Home Angela Furtuna DEVIS GREBU
DEVIS GREBU PDF Print E-mail
Written by Angela FURTUNĂ   
Tuesday, 18 July 2017 13:50

La ziua de naştere a Maestrului Devis Grebu! Meditând din nou la geniul unui artist care a trecut şi prin sufletul meu, un artist prin intermediul şi radiaţiile căruia am re-creat câteva proiecte de univers şi de paradis, un artist vizionar graţie căruia mă simt, prin îmbogăţire şi transfer, o privilegiată.
La mulţi ani, dragă
Devis Grebu ! Până la 120, cu drept de prelungire !

Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că drumurile noastre s-au întâlnit!

Când, în 2010, celebram la începutul lunii iulie şi ziua de naştere dar şi 50 de ani de la plecarea în exil a lui Devis Grebu...re-descopeream cu bucurie un mare artist care e deopotrivă şi român, şi evreu, şi francez, şi american, şi israelian, dar şi cetăţean al lumii, o valoare universală de largă recunoaştere, una din acelea prin care rădăcinile româneşti rodesc în lumea largă, dar şi prin care filoanele de aur ale lumii înfloresc şi în fertila culură română..
http://www.devisgrebu.com/en/
Am avut onoarea să lucrez ani buni cu Maestrul, care a făcut din prietenie, standarde înalte, valoare şi generozitate un nepretuit har.
Astfel, volume ale mele, precum "La anul, la Ierusalim, o carte", "Monica Lovinescu, Est-etica, Geneze", "Primul meu kaddish - texte salvate din exod", "Post-hipnotice" "Elegiile de la Stalingrad. Calea" au avut coperta şi grafica semnate de Devis Grebu. Cărţile lucrate de noi doi au ceva din magnetismul unor galaxii.

Robert Scudellari, vicepreşedintele Random House, cea mai mare editură din SUA: „Talentul domnului Devis Grebu este unic, iar arta sa este preţuită în întreaga lume. Dl Grebu este unul dintre cei mai mari artişti în lumea artei comunicaţionale contemporane”.

Cornel Ivanciuc: “Starea de român este una de un cinism antologic. Românii îşi refuză constant valorile. Ca să fii recunoscut în România, trebuie ori să fii mort, ori să emigrezi naibii in alta parte, ca să te descopere şi impună ceilalţi. Aşa cum în artă s-a întâmplat cu Brauner, Brâncuşi, Damian sau Grebu“.

Angela Furtună, 16 iulie 2010, ora 21: "Nu sunt cuvinte mari. Dar...Starea de geniu este principiul care organizează o lume încă ne-revelată, deci locuită numai de prezenţa divină; cei aleşi, care o cunosc, ştiu că starea de geniu este definită de accelerarea şi de expansiunea unei conştiinţe a perfecţiunii obsedate nu să consolideze cât mai ales să inoveze şi să inaugureze. Este pur şi simplu o stare de puritate şi de simplitate din care irumpe, la vremea rostului ei, o cosmogonie. Este o germinaţie de perfecţiuni care absorb, ca să folosesc un concept al lui Moshe Idel.

Nu am vorbit niciodată cu Devis Grebu despre geniul lui Devis Grebu. Deşi am dorit. Din timiditate nu am vorbit.

Pentru că ştiu că prezenţa geniului e sigur acolo, în el, delicată şi în acelaşi timp puternică, serenă dar şi neliniştită, zguduită de o conştiinţa estetică şi deopotrivă etică din a căror cataliză se întemeiază agregarea catenelor lumii sale de artist, precum caligrafia invizibilă a cernelurilor ascunse în filactere. Mi-a fost teamă să tulbur această făptură, eu, cu întrebări.

Geniul este precum Zidul de Apus, şi de aceea niciodată distrus, în sensul în care Midraşul (Ex. R. 2,2; Num. R. 11,2; Plâng. R. 1,31) susţine că indestructibilitatea sa vine din faptul că e locuit de Prezenţa Divină, Şehina.

Geniul nu este un concept vag sau un cuvânt mare; mari şi grave sunt doar consecinţele irosirii sale, atunci când i se jertfesc valoarea şi creativitatea.

Însă descoperirea şi înţelegerea geniului nu e accesibilă decât celor puţini, treji, veghetori la adevăruri esenţiale, subtile. Geniul trebuie apărat de frica proastă pe care o resimt oamenii obşnuiţi în faţa revelaţiilor care îi secţionează.

Despre înnoire şi despre arcanele dezvăluite doar celui predestinat, despre toate astea îi voi cere Maestrului permisiunea să-l întreb, cândva.

La mulţi ani, dragă Devis Grebu! Vă mărturisesc din nou bucuria de a vă şti indestructibil.

Angela Furtună"

"

să culegem din noi doar fărâme de lumină

Pentru Devis Grebu


copilării netrăite şi hrană pentru şobolani. am luat lumină din întunericul nostru - inter me ipsum et meipsum. 
va fi nevoie să trăim astfel rupţi de floarea tinereţii
rupţi de psihanaliză
numărând trupurile pe care le-am lepădat
ca pe nişte măşti
ovule afrodisiace pentru cel ce
ne-a izgonit din simţuri 
ştergându-ne limitele.
în deşert
cuprinşi de friguri 
în nebunie întrebându-ne sufletul
în câte sertare se împarte liniştea
precum o pivniţă de vinuri vechi
sau o poiană recuperată de la ruşi
amărăciune ascunsă în pumnii unui copil
sfârşind în ecranul de beznă
(„moartea nu ne răpeşte de lângă umbră precum vântul
ci ne redă jumătatea imagine întregind ficţiunea
despre neatingerea de ceilalţi”, spune cerşetorul de la Cernica, hoinărind cu tramvaiul 3)
e o ieşire din lâncezeala de târâtor dilematic

la atelier, olarul se învârte în jurul pământului lucios
până ce forma coboară din mintea lui în roată 
rostogolind-o ca pe un căuş 
din care copilul îşi va sorbi cele cincizeci de picături de lapte –
lutul vorbeşte vom face o beţie, vom avea crize de concepţie,
vom urca smulgând din noi părţile care tânjesc la nemurire
aruncându-le câinilor
(dar laptele alb nu e laptele negru al lui Celan
zăpada vie nu e zăpada neagră a lui Fondane
semnul alb nu e semnul terţului inclus al lui Lupasco
coloana fără sfârşit nu e infinitul lui Brâncuşi)
vom fi nevoiţi să plecăm dimineaţa devreme
când somnul încă stăruie în pori ca o mâncărime
trezirea din starea de inimă dezacordată
uimirea că auzul vine din alt univers iar văzul
ne captează într-o galaxie de mărturisitori
ce se împovărează cu imaginea limpede a adevărului
că suntem muritori şi proşti.
neliniştea stârnită din mintea pătimaşă fără sex
precum o încremenire ce se divide
(„căci nici nu ştiam dar nici nu învăţasem
că răul nu este substanţă ce arde precum focul
nici mintea noastră nu este binele suprem şi veşnic
acelaşi cărăuş binevoitor ce ne saltă în spinare povara şi căderea”, murmura beţivul de la Eroilor)
vom fi nevoiţi să culegem din noi doar fărâme de lumină
săraci
părăsiţi de cuvânt
(„călătoria a început pe pământul nevăzut 
căci pământul orb
din text a căzut 
şi astfel cuvintele s-au arătat
ca nişte minţi lucrătoare de acoperământ
peste singura parte a lumii făcută din
pământ văzător rumenindu-i chipul” rostea cerşetorul profet
lângă mănăstirea Caşin) –
va fi nevoie de fiecare dintre noi pentru a lua lumină
când sufletul se va goli de abis şi se va umple de cioburi
pentru că niciodată aprinderea nu trebuie să fie un gol nemăsurat
ci un rost de procesiune şi cântărire –
plinul celor vii din iubire
dintr-un trup împuţinat în altul, alungaţi cum mumiile, 
din morminte
în muzee,
în neant
dar astfel vom ajunge la scrierea veche
din vremea când aveam gura plină de cuvinte
şi nu aveam trup
dar Învăţătorul ne mângâia cu simţuri
rostuite de cel care ne iubeşte pe toţi şi ne învie
din întuneric"

 


Angela FURTUNĂ

Iulie 2017

 

Last Updated on Tuesday, 18 July 2017 14:30
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website