Ziua victimelor Holocaustului transnistrean a fost comemorată în Bucovina, ca în fiecare an, la 9 octombrie, prin expoziţii de carte şi de artă, sub genericul Etica supravieţuirii. Acestea fac parte din programul iniţiat de mine la Consiliul Judeţean Suceava şi Biblioteca Bucovinei începând cu anul 2006, proiectul fiind unul de durată şi având ca scop cultul eroilor, omagiul adus victimelor Holocaustului şi ale Gulagului bolşevic anticomunist, pedagogia memoriei antitotalitare şi consolidarea societăţii civile şi a discursului public democrat în România şi în Europa post-criminală. Proiectul urmează o abordare sistematică a istoriei de nenorociri aduse planetei de nazism şi de comunism, adică de cei doi gemeni heterozigoţi totalitari ai secolului XX (cf. Alain Besançon, care a subliniat şi unicitatea «şoah-ului »).
Este ştiut faptul că Pactul Ribbentrop-Molotov, între Germania nazistă şi imperiul sovietic stalinist, nu a fost o întâmplare, ci a subliniat tocmai afinităţile celor două ”isme” şi îngemănarea lor. Acest pact a demonstrat că nazismul şi comunismul reprezintă de fapt o reflectare în oglindă unuia a celuilalt. Hannah Arendt, în Originile totalitarismului, a fost cel dintâi cercetător de anvergură care a făcut paralela între comunism şi nazism, între Gulag şi Holocaust, considerând că acestea au depins decisiv de panslavism, respectiv de pangermanism.
Pe data de 9 octombrie 1941, după ordinul dat de conducerea antonesciană din epocă, au început din Bucovina de Sud primele deportări de evrei către Transnistria. Guvernarea de tristă amintire a dus o politică foarte contradictorie, condamnând la moarte prin deportare circa 280 000 – 380 000 de evrei români şi ucraineni (dezbaterile asupra numărului exact încă sunt în derulare în mediile ştiinţifice şi academice) din Bucovina şi estul României, deşi a salvat alte mii de oameni, din restul ţării. Aşadar, la 9 octombrie 1941 au început deportările evreilor din Bucovina de sud, aceste deportări fiind accelerate şi forţate, având loc prin intermediul sutelor de vagoane de marfă încuiate în care s-au petrecut scene de un tragism apoteoteic şi de o barbarie imensă. Numai în primele trei zile (9-11 octombrie) au fost deportaţi în Transnistria peste 5.000 de evrei, inclusiv bătrâni, bolnavi, femei şi copii. Au urmat şi alte mii de victime. Despre aceste momente tragice povesteşte în romanele sale şi celebrul scriitor (originar din Suceava, Burdujeni), Norman Manea, care a fost victimă a deportării împreună cu toată familia. În prezent, acesta trăieşte la New York, volumele sale au cucerit lumea şi au o presă de excelenţă în mediile internaţionale literare valoroase, a devenit unul din cei mai oneşti şi importanţi ambasadori ai României în lume, şi este - prin opera sa fabuloasă, scrisă originar în limba română şi apoi tradusă -, şi unul din cei mai promiţători candidaţi români pentru un Premiu Nobel adus literaturii şi limbii române. Tema Holocaustului revine şi în operele altor scriitori şi artişti evrei supravieţuitori plecaţi din regiunile Holocaustului transnistrean, de la Aharon Appelfeld, Paul Celan (devenit cel mai important poet modern de limbă germană al Europei), Dan Pagis şi până la Arnold Daghani.
În România, Documentul fundamental privind abordarea ştiinţifică, politică, istorică şi legală a Holocaustului transnistrean este Raportul Final. Din Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului din România, care a elaborat Raportul Final, la cererea preşedintelui Ion Iliescu, au făcut parte, în epocă, numeroşi oameni de cultură şi de ştiinţă, din mediile academice, intelectuale, spirituale sau politice şi civile : alături de domnul Elie Wiesel (originar din Sighet, Premiul Nobel pentru Pace, 1986), reprezentanţi ai Preşedinţiei României, reputaţi specialişti în istorie şi ştiinţe politice din ţară şi străinătate, politologi, supravieţuitori ai Holocaustului, reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti şi rome naţionale şi internaţionale: Tuvia Friling (Arhivist şef al Statului Israel), Mihail E, Ionescu (Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară) şi Radu Ioanid (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA) – vicepreşedinţi, Ioan Scurtu (secretar – Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti – secretar al Comisiei), Viorel Achim (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti), Jean Ancel (Yad Vashem, Ierusalim), Colette Avital (membru al Parlamentului Israelian), Andrew Baker (Comitetul Evreiesc American), Lya Benjamin (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreieşti, Bucureşti), Liviu Beris (Asociaţia Supravieţuitorilor Holocaustului din România), Randolph Braham (Universitatea din New York), Irina Cajal Marin (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România), Adrian Cioflâncă (Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iaşi), Ioan Ciupercă (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi), Alexandru Elias (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România), Alexandru Florian (Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti), Mihai Dinu Gheorghiu (Centrul de Sociologie Europeană, Paris), Hildrun Glass (Universitatea „Ludwig Maximillian”, München), Menachem Hacohen (Marele Rabin al României), Vasile Ionescu (Centrul Romilor „Aven Amentza”), Corneliu Mihai Lungu (Arhivele Naţionale Istorice Centrale), Daniel S. Mariaschin (B’nai B’rith International), Victor Opaschi (Consilier Prezidenţial), Andrei Pippidi (Universitatea Bucureşti), Ambasador Meir Rosenne (Israel), Liviu Rotman (Universitatea Tel Aviv), Michael Shafir (Radio Europa Liberă - Radio Libertatea), Paul Shapiro (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA), William Totok (Institutul de Istorie, Germania), Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv), George Voicu (Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative), Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim). Raportul Final elaborat de Comisie este textul ştiinţific de bază, consfinţit de lege, privind desfăşurarea şi numărului victimelor Holocaustului din România.
Definiţia Holocaustului luată în calcul de Comisie şi de dezbaterile publice este următoarea : Holocaustul este persecuţia sponsorizată în mod sistematic de către stat, precum şi anihilarea evreilor din Europa de către Germania nazistă, aliaţii şi colaboratorii săi în perioada 1933-1945. Evreii au fost victimele principale - şase milioane au fost ucişi; au mai fost vizaţi pentru distrugere sau decimare rasială, etnică sau din motive naţionale populaţiile de rromi, sinti, persoanele cu handicap fizic sau mintal şi polonezii. Alte milioane, inclusiv homosexualii, martorii lui Iehova, prizonierii de război sovietici şi dizidenţii politici, au suferit şi ei opresie şi moarte sub regimul Germaniei naziste (Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite).
Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte conform legilor româneşti cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Mesajele ideologice din regimurile totalitare ale secolului XX au prilejuit nu doar masacre în masă, ci şi manipulări şi formatări ale mentalului colectiv, cu efecte devastatoare asupra umanităţii noastre. Evenimentele publice, dezbaterile şi cercetarea prilejuite de Proiectul Holocaust şi Gulag în conştiinţa românească au ca misiune tocmai deschiderea unor vectori de discuţie care să permită deconstrucţia rezistenţelor şi stereotipiilor remanente, construind o conştiinţă a toleranţei şi a bunei credinţe, aptă de a garanta pacea socială din era globalizării. Proiectul are, de aceea, nu doar o dimensiune ştiinţific-istorică şi social-politică, ci şi una etică. O etică salvatoare, funcţională, de regăsire a omenescului pierdut.
Angela Furtună - Octombrie 2014