"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Scenariul sumbru al pandemiei, avansând ca o veritabilă religie omniprezentă a morții, a devenit o realitate: nimeni nu se mai poate ascunde nicăieri pe planeta Pământ pentru a se salva.

Fiecare individ se simte, acum, în mod iremediabil, ținta unui inamic nevăzut, și tocmai de aceea se confruntă mai întâi cu un sentiment al absurdului, iar mai apoi cu starea de teama și, consecutiv, cu exercițiul de supraviețuire. Globalizarea și comunicarea specifică tehonolgiei actuale fac ca amenințarea cu extincția, deopotrivă a speciei și a individului, să pătrundă în mod aproape instantaneu în mintea oamenilor, în timp ce calea speranțelor și a iluziilor omenești să fie scurtcircuitată de propaganda coloșilor financiari-bancari, militari și comerciali. Vocea lui Dumnezeu se aude mai ales la nivel de ADN, dar din păcate nu e vocea cea mai sonoră din aceste zile: spiritualitatea se vede concurată de spiritul materialist al vremurilor.

 

E timpul când războinicii, martirii, profeții și cavalerii artelor supraviețuirii ar trebui să reînvie, în chip de lideri cu autoritate morală și sapiențială. Iar codurile de etică și evangheliile ar trebui să ilumineze, din nou, conștiințele umane, precum o făceau în acele vremuri, de demult. Civilizațiile și culturile pământene, între care cele asiatice, occidentale, orientale, africane sau oceanice nu duc lipsă de modele de acest tip. Bunăoară Bushido, însemnând, în limba japoneză, “calea războinicului”, reprezenta codul de etică al samurailor, care făceau parte dintr-o cultură centrată pe autoperfecționarea permanentă, în efortul de a se proteja pe ei înșiși și pe cei dragi. În mod similar, religiile și credințele religioase șlefuiesc, de mii de ani, prin educație și dogmă, resurse imense de forță spirituală și morală pentru comunitățile de oameni, ajutându-i să reziste psihic și moral provocărilor vieții și istoriei. Codurile etice și evangheliile religioase au întemeiat și construiesc moduri de viață, stiluri de supraviețuire și tipuri de profeții și de previziuni ce asigură proiecția grupurilor umane în viitor.

 

De-a lungul istoriei omenirii, marile grupuri umane nu s-au concurat, însă, prin cultură sau spiritualitate, cât mai ales prin angajarea pentru resurse şi prestigiu, apoi această competiţie a luat forma expansiunii teritoriale coloniale în părţile mai puţin avansate ale lumii. Diverse episoade din aceste acumulări de energii planetare s-au colagulat în încleștările militare și ideologice ale secolului trecut. Faptele apocaliptice recente par să se repete, sesizează analiștii geostrategi. În urmă cu aproape o sută de ani, interesele geopolitice induceau începutul unui război, un război mare şi distructiv. La sfârşitul războiului a venit epidemia de gripă spaniolă care a făcut 60 de milioane de morţi. Un dezastru datorat şi faptului că participanţii la război s-au repatriat în locurile de baştină ducând cu ei virusul gripei luat în tranşeele războiului. “După un simplu interludiu de opt ani, interludiu care s-a numit Roaring Twenties, relatează generalul Alexandru Grumaz, prăbuşirea ordinii economice internaţionale, care a dus la scufundarea economică/financiară şi, odată cu aceasta, „adunată” după sfârşitul Primului Război Mondial, apariţia unei Noi Ordini Politice Mondiale rahitice. Arhitecţii îmbătrâniţi din epoca post-Versailles nu au înţeles noul peisaj social şi politic, iar mulţi dintre ei, încă şocaţi de război, s-au angajat în gândirea „magică”, rezumată de fantezistul pact Kellogg-Briand din 1928. Mai presus de toate, aceşti arhitecţi nu au înţeles ce însemna să fi fost născut în Europa în anii 1880, să fi crescut până la maturitate într-una dintre cele mai optimiste vremuri din istorie, doar pentru a avea, la un moment dat, „covorul tras de sub picioarele acelei generaţii”, creând pe întregul continent o întreagă cohortă de bărbaţi şi femei, tineri cu toţii, frustraţi şi supăraţi. În aceste timpuri s-au născut viitorii incendiatori ai Europei. Benito Mussolini, în 1883. Adolf Hitler, în 1889. Fără acele timpuri faimoasa teorie a lui Davies J-Curve a tulburărilor revoluţionare nu ar fi putut fi în atenţia politicienilor. Pentru a vedea problemele care vin din viitor trebuie să faci un pas înapoi şi să priveşte de-a lungul istoriei evenimentele şi modul lor de interacţiune. Aşa trebuie să facem acum pentru că istoria se repetă pe altă treaptă evolutivă”.

 

Dar și pe un alt nivel de realitate, am putea adăuga. Iar această evoluție, foarte îngrijorătoare, conține convingerea unor strategi potrivit căreia specia umană ar fi devenit cea mai recentă expresie virtuală a noilor experimente și inginerii.

 

În aceste zile, fiecare ființă umană s-a gândit cu îngrijorare la jocul existenței personale, la echilibristica fenomenelor comunitare și statale, dar și la capriciile evoluției speciei. Și puțini au înțeles. Viteza de răspândire pe suprafaţa Pământului a epidemiei a fost favorizată de globalizare, de avantajele imediate și seducătoare, de mobilităţile fără precedent pe care ea le presupune, în condiţiile unui trafic nebunesc, ce a produs economii prospere, imperii financiare și militare, dar și iluzii și multe locuri de muncă.

 

Democrația și globalizarea par să-și fi atins o limită plină de vulnerabilități fatale. Problema care se pune acum este salvarea din pandemie și revenirea după criza economică atașată. Reinventarea echilibrului și impunerea unei noi ordini mondiale nu se întrevăd ușor. Cuvântul Apocalipsă a devenit un moto pentru un lungă elegie a umanității amenințate.

 

Angela FURTUNĂ

 

Martie 2020