"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Dacă într-o zi am fi opriți pe stradă și am fi întrebați cum definim iubirea în viața de zi cu zi, ce răspuns am avea? Desigur, am asocia iubirea cu sentimentele ce le purtăm soțului, soției, copiilor sau oricărei persoane care ne face să ne simțim confortabil în prezența ei. Nimic mai adevărat, dar sfera definiției se întinde dincolo de acestea.

“Geniu in zdreanta sau in vesminte aurite tot geniu ramane.”~ Mihai Eminescu

Cand ati citit ultima data o poezie de Eminescu? Daca nu ati facut-o de mult, astazi mai mult ca oricand, va invit sa o faceti pentru ca astazi sarbatorim ziua de nastere a marelui nostru poet, Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu, nascut Mihail Eminovici la data de 15 ianuarie, 1850 in Botosani, ramane si astazi pentru literatura romana poetul cel mai iubit, si totodata cel mai reprezentativ. Inegalabilul geniu eminescian infrunta si astazi posteritatea printr-o vasta opera scrisa intr-o viata de om prea scurta comparativ cu frumusetea si complexitatea ei.

 

În prag de Crăciun, simţim nevoia de a fi mai buni, mai darnici, mai credincioşi şi îl căutăm pe Dumnezeu în lucrurile mari şi mici, în mijlocul prietenilor şi al familiei dar mai ales în lăcaşul sfânt, biserica.

Apropierea Crăciunului, ne duce cu gândul la copilărie şi la anticiparea febrilă a darurilor ce Moş Crăciun ni le aducea în fiecare an, minunea naşterii Domnului contopindu-se în mintea noastră de copil cu fericiriea ce o simţeam în faţă bradului, înconjuraţi de cei dragi, învăluiţi în aroma cozonacilor şi în murmurul colindelor. Crăciunul era pentru noi, copiii, o minune! Această minune ce o experimentam în fiecare an, o căutăm şi acum, adulţi fiind. Fireşte, darurile simple ce ne fascinau odată sunt înlocuite de altele mult mai sofisticate, dar în suflet încă căutăm şi aşteptăm “minunea”. Şi pentru că minunile sunt rare şi greu de descoperit, am să va povestesc de minunea ce s-a întâmplat sub ochii noştri în biserica noastră, Sfânta Maria din Dacula, Georgia.

"Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai" traieste, munceste si slujeste lui Dumnezeu un preot tanar si evlavios, Parintele Petrica Corduneanu. Recent am avut onorea sa-l cunosc personal, desi de multi ani auzisem de blandetea si cucernicia dansului. As dori sa va impartasesc si voua, cititorilor mei, cateva crampeie din viata acestui preot roman, un adevarat exemplu de dragoste de Dumnezeu si de semeni!

Toamna își face debutul în Atlanta cu Sărbătoarea Hramului bisericii noastre, Sfânta Maria. În fiecare an, slujba de Hram pivotează în jurul Sfintei Fecioare, și Acoperământul Maicii Domnului a devenit simbolul nostru, al tuturor enoriașilor acestei frumoase biserici pentru reculegere duhovnicească si rugăciune, o vorba bună sau un sfat, lucruri esențiale pentru toți cei ce trăiesc în stresul cotidian al zilelor noastre.

Îmbrăcată în haine de sărbătoare, Biserică Sfânta Maria i-a întâmpinat pe toți cei prezenți cu dragoste și evlavie. Slujba de hram și agapa creștinească ce a urmat au constituit un motiv de bucurie pentru toți cei prezenți, și aceste frumoase evenimente vor rămâne în sufletele noastre o amintire prețioasă și un imbold la mai bine în viitor.

Deep in the heart of Florence, in the Uffizi Galleries lives in grace and beauty one of the most beautiful Madonna’s, the one painted by Fra Filippo Lippi, one of the greatest painters of the golden era of the Renaissance.

The Madonna with Child painting or the Lippina - the other name she is known for- shares her glory in the same gallery room with two other famous works by Sandro Botticelli, The Birth of Venus and the Allegory of Spring. The sheer size and beauty of the Botticelli paintings leaves little room for competition; however, on the opposite wall, timid and coy, the Madonna of Uffizi, continues to captivate and enchant the visitor. Modest in size; however, full of beauty, this Madonna is absolutely breathtaking.

Interviu realizat cu fotograful profesionist Cristi Biris


"Aparatul de fotografiat captează lumina, mintea noastră captează imagini."

Se spune că o fotografie vorbește mai frumos și mai elocvent decât o mie de cuvinte, iar invitatul meu de astăzi este cel mai în măsură să ne confirme această zicală. Cristi Biris, este un adevărat artist, un fotograf de excepție, fotografiile lui sunt demne de National Geographic, și de fiecare dată când le admir îmi doresc să vizitez locurile fotografiate de el. Recent, am avut fericita ocazie de a-l intervieva și sper că acest interviu să îl introducă în atenția dvs. pe Cristi și lumea minunată din fotografiile sale.

Ceea ce e important în artă, e să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze ~ George Enescu

 

Invitatul meu de astăzi este Mihai Toth, un tânăr timișorean, un artist ce bate la porțile afirmării cu toată forța și încrederea în arta pe care o crează, și a cărei expresie artistică o dorește în deplină rezonanță cu publicul amator de artă și frumos. Cine este Mihai Toth, care sunt planurile și visele sale de la înălțimea tinerei sale vârste veți afla în rândurile de mai jos, și sper că acest articol să fie biletul vostru de intrare într-o lume sensibilă și însetată de frumos-lumea artistului Mihai Toth.

Mara Cîrciu: Mihai, te rog să ne redai o scurtă autobiografie, când și cum ai descoperit înclinația ta spre pictură?

Mihai Toth: Am 23 ani si m-am nascut in Timişoara, România, la fel ca părinţii mei care au avut un impact puternic asupra dezvoltării personalităţii mele.

 

Când eram mic, la 4-5 ani, deja aveam două pasiuni: desenul şi fotbalul. Mama era cea care imi întreţinea latura artistică prin cărţi de colorat, iar tatăl avea grijă de latura sportivă pasându-mi mingea de fotbal. Cărţile de colorat au fost un mare ajutor, deoarece mi-au antrenat abilităţile de a desena, spun asta pentru că îmi venise ideea de a reproduce fiecare desen abia apoi începeam să colorez.

A fost odata un castel nespus de frumos, cu o gradina in care te puteai plimba pe alei de nisip in diferite culori, unde puteai citi nestingherit sub umbra pinilor uriasi sau admira statuile impozante ratacite prin parc. Tablouri valoroase, oglinzi venetiene si nenumarate obiecte de arta infrumusetau castelul si viata la tara era frumoasa pentru cei ce aveau privilegiul de a numi acest castel, ACASA.

In calea timpului nu se poate pune nimeni, nici macar un castel, si asemeni povestilor cu zane bune si ursitoare nemiloase, dintr-o minune, castelul s-a transformat intr-o paragina. Inca isi pastreaza farmecul si cateodata, primeste vizitatori, turisti curiosi sa retraiasca o pagina de istorie, localnici nostalgici cautand amintiri de alta data sau cate o mireasa frumoasa dornica sa imortalizeze frumusetea acestei zile intr-un decor aparte.

This world is but a canvas to our imagination ~ Henry David Thoreau


Born and raised in my hometown, Timisoara, Romania, Diana Toma has her artistic roots deeply planted in the richness and beauty of the European culture, traced through her entire art. Moving to America only enriched and expanded her art vision with new influences, her artist’s portfolio turning into a unique and vibrant blend between the classics and street art.

Traditional yet contemporary, Diana loves to explore across mediums observing the psychology of the human body and organic forms through the sensorial filter. Her art is meant to be an open dialog with the audience, to challenge the spirit and find new meanings even in the most unpretentious subjects. Always smiling, Diana graciously accepted my recent interview request; I am convinced that her answers will take you, the reader, into the brilliant world of her exquisite art, and at the same time, help you discover a true and talented contemporary artist.