"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“În viață, frumusețea dispare. În artă, nu.” ~ Leonardo da Vinci

  

Invitatul meu de astăzi este tânărul pictor timișorean Dan Ianoș, posesorul unui talent uriaș ce pare a fi contemporan cu marii artiști ai Renașterii, un nume deja cunoscut în viața artistică a orașului meu natal, în egală măsură admirat și  iubit de publicul amator de artă și frumos. Cine este Dan Ianoș, care sunt planurile și visurile sale veți află în rândurile de mai jos, și sper că acest articol să fie biletul vostru de intrare într-o lume sensibilă și însetată de frumos-lumea artistului Dan Ianoș.  

 

Mara Cîrciu: Care este povestea pictorului Dan Ianoș? Când și cum ai descoperit pasiunea pentru pictură? 

Dan Ianoș: Pasiunea mea pentru artă s-a manifestat timpuriu, aș spune pe undeva în jurul vârstei de doi ani.  Pe vremea aceea, începusem să desenez cai, soldați, bineînțeles, foarte stilizat. Țin minte că mama mea mi-a spus destul de târziu, că intitial desenam cu mâna stânga, însă, pentru acele timpuri, era un fel de slăbiciune așa că m-a "corectat", și am devenit dreptaci.

Începând cu grădiniță, un moment important a fost întâlnirea la patru ani, cu o fosta profesoară, ce a predat inclusiv generației tatălui meu, care a fost prima persoană ce mi-a încurajat pasiunea, invitându-mă la școală gimnazială din sat să desenez. Această femeie a fost prima care a sugerat părinților, să încerce să mă înscrie la un curs de Artă sau direct la un Liceu.

Vremea a trecut eu păstrându-mi pasiunea, iar în clasa a IV-a, părinții mei au hotărât să mă înscrie la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, de aici au urmat cursurile de specialitate.  La 15 ani  profesorul meu de modelaj în lut mi-a făcut cadou un album Michelangelo (și acum îl mai am) și m-a încurajat să rămân după orarul școlar că să desenez și să copiez vechiul maestru. Au urmat încă doi ani de cursuri de modelaj, (craniu, portret), plus desene anatomice.

Am urmat după aceea, cursurile Facultății de Arte Plastice Timișoara, Secția Sculptură învățând, în sfârșit, să modelez figura întreagă.

De la 20 de ani, am luat hotărârea să nu merg pe calea modernismului ci să caut în bilblioteci, cărți vechi, conținând pictură Renascentistă. Au urmat 15 ani de căutări, experimente eșuate, unele reușite dar foarte importante pentru mine.

Imediat după terminarea Facultății, m-am angajat la primul meu job, că storyboard artist, la o firma din Timișoara. Din acel moment până astăzi, am lucrat că storyboard artist, concept artist, illustrator pe diverse proiecte, incluzând cele două documentare Star Treck - Chaos on the Bridge și cel mai recent, Batman & Bill, unde am avut onoarea să ilustrez eroul meu favorit, Batman.

 

Mara Cîrciu: Vlad Țepeș…dintre toate figurile istorice românești, l-ai ales pe cel mai cunoscut pe plan mondial iar la o analiză atentă, descoperim că îți seamănă…m-aș bucură să aflu direct de la sursă povestea acestui tablou.

Dan Ianoș: Vlad Țepeș ...Un subiect ce a început să mă intereseze și mai ales să mă obsedeze, în momentul în care am realizat, că există în multe conjuncturi și scenarii (filme, documentare), însă nimeni nu a încercat să-l caute pe omul din spatele acestui mit.

Putem să facem o scurtă paralelă, și să realizăm că el a fost contemporan cu Van Eyck și frații Bellini iar Leonardo a avut aproape 25 de ani când Vlad s-a stins din viață. Această teorie mi-a dat puțîn de gândit...Cum se face că un prinț de importantă lui nu a avut parte de nici un portret oficial însă s-au realizat o serie de gravuri ce-l pun într-o lumină nu foarte bună, aproape caricaturală.  Am început o scurtă cercetare și am descoperit încă patru picturi ce-l reprezintă toate din secolul XV de origine flamando -germane, însă toate având că subiect scene biblice iar Vlad este martor sau personaj negativ.

Am fost întrebat dacă m-am folosit de propria imagine, reflexie, în realizarea potretului: da, aș putea spune că am pornit de la o imagine apropiată mie, alternând voit și conștient unele trăsături ce cred că-l defineau că prezența și caracter, pentru că la un moment dat vrei să incriptezi în propria-ți opera un cod, o amprenta, o semnătură ce te definește ca artist, și ce va dăinui mult timp după dispariția ta.

Și, totuși, de ce nu i s-a făcut dreptate? Nu putem ști sigur, însă, putem specula pe seama situației geopolitice a acelor vremi.

Și, ca să revin la întrebare: Vlad Țepeș realul, pentru că nu l-am avut nicioadata în forma aceasta, nimeni nu-l va descoperi, dacă noi nu vom cerceta în propria istorie.

Revenind la expoziție: a fost un succes, un moment de întrunire frumos, și mai ales un scurt moment de istorie nu doar vizuală, ci și auditivă, și pe această cale vreau să mulțumesc criticului de artă Gabriel Kelemenc care mi-a făcut o bucurie excepțională, pentru că el însuși fiind un artist și cercetător precum Leonardo a fost și cel care mi-a înțeles și mi-a susținut căutările. Evenimentul a avut loc la Muzeul Național din Timișoara în parteneriat cu TVR Timișoara și Dialoguri Contemporane.

 

Mara Cîrciu: Cum alegi subiectele tablourilor tale? Ce te inspiră?

Dan Ianoș: O întrebare foarte bună, aș sublinia. Subiectele alese de mine sunt cele mai abordate în lunga istorie a Artelor: figura umană. Mi se pare datoria mea să fac încă o copie originalului (omul) și să-l mai înregistrez odată, bineînțeles, filtrat, interpretat, personalizat. Am senzația că Renașterea împreună cu Barocul, și Artă Antichității sunt cele mai înalte expresii și momentele cele mai glorioase ale artei, pentru că atunci omul a fost regăsit, pus în axa lumii, și dat privitorului spre minunare. Deci, mă simt un mare admirator al lor și încerc să-i copies, însă cu o nuanță ușor actualizată a timpurilor noastre.


Mara Cîrciu: Iti este greu să te desparți de lucrările tale?
  

Dan Ianoș: Depinde de fiecare operă în parte. Nu mă despart greu de propriile creații pentru că încerc să conștientizez faptul că va fi poate admirată, pentru că artă nu este făcută să o consume doar atistul, ii trebuie receptori, tocmai pentru ca actul să fie dus până la capăt. Este

se poate de adevărată expresia “privitorii devorează arta”, este un alt tip de consum!

 

Mara Cîrciu: ARTA înseamnă ceva diferit pentru fiecare persoană, ce însemnă ARTA pentru tine? 

Dan Ianoș: Arta pentru mine este o extensie a mea, un alt fel de a respira și a-ți umple plămânii, este o altă formulă a oxigenului. Arta bună, pentru mine, înseamnă îmbogățire vizuală, însăși forma existenței noastre, și dorința de a te apropia de Creator. De fiecare dată când creez, încerc să o fac că o rugăciune, nu ca un impuls; ca o construcție ce are o baza, o structura, o finisare.

 

Mara Cîrciu: Numărul mare al tablourilor tale îmi spune că nu trăiesti din artă ci pentru artă! Se poate trăi în România doar din pictură? 

Dan Ianoș: Într-adevăr, arta clasică tradițională este prima mea pasiune, și păstrez flacăra aprinsă, pe cât pot eu de bine.  Din păcate, artistul român (chit că este tradițional sau de artă digitală), este nevoit să lucreze pe proiecte externe, străine, în mare parte datorită faptului că România nu a avut niciodată o infrastructură artistică. Și aici aș exemplifica sfârșitul secolului al 19-lea, moment în care Franța, Italia, Anglia era în plin având neoclasic, producând mai mult de câteva sute de artiști la decadă, iar noi, românii, nu am avut decât patru sau cinci artiști oficiali. Aici aș reaminti numele lui Grigorescu și Teodor Aman, ambii desăvârșiți în exterior.  Prin urmare, fără o baza solidă de acest segment, riscăm o exterminare a indentității noastre artistice.

 

Mara Cîrciu: Cum vezi statutul artistului în secolul XXI?  

Dan Ianoș: Artistul secolului XXI este produsul direct al societății ce l-a creat. Există nenumărate căutări, foarte multe stiluri și o lume extrem de pestriță și diversă. Ceea ce simt eu, în schimb, este o încercare de a se reinstaura o direcție neoclasică, o revenire la reprezentarea tradițională, iar asta nu poate decât să mă bucure. Artistul este de nelipsit în lumea mass-mediei, show bizz-ului și industriei filmului. Tot ce vedem în jurul nostru este aproape exclusiv creația unui artist. Mai precis, totul începe cu o schiță pe hârtie.

 

Mara Cîrciu: Care a fost cea mai mare satisfacție în plan artistic? Dar cel mai dificil moment din carieră?  

Dan Ianoș: Cea mai mare satisfacție pe plan profesional a fost probabil colaborarea mea cu Alkemy X, respective realizarea documentarului Batman & Bill. Din păcate, a fost și cel mai greu moment pentru că a fost perioada în care tatăl meu se inbolnavise. A fost un moment de cumpăna în care trebuia să mă împart între muncă, și drumuri de spital; ceea ce a fost chiar mai greu este faptul că aceste imagini folosite în documentar trebuiau să pară creația a unui artist fericit...

 

Mara Cîrciu: Mediul online oferă o adevărată galerie de artă virtuală, unde putem găsi și admira lucrările tale? 

Dan Ianoș: Într-adevăr, mediul online este o putere informatică, și majoritatea proiectelor se realizează prin intermediul acestuia. O parte din lucrările mele se pot vedea pe Deviantart.com (ianos dan), sau https://danpaintings.wordpress.com/ dar și multe alte site-uri, cum ar fi Wetcanvas și Fine Art America. 

 

Mara Cîrciu: Care sunt planurile și proiectele tale de viitor?  

Dan Ianoș: Un proiect viitor ar fi probabil o tema ce mă obsedează de mult timp, Madonne-le moderne, un subiect ce mă fascinează și aș dori să-l abordez. Aș dori să picteaz mai mult, să am timp mai mult să studiez pictură veche, și de ce nu să-mi pictez singur coperțile albumelor care le desenez. 

 

În încheiere, aș dori să le adresezi cititorilor noștri câteva gânduri...

Dan Ianoș: Aș dori să urez  cititorilor voștri multe succese, răbdare și mai ales putere de muncă, este singurul lucru care nu ne place, însă ne ține activi. Și mai ales să le mutumesc că țin comunitatea vie.

 

Mara Cîrciu: Mulțumesc, Dan, mult succes în tot ce îți propui și multă inspirație!! Tuturor iubitorilor de frumos vă recomand o plimbare prin muzeul virtual al artistului Dan Ianoș, și totodată întâlnirea cu tabloul său, Vlad Țepeș:  https://www.youtube.com/watch?v=RgKaFjaws8M