"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Trăim într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, și ne dă prea puțin răgaz să observăm, să simțim cu întreaga noastră ființă lumea în toată splendoarea ei… clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, că ținta e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricică... ce vezi? Piatra? Fisura de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistram pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte din viața noastră, simplă, monotonă, banală uneori dar și nespus de frumoasă, câteodată.


La început de an, când pășim încrezători în promisiunea unui nou început, ne facem atâtea planuri și atâtea vise...câte din ele vor deveni realitate? Orele, zilele, lunile se succed, și ne îndreptăm spre un mâine pe care întotdeuna îl vrem mai frumos și mai bun decât ziua de ieri!


Nu știu câți dintre voi v-ați făcut constinciosi rezoluțiile Noului An, probabil că indiferent de cat de multe sau ambițioase ar fi ele, și oricât de cât de bine intenționați sunteți, tot v-ar fi greu să le îndepliniți pe toate; personal, vă admir pentru intenția voastră și printre multele rezoluții cu efecte spectaculoase, sper că v-ați propus și câteva mai simple, cum ar fi să zâmbiți mai des, să treceți pe la bibliotecă cel puțin odată pe lună și să nu uitați să trăiți! Conectați mereu la viața care ne impinge năvalnic de la spate uităm câteodată de plăcerile simple care costă mai nimic! O carte, o plimbare în parc, un răsărit de soare, o întâlnire între prieteni în care pentru o oră uităm că există telefon sau Facebook, toate pot fi necunoscutele care fac ecuația vieții mai frumoasă.


Știrile de la TV mă întristează și îmi dau adeseori serioase neliniști, chiar ieri am privit cu tristețe imagini care arătau frumosul Istambul atacat de o mână criminală...în urmă cu câteva luni mă plimbăm chiar în Piață Sultanahmet; Moscheea Albastră zâmbea în lumina portocalie a soarelui, în jurul meu o mare de oameni sorbeau parcă frumusețea înconjurătoare, și întrega lume părea că respiră împăcată și recunoscătoare minunea unei zile la țărmul exoticului Bosfor. Ce fel de mentalitate poate justifica un act atât de criminal?! Cât întuneric există în unii! Nu ne rămâne decât să fim mai luminoși să compensăm într-un fel golul și întunericul ce sălășuiește în cei ce fac răul în gând sau faptă!


Pe lângă știrile negative, am avut parte și de o veste bună...o prietenă a născut o fetiță, și m-am gândit că pentru fiecare lucru rău ce se întâmplă în lumea aceasta, undeva pe pământ se produce o minune: se naște un copil, răsare o floare, cântă o privighetoare!


La mulți ani, dragul meu cititor și draga mea cititoare, lumea e totuși atât de frumoasă!