"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Geniu in zdreanta sau in vesminte aurite tot geniu ramane.”~ Mihai Eminescu

Cand ati citit ultima data o poezie de Eminescu? Daca nu ati facut-o de mult, astazi mai mult ca oricand, va invit sa o faceti pentru ca astazi sarbatorim ziua de nastere a marelui nostru poet, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu, nascut Mihail Eminovici la data de 15 ianuarie, 1850 in Botosani, ramane si astazi pentru literatura romana poetul cel mai iubit, si totodata cel mai reprezentativ. Inegalabilul geniu eminescian infrunta si astazi posteritatea printr-o vasta opera scrisa intr-o viata de om prea scurta comparativ cu frumusetea si complexitatea ei.

 

Luandu-si drept sursa de inspiratie frumusetea locurilor natale, dragostea si istoria nationala a carui cercetator tenace a fost, Eminescu ramane pentru noi cel mai citit si indragit poet, poetul nostru national a carui faima a depasit granitele tarii si se inscrie cu cinste in panteonul marilor poeti romantici din intreaga lume.


Eminescu s-a nascut intr-o perioada in care tara noastra isi cauta un drum nou, o perioada in care unirea infaptuita de domnitorul Alexandru Ioan Cuza in ianuarie, 1859 dadea nastere unui nou sentiment de identitatea nationala tuturor celor ce vorbeau romaneste. Eminescu a trait zbuciumul epocii sale si a fost printre cei ce au cunoscut si tragedia razboiului dar si instaurarea monarhiei in Romania. Opera sa vibreaza profund de sentimentul de mandrie nationala, este plina de reverenta in fata eroilor neamului romanesc si isi trage seva din dulcea limba romaneasca. Era firesc ca intr-o epoca atat de zbuciumata si plina de prefaceri economico-sociale pentru poporul roman, vocea poetului nostru sa caute surse de inspiratie in trecutul glorios al neamului romanesc dar si in framantarile cotidiene. Eminescu a fost un scriitor si jurnalist pasionat de adevar, a avut curajul sa prezinte societatea in care traia exact asa cum era, si articolele sale pastreaza si astazi vehementa si dezgustul sau pentru societatea demagogica si corupta in care traia.


Intr-un articol tiparit in ziarul “Timpul” in 1878, Eminescu spunea: “Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”. Am putea spune acelasi lucru si astazi in 2014!


Eminescu s-a nascut si a trait intr-o Romanie in care geniul, chiar daca era evident, nu era incurajat si nici sustinut din punct de vedere material, stim din surse istorice ca a avut mai multe intalniri literare cu Regina Elisabeta, cunoscuta sub numele de Carmen Sylva in cercurile literare. Confrati in ale scrisului, slujitori aceleiasi muze, si totusi de pe pozitii diametral opuse, Regina Elisabeta a refuzat sa intinda o mana salvatoare talentatului poet…Invidie literara? Nepasare? Noi nu vom sti niciodata ce resorturi sufletesti au determinat reactia Reginei Elisabeta, dar in mod sigur cu toata alta ar fi fost opera creata de Mihai Eminescu daca ar fi avut stabilitatea financiara atat de necesara volatilei meserii de poet. Stim ca in ultimii cinci ani din viata Eminescu a scris foarte putin, aproape deloc, considerand ca s-a stins din viata la doar 39 de ani, perioada in care Eminescu a scris se limiteaza la aproximativ doar 20 de ani…ce putin timp pentru un simplu muritor sa cucereasca nemurirea prin pana sa!


Consider o binecuvantare pentru intreg neamul romanesc sa il numim pe Mihai Eminescu poetul nostru, iar pentru noi un adevarat balsam sa putem sa ii citim poeziile atunci cand sufletul cauta intrebari fara raspuns si in noi se naste dorinta de frumos! Inchei aceste randuri cu indemnul sa il cititi pe Eminescu mai des si sa nu uitati ca aveti datoria de a-l pastra mereu viu in memoria voastra! Si pentru ca astazi este ziua lui, va las in compania nemuritoarelor sale versuri:

“Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii"