate, și crizele economice să continue! Cu ani în urmă scriam un articol Colaps moral egal colaps economic în lumina revelațiilor din Sf. Scripturi”. Îmi pare rău că popoarele nu se întorc cu pocăință la Dumnezeu, ci merg mai departe din păcat în păcat.

Dar, hai să fim mai optimiști și să credem în liderii spirituali ai Bisericilor, că nu vor aproba schimbarea datei Sf. Paști, precum nu s-a aprobat de Biserici înainte, la presiunea Ligii Națiunilor de schimbare a Calendarului din anul 1930. Iar dacă se va aproba înseamnă că Cel Atotputernic a îngăduit putere tot mai mare antihristului din cauza necredinței și păcatului din lumea de azi. La toate aduc răspunsul Bunului Dumnezeu, prin Scriptura care zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efeseni 5:14). Iar dacă nu va fi deșteptarea din moartea spirituală a omului vremii noastre, din toate treptele societății, iată răspunsul din iubire a Domnului Iisus Hristos pentru prevenire și salvare: „… Zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!” (Luca 13:3)

„Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! / … Acum ori nicodată să dăm dovezi la lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman. / … Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină, / Deviza-i libertatea și scopul ei preasfânt! / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost pământ!” (din Imnul Național, de Andrei Mureșanu, cântat și la Marșul Anului 1848). Astăzi, cred că este de mai mare actualitate acest Imn Național mai mult decât oricând, pentru că poporul român a plecat peste graniță pentru o bucată de pâine din cauza conducătorilor, iar poporul rămas acasă este în procesul de reducere a populației, pământul poporului este vândut, de conducătorii vânduți etc!!! Doamne, ai milă de noi.

Concluzia stabilirii datei Sfintelor Paști

Alte legi și considerente, care vin din lumea organizațiilor laice de azi și din viitor, pentru stabilirea sărbătoririi datei Sfintelor Paști, ce prezintă Învierea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos, sunt împotriva Legilor Divine, ca rânduire sfântă și dumnezeiască. Nu se poate să renunţăm pe viitor la orânduirea divină de a sărbători Sfintele Paşti în condiţiile astronomice fixate şi neschimbabile ale liderilor laici.

Iată, concluziile Pr. prof dr. Vasile Gheoghiu în Raportul său către Sf. Sinod al BOR din 5 Mai, 1930: „Mai ales în Biserică nu se poate admite ca mulţimea să hotă­rască cele ce trebuie să se facă şi ce nu. În Biserică hotărăşte Magisterul bisericesc, iar toţi ceilalţi membri ai ei ascultă. În Biserică Domnul Iisus Hristos porunceşte. Biserica este Hristocratică, nu democratică. Cu toate acestea ea este cea mai folositoare şi mai binefăcătoare instituţiune pentru ome­nire.

Aşa fiind, nu se poate admite ca credincioşii laici să aibă dreptul de a hotărî în chestiuni, cari sunt exclusiv de competenţa bisericii învăţătoare. Cu atât mai puţin li este permis acelora, cari stau în afară de organizaţia Bisericii creştine, cum este cazul chiar cu Comitetul Comisiunii de studii a Societăţii Naţiunilor. [...] Nici opinia publicului mare, ori şi cât de favorabilă ar fi chestiunei stabilizării Sf. Paşti pe o duminică oarecare din aprilie, nu are nici o importanţă hotărâtoare. Hotărâtor este numai votul bisericii învăţătoare. […]

Conştientă de importanţa deosebită pe care o are săr­bătoarea Sf. Paşti, respectiv Învierea Domnului, pentru întreaga creştinătate şi credincioasă bunelor tradiţii milenare, Biserica Ortodoxă Română nu poate să serbeze Învierea Domnului la altă dată decât numai în prima Duminică, care urmează după luna plină de după echinocţiul de primăvară. Nu există nici un motiv rezonabil, care ar putea să constrângă Biserica Ortodoxă de a abandona tradiţia ei de până acum şi de a accepta o stabilizare a sărbătorii de Paşti pe o duminica oarecare a lunei lui aprilie. […]

Am auzit mai sus, că în ce priveşte serbarea Sf. Paşti această Comisiune vrea să stabilizeze Sf. Paşti pe o du­minică, care se va găsi cam pe la mijlocul lunei lui aprilie. Cu alte cuvinte zis, ea tinde, ca să dezlege sărbătoarea Sf. Paşti, complectamente, de marii luminători ai cerului, de lună şi de soare şi să o lege pe viitor numai de instituţia schimbăcioasă a calendarului, fie a celui care este de prezent în vigoare, fie a altui calendar perpetuu, pe care-1 au în vedere, ca să-1 introducă pe viitor în viaţa civică mondială.

Încercarea de a desface sărbătoarea Sf. Paşti de legă­tura ei şi firească şi istorică şi tradiţională cu marii lumină­tori ai cerului, soarele şi luna, este un atentat, am putea zice de-a dreptul criminal, la adresa Sfintei noastre Biserici. […] Hotărâtor este numai votul bisericii învăţătoare. […]

Din motivele arătate noi vom trebui să zicem că Bi­serica nu poate să renunţe, nici pe viitor, ca să-şi serbeze Paştile în altă duminică decât numai în duminica întâia de după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Ea nu poate să accepte, aşadar, ca Paştile să fie fixate pe o duminică oarecare a lunei aprilie.” (Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu)

De asemenea oameni mari și luminați, ca Părintele prof. dr. Vasile Gheorghiu de la Facultatea de Teologie din Cernăuți din anii 1931, când era România Mare, are nevoie istoria noastră de azi. De menționat este adevărul că Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Cernăuți a fost în vremea aceea una dintre cele mai mari Facultăți de Teologie Ortodoxă din lume. De ce? Pentru că a avut profesori pe cele mai mari genii ale neamului, ca Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, născut la 16 Iunie, 1872, în Câmpulung Moldovenesc și decedat la 29 Noiembie 1959 în Cut, jud. Neamț, după ce a trecut prin închisorile comuniste.

Să rugăm pe Milostivul Dumnezeu ca să ne ajute să putem merge și în viitor pe drumul orândurii Sale dumnezeiești, ca înaintașii noștri, și să fim meru cu „ochii ațintiți la Iisus începătorul și plinitorul credinței…” (Evrei 12:2), ca să nu hotărâm în viață peste legile și rânduielile dumnezeiești și să cădem în păcat. Deviza Bisericii ca și a întregii omeniri trebuie să fie Nihil Sine Deo, adică „Nimic fără Dumnezeu”. Amin.