“Deschide ușa creștine / Că venim din nou la tine” Colind românesc
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar fi povesti, o iesle sărăcăcioasă și neînsemnată unde avea să ia ființă adevărata poveste de Crăciun. E veche povestea și nouă totodată, începutul ei se pierde în negura timpului, însă ecoul ei străbate secole de-a rândul până în zilele noastre și în fiecare an retrăim înfrigurați prima seara de Ajun: un prunc, o iesle și o promisiune...an de an povestea este ascultată de copii, părinți, nepoți, fără să-și piardă din farmec sau mister. Când Isus s-a născut, un prunc nevinovat, omenirea nu L-a așteptat cum s-ar fi cuvenit să fie așteptat și primit fiul lui Dumnezeu. Puțini au fost cei ce au înțeles atunci că menirea Sa pe acest pământ este mântuirea noastră, a tuturor. Astăzi, la 2000 de ani de la nașterea Sa, cum îl așteptăm? E ușa deschisă? E sufletul mai aproape de taina nașterii pruncului sfânt? Dacă un an întreg am lăsat ușa închisă, oare nu e timpul să o deschidem, măcar acum?
Dincolo de agitația febrilă a sărbătorilor de iarnă, printre hârtiile frumos colorate ale cadourilor ce le pregătim pentru cei dragi, în murmur de colindă și sclipiri de beteală, v-ați întrebat ce înseamnă Crăciunul pentru voi? E mai mult decât o ocazie fericită de a ne întâlni și petrece împreună, de a dărui și primi cadouri, e ziua nașterii Domnului nostru, Isus Hristos, și se cuvine să o sărbătorim ca pe o mare bucurie! Pentru mine, înseamnă începutul mântuirii noastre...înseamnă un prunc nevinovat, Isus și mama Sa, Preasfânta Fecioară Maria…înseamnă lumină și colind...înseamnă magi și păstori... înseamnă aur, smirnă și tămâie...înseamnă copilași și glasuri tremurânde... înseamnă iubire și zâmbetul tainic al mamei... înseamnă cozonaci și portocale...înseamnă bradul împodobit și steaua cea luminoasă…înseamnă fulgi de zăpada și flori dalbe...înseamnă dragoste și viață...înseamnă bucurie și recunoștință!
Cele mai frumoase amintiri legate de Crăciun țin de copilăria mea și cred că mulți dintre cei ce citesc aceste rânduri îmi împărtășesc sentimentele…asteptam Crăciunul ca pe un dar, anticipația ce o simțeam atunci e greu de descris în cuvinte acum…încercam pe cât puteam noi să fim cuminți, nu cumva Moș Crăciun să se supere pe noi și să ne ocolească. Repetam împreună cu frații mei mai mici colinde și nici nu se întuneca bine și porneam entuziasmați să răspândim vestea nașterii Domnului. Frigul de afară ne îmbujora obrajii dar nu ne putea micșora elanul…ne dădeau curaj fețele zâmbitoare ale celor ce ne deschideau ușa și ne primeau cu brațele deschise, un bănuț și o portocală, și alături de noi, gazdele fredonau și ele frumoasele colinde.
Alergam de la casă la casă și după câteva ore intense, ne îndreptăm spre casa noastră unde constatam inevitabil că Moș Crăciun tocmai plecase…o parte din mine regreta că pierdusem ocazia rară de a-l vedea, dar un colțisor din sufletul meu de copil, tainic se bucura…cum aș fi putut explica Moșului care le știe pe toate micile năzbâtii pe care orice copil le face?! Și cum le știa Moșul pe toate!! În fiecare an îmi aducea exact ce-mi doream!
Crăciunul e în primul rând al copiilor, e sărbătoarea unui copil născut pentru mântuirea noastră, și poate de aceea această sărbătoare răsună mai frumos vestită de glasurile nevinovate și tremurânde ale copiilor, simt o ușoară strângere de inimă în fiecare dimineață de Crăciun când mă trezesc și bucuria ce o simțeam atunci e doar o amintire! Ce simple și frumoase erau diminețile de Crăciun din copilăria mea!
În prag de sărbători, cu pace, lumină și căldură în suflet, vă doresc să aveți parte de zile minunate, de un Moș Crăciun darnic și bun, să va bucurați și să așteptați cu nerăbdare anul ce vine, pe care vi-l doresc mai bogat în împliniri, mai înalt în aspirații și plin de succese. Fie ca pruncul sfânt născut cu mii de ani în urmă în Betleem să se nască din nou în inimile, casele și sufletele voastre și fie ca în Noul An să dăruiți doar iubire, e cel mai frumos dar de la Dumnezeu! Sărbători fericite și un gând bun și frumos, precum prima zăpadă din decembrie!