"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“A cunoaște. A iubi. / Încă-odată, iar și iară, / a cunoaște-nseamnă iarnă, / a iubi e primăvară.” ~ Lucian Blaga

Primăvara plutește în aer…o simți precum simți dragostea și bucuria de a trăi! Primăvara, fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează apetitul de a trăi...Simți că vine primăvara și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunata noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei știu mai bine ca oricine că primăvara vine năvalnică în strai de sărbătoare și își face anunțată prezența prin cele două tradiționale evenimente ale românilor din zonă: Festivalul de Primăvară al bisericii românești Sf. Maria din Dacula și Hramul Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena, din Lilburn.

Febra protestelor globale în favoarea micuților copilași ai familiei Bodnariu despărțiți brutal de părinții lor, Ruth și Marius Bodnariu în urmă cu cinci luni ca urmare a acțiunilor Barnevernet-ului din Norvegia, a cuprins și Atlanta!

 

Ziua de sâmbătă, 16 aprilie, 2016 a fost un prilej global de protest pașnic împotriva abuzurilor generate de Barnevernet, marile orașe ale lumii au dat dovadă de spirit civic și numele micuților Eliana, Naomi, Matei, Ioan și Ezekiel Bodnariu au fost scandate de la Roma la Timișoara! Bruxelles, Brisbane, Budapesta, Londra, New York, Cluj-Napoca, Chicago, Los Angeles, Phoenix, Viena e doar o enumerare succintă a câtorva din cele mai implicate orașe în acest eveniment.

A fost odata o imparateasa frumoasa, tanara, plina de viata, care iubea luxul, eleganta si tot ce era frumos, indragita de toti supusii si adorata de sotul ei…ce-i poti darui unei astfel de imparatese, cand fie si cel mai mic capriciu al ei se transforma in realitate? Dragostea Tarului Alexandru III pentru imparateasa si sotia sa, Maria Fedorovna, a fost punctul de pornire al unei traditii artistice care inca din primele zile a fascinat si continua sa fascineze si astazi, dupa un secol.

 

Pastele, asemeni Craciunului, nu este doar un motiv de sarbatoare religioasa; in traditia ortodoxa este un motiv in plus sa ne facem daruri. In anul 1885, Imparateasa Maria Fedorovna primeste un dar de Paste cu totul si cu totul exceptional de la sotul ei, Tarul Alexandru III, un ou…

After a long period of time while the buyers dictated pretty much whatever happened in a Real Estate transaction, we are back to a seller’s market! It is not an easy task to get your house market ready, but if you follow the simple rules listed below, you will find the whole experience a lot easier and stress-free, so I strongly advise you to read this article if the idea of taking advantage of the current market conditions appeals to you!

Trăim într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, și ne dă prea puțin răgaz să observăm, să simțim cu întreaga noastră ființă lumea în toată splendoarea ei… clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, că ținta e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricică... ce vezi? Piatra? Fisura de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistram pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte din viața noastră, simplă, monotonă, banală uneori dar și nespus de frumoasă, câteodată.

Pentru ca răul să învingă nu trebuie neapărat să faci ceva rău, este suficient să stai pasiv și să observi răul pe care-l fac alții, nestingherindu-i…asistăm neputincioși la drama familiei Bodnariu, Marius și Ruth Bodnariu care de aproape o lună trăiesc cu ochii înlăcrimați, așteptându-și copiii să vină acasă. Barnevernet, Protecția Copilului din Norvegia a smuls cu forța copiii familiei Bodnariu: Eliana (9), Naomi (7), Matei (5) și Ioan (2) pe data de 16 noiembrie iar pe data de 17 noiembrie, Ezekiel (3 luni) a fost izolat de Barnevernet și plasat într-o familie adoptivă. După o hotărâre care a avut loc pe 27 noiembrie, lui Marius și Ruth li s-a permis să îl vadă pe Ezechiel doar de două ori pe săptămană pentru o perioadă de două ore, sub supraveghere, la o distanță de patru ore de casă.

“Dumnezeu e ingăduitor. Pe langă ceea ce îți pot face oamenii, moartea e incomparabil, mai blândă.” ~ Gabriel P. Baetan

Care este valorea unei vieți? În România, foarte puțin, din păcate! Mă gândesc cu tristețe că doar în România valoarea banului depășește valoarea vieții, altfel cum ne putem explica cât de puțin au atârnat în balanță, siguranța, sănătatea, viața vis-à-vis de câștigul monetar, preferabil fară limite.

Tinerii ce și-au aflat sfârșitul la Clubul Colectiv din București în Vinerea Neagră a acestui an erau asemeni tuturor tinerilor…tinerețea e aceeași în orice parte a lumii și de când e lumea! Frumoasă, dinamică, plină de elan, încrezătoare și rebelă! Noi, adulții din jurul lor, avem datoria să nu-i îngrădim dar și să le oferim siguranța de care au nevoie să poată înflori și să-și găsească calea în viață, doar am fost și noi odată tineri, și câteodată încă mai avem curajul să gândim asemeni lor!

Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori.” – George Topârceanu

Daca e toamnă, atunci e sigur festival! Suntem printre norocoşii ce pot spune că în fiecare an, toamna începe pentru noi prin muzică, dans şi multă, multă voie-bună!

Tradiţionalul Festival de Tradiţii Românesti organizat de Biserica Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena, din Lilburn, Georgia aflat la cea de-a XV-a ediţie a avut loc pe data de 10-12 octombrie, 2015, şi a constituit ca în fiecare an un fericit prilej de întâlnire între românii din zona metro Atlanta. Părintele George Acsente, preotul paroh al bisericii a ţinut să mulţumească tuturor celor prezenţi pentru participarea numeroasă nu doar în zilele de sărbătoare ci şi în timpul anului la slujbele duminicale, invitând totodată pe cei prezenţi să treacă pragul bisericii în fiecare duminică, şi nu doar de Festival. Un sfat bun de care sper să ţinem cu toţii cont! Avem nevoie de pacea şi liniştea ce vin atunci când trecem pragul unei biserici şi aducem rugăciunea noastră de mulţumire pentru lucrurile bune şi frumoase ce se întamplă în viaţa noastră!

Poate pentru că după rutina zilei, ne dorim altceva...să evadăm nu doar din spațiul nostru geografic și din tiparele zilnice, ci și din ''eu-ul'' nostru putin obosit de monotonia zilelor ce se repetă, cu mici excepții aproape la fel. Uităm pentru o vreme de servici, obligații, facturi, neplăceri mărunte sau dezastre iminente. Lista cu ce ne dorim să vedem devine cu fiecare obiectiv vizitat mai scurtă. Veni, vidi, vici! Parcă ne încearcă și pe noi câteodată sufletul și ne dă un imbold să spunem la fel!

Am revenit după doi ani, acasă, în Europa...îmi era așa de dor de clădirile încărcate de istorie, de arta minunată care te copleșește la fiecare pas, de dangătul clopotelor la ceas de seară, de parcurile minunate în care florile-mi zâmbesc parcă doar mie, de piețele pline de arome și culoare, și în special de oameni, prieteni, familie...am retrăit un sentiment dulce-amar...să vezi oameni ce-i știi de-o viață, oameni de care te leagă amintiri și vremuri de demult și o parte din prezentul clipei să aibă pecetea trecutului.

Mai ţineţi minte cum începeau scrisorile de altǎdatǎ: “Aflaţi despre mine cǎ sunt bine, sǎnǎto(a)s(ǎ), ceea ce vǎ doresc şi vouǎ”? Era un început standard, un clişeu menit sǎ inducǎ ideea cǎ toate îţi merg din plin, cǎ, deşi erai departe de cei dragi, ai reuşit în viaţǎ în tot ce ţi-ai propus. De multe ori era o minciunǎ frumoasǎ comisǎ cu cele mai bune intenţii, ca sǎ nu se îngrijoreze mama sau tata ori prietenii aflaţi la distanţǎ. Oboseala, tristeţea, singurǎtatea, dezamǎgirile, eşecurile erau ţinute sub tǎcere ori le citea printre rânduri doar inima unei mame pline de dorul odraslei plecate. Era, totuşi, o formǎ de comunicare mai sincerǎ şi mai adevǎratǎ decât ceea ce numim astǎzi comunicarea despre sine cu ceilalţi, chiar dacǎ uneori transmitea o imagine un pic deformatǎ despre noi înşine.