"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Trafic. Serviciu. Casǎ. Cumpǎrǎturi. Termene limitǎ. Chestii neprevǎzute. Obosealǎ. Rutinǎ. Agitaţie.

Vǎ recunoaşteţi programul de viaţǎ în aceastǎ scurtǎ enumerare? Nu vǎ simţiţi uneori prizonieri în propria viaţǎ şi, culmea, pentru cǎ aşa aţi ales sǎ v-o faceţi? Nu vǎ spun nimic nou, cu siguranţǎ v-aţi gândit de multe ori la asta, dar aţi alungat departe gândul, ca s-o puteţi lua a doua zi de la capǎt, continuând aceeaşi rutinǎ a aceluiaşi ritm trepidant al vieţii. Una dupǎ alta, zilele se deşirǎ de pe mosorul vieţii fiecǎruia oarecum la fel. Sigur, existǎ şi zile de naştere – sǎrbǎtorite uneori şi acelea în funcţie de programul invitaţilor – şi sǎrbǎtori – resimţite câteodatǎ ca pe încǎ o corvoadǎ – şi întâmplǎri – cele fericite primite cu gândul cǎ le meritam, iar cele nefericite cu întrebarea retoricǎ “De ce mie?”.

Soarta unui Picasso (de fapt trei cum spun gurile rele!) a ajuns un subiect incendiar în România. Lăsând la o parte faptul că noi românii ne-am născut poeți și mai avem și arta în sânge, se știe că iubim frumosul, apreciem operele artistice la adevărata lor valoare și nici nu rămânem indiferenți la truda artistului; mă întreb și eu, asemeni oricui muritor: când și cum am ajuns aici? Știrile din România abundă de imaginile celor o sută de tablouri, operele unor renumiți pictori români și universali, mai faimoase acum decât în ziua licitațiilor respective la celebrele case de licitații Christie’s și Sotheby’s.

Poate că aș fi lăsat să treacă evenimentul fără să-mi aduc și eu aportul jurnalistic, în defnitiv omenirea se confruntă cu probleme mult mai acute, și dealtfel prea au curs multe râuri de cerneală și prea mulți “specialisti” și-au expus opiniile, pronosticurile și în multe cazuri au emis sentințe irevocabile și definitive chiar înaintea judecătorilor, dar “ultima veste” din telejurnalul preluat pe toate posturile TV din România transmite cu vehemență și revoltă faptul că Procurorul General al României, Tiberiu Nițu, sfidează pur și simplu legea și pietonul de rând, șoferul domniei sale trecând pe culoarea roșie a semaforului în timp ce-l avea drept pasager pe dl. procuror! Chiar așa!! Oare s-au terminat știrile incendiare din România?

Anul 2015 a debutat pe scena politică internațională cu tristele evenimente din Franța care au readus încă odată în față noastră realitatea vremurilor în care trăim: intoleranța religioasă, cruzimea, fanatismul dar, asemeni Speranței din cutia Pandorei și solidaritatea, unitatea și umanitatea din noi.

Satira politică este de mult timp unul dintre modurile preferate ale artiștilor vremii să-și pună amprenta și viziunea asupra oamenilor politici și evenimentelor curente. În toată măreția lor, nu au fost scutiți de acest gen nici nume ilustre de împărați, regi și regine...

Mӑrturisesc dintru început cӑ visul american nu a fost niciodatӑ în trecut visul meu. Crescutӑ cuminte într-un dulce sat moldovenesc, aspiraţiile mele, înalte de altminteri, erau circumscrise unui spaţiu mult mai restrȃns. Chiar faptul cǎ am ajuns profesoarӑ de romȃnǎ la un liceu din București pӑrea vecinilor din satul natal un act temerar, ca și cum îmi croisem drum cu hachetta prin jungla dȃmboviţeanӑ. Eram, pȃnӑ de curȃnd, într-un punct la mijlocul vieţii cȃnd aspiraţiile deveniserӑ deja certitudini și mӑ simţeam, recunosc fӑrӑ falsӑ modestie, mȃndrӑ, pentru cӑ le împlinisem “on my own”. Dar viaţa pune uneori puncte de care nu ai cum sӑ nu ţii seama, iar Dumnezeu are modul lui de a face planuri dincolo de puterea noastrӑ de a prevedea sau de a înţelege.

Suntem la inceput de an, un capitol din viata noastra s-a incheiat si plini de entuziasm si usor emotionati intoarcem o noua fila spre un An Nou si totodata, un nou inceput. De fiecare data trecerea dintre ani inseamna un moment frumos pentru mine, dar totodata si dulce-amar...ma bucur sa simt fiorul unui nou inceput dar simt parca si un regret ca "a mai trecut un an!"

Sper ca ati avut cu totii un an bun, un an care v-a dat sansa sa realizati in intregime sau macar partial din ce v-ati propus, un an care v-a provocat sa indrazniti spre mai mult, mai sus si mai bine, un an in care ati dat dovada de bunatate si altruism, un an in care ati crescut emotional, spiritual si ati avut multe satisfactii! Si poate ca nu a fost chiar tot anul un lung lant de reusite profesionale, materiale sau personale...

"România este patria mea, restul sunt doar ţări." - Octavian Paler


S-au incheiat alegerile prezidentiale! Dupa o campanie electorala in care am fost bombardati cu imagini, discursuri, dezbateri, aliante, coalitii, tradari, cuvinte grele si multe alte evenimente demne de o adevarata piesa shakesperiana, lucrurile au luat-o pe un fagas pe care-l speram si dorim o noua normalitate.


Am fost prezenta la vot intraga zi de duminica, noiembrie 16, 2014, impreuna cu colegii mei din comisia de supraveghere a votului din Atlanta, Georgia, si pot spune ca am trait pe viu o pagina din istoria moderna a Romaniei postrevolutionare. Ce m-a uimit cel mai mult a fost multimea de tineri, cu o varsta medie in jur de 30 de ani care si-au asteptat randul intr-o coada de cateva ore, in frig, linistiti si politicosi, cu zambetul pe buze doar pentru ca doreau sa voteze o schimbare.

“Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori”~ George Toparceanu

Dacă e toamnă în Atlanta, e vremea bucuriei…românii ce locuiesc în zona Atlantei știu mai bine ca oricine cum toamna se face simțită aici nu doar prin bogăția roadelor și frumusețea frunzelor ci și prin cele două mari evenimente ale românilor din zonă: Sărbătoarea Hramului Bisericii Sfânta Maria din Dacula și Festivalul de Toamnă al Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena, din Lilburn.

Ambele evenimente au fost un prilej de întâlnire și bucurie pentru toți românii plecați departe de casă ce trăiesc pe pământ american. Primul eveniment a debutat duminică, 5 octombrie, 2014 prin Sfânta Liturghie săvârșită de Părintele Nicolae Clempuș în cadrul bisericii Sf. Maria din Dacula.

Rio de Janeiro.  Rolls off the tongue when you pronounce it and your mind’s eye instantly materializes with vivid images of tropical beaches or aerial panoramas of Christ the Redeemer.  It tickles the senses as much as an exotic samba dancer in full-feathered costume, doesn't it?  What a pleasantly sounding name!  I wonder what would the name be today had the Portuguese – back in 1502 – realized that what they had actually stumbled upon was not the mouth of a river, but rather a bay (today called Guanabara); and if instead of January 1st, they arrived a day earlier?  How does Golfo (or Baía) de Dezembro sound to you?  Funny thing, history sometimes, ain’t it? Regardless.  The “River of January” it is, but no matter the name, who doesn't dream of visiting – at least once in their lifetime – the land of Copacabana, bikini-clad beauties, Samba, Maracanã, Pelé, Christo Redentor, and Carnival?  And when the stars align and Rio becomes the venue for the most highly anticipated World Cup in recent history, that proposition becomes a no-brainer!

Ascunsă în lada de zestre a bunicii, ia românescă ne aduce aminte astăzi mai mult ca oricând de frumuseţea şi simplitatea ce ne definesc pe noi, românii. Pe lângă firul magic de borangic ce ne leagă de acasă, ia românescă reprezintă puntea de legătură cu moşii şi strămoşii noştri care adeseori şi-au riscat viaţa pentru patria-mamă; rădăcinile cu un trecut de care suntem mândri, seva din care ne tragem puterea să mergem mereu înainte oricâte piedici am avea de înfruntat.