"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Undeva, la capat de lume, ascuns in negura vremii, invelit in patina gloriei de odinioara, involburat de fiorii dragostei si la lumina inflacarata a credintei, traieste ascuns inca in file de carte, sufletul rusesc. 

L-am descoperit cu mult timp in urma, pe rafturile bibliotecii, intr-o perioada in care Marele URSS inspira frica si teroare printre vecinii sai, iar pozitia geografica a tarii noastre nu facilita deloc prea multa afectiune pentru “lumina de la Rasarit”.  L-am cunoscut prin eroii romanelor mele favorite, prin savoarea si aleanul melodiilor rusesti, prin farmecul picturilor marilor maestrii rusi si vreau sa cred ca o picatura din ADN-ul lor artistic inca traieste in cei ce-si traiesc viata astazi pe malul Volgai.

Trinitatea ce traieste in sufletul rusesc: CREDINTA, SPERANTA si IUBIRE, inspira o afectiune aparte in mijlocul poporului slav.  Ii simti traind si vibrand doar gandindu-te la mantra ce-i definesc. Idealul acestor sentimente frumoase se regaseste in nenumarate romane, filme, cantece minunate, care ar face inconjurul lumii, poate, daca nu ar fi impiedicate de ideile preconcepute despre poporul rus, alimentate adesea de amintirea unui trecut de trista amintire, un trecut ce ne-a marcat si poate inca isi pune amprenta asupra gandirii noastre.

"Sufletul rusesc" nu si-a gasit inca echivalentul in cuvinte, chiar traducerea literara a acestor cuvinte lasa mult de dorit, mai semnificativ este ca rusii nu vor face niciodata parada din asta, "ono svyataya", cum ar spune ei - "e lucru sfant".

Campionatul FIFA de anul acesta ne-a dus cu gandul din nou la Rusia, o tara imensa si fascinanta, parti egale de enigma, mister si paradox, Rusia si-a deschis portile si sufletul si a oferit o oglinda in sufletul ei tuturor celor ce au participat fie fizic, fie doar prin intermediul imaginilor televizate la aceste evenimente sportive.  A trebuit sa recunostem ca au dat dovada de mult talent si au fost gazde ireprosabile, au prezentat o Rusie puternica, darnica, marinimoasa dar si o Rusie care cu greu accepta o infrangere. Sentimentele noastre, a vecinilor mai mici si mai putin avantajati ma face adesea sa ma simt asemenea “rudelor sarace” cand ma gandesc la momentele tensionate din istoria noastra in care doar faptul ca le eram vecini s-a dovedit a fi un dezavantaj.

Cu toata "zestrea" noastra stramoseasca cu care "ne-au invrednicit" nu numai conditiile epocilor istorice, dar chiar si fratii nostri de la est, raman fascinata de cultura bogata a Rusiei:

Dostoievski, Tolstoi, Puskin, Glinka, Tchaikovsky si atatia altii.  Petru cel Mare, Imparateasa Ecaterina, Ivan cel Groaznic, Lenin, Gorbacheov, Putin, fiecare in parte au imprumutat din viziunea lor ceva de neuitat mamei-Rusia!  Figuri legendare, istorice, temute sau iubite, numele lor au ramas in istoria universala nu doar cea a Rusiei…Rusia inca nu si-a spus ultimul cuvant!  In contextul politic mondial, cea mai mare tara a lumii inca are ceva de spus.

Chiar daca am divagat de la subiect, si in mod sigur FIFA e un subiect ce merita un articol exclusiv, ma bucur ca acest campionat a avut loc in Rusia, imaginile cu Sankt Petesburg si Moscova, miile de suporteri din intreaga lume au desteptat in mine un dor napraznic de  frumoasa si fascinanta Rusie. Asemeni mie, sunt convinsa ca multi dintre cei ce au urmarit fie doar si succinct imaginile transmise din aceste locuri fascinante isi doresc ca intr-o buna zi visul sa devina realitate si pasii sa ne poarte intre zidurile Kremlinului. Raman, asemeni celor cu suflet rusesc cu speranta si credinta ca ziua aceea nu este prea departe!