Home Angela Furtuna Despre dreptul la cetate în lumea literelor româneşti:
Despre dreptul la cetate în lumea literelor româneşti: PDF Print E-mail
Written by Angela FURTUNĂ   
Monday, 20 February 2017 06:34

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, martira şi scriitoarea

 

Moto: „Pentru noi două, cuvintele „nu mă uita” n-au niciun rost. Noi două nu ne vom da uitării niciodată; pe lumea cealaltă – deşi, sper, la mare distanţă în timp – am să te aştept, credincioasă şi cu inima plină de tine. Iar tu, dulcea mea dragă, fii îndrăzneaţă, fii vitează: trăieşte, fii fericită şi astfel să împlineşti, mai presus decât am visat, fericirea de a fi avut, al meu, un copil ca tine

 

Fundaţia Simone et Cino del Duca, sub înaltul patronaj al Institutului Franţei, va edita în curând o operă monumentală despre Viaţa spirituală – autori din Europa Centrală şi de Est, începând cu anul 1945 („La vie de l’esprit, auteurs de l’Europe du centre-est depuis 1945”).

Lucrarea conţine o vastă enciclopedie, dar şi secţiune amplă de dicţionar. La redactarea ei au participat colective de specialişti ale tuturor statelor Uniunii Europene implicate, care şi-au promovat astfel valorile literaturii şi filosofiei, ale gândirii şi ale culturii proprii, pentru a oferi o viziune cât mai cuprinzătoare a bogăţiei şi specificului european şi mondial. Din partea română, alături de alţi distinşi colegi din mediul universitar şi cultural sau al Uniunii Scriitorilor din România, am redactat notiţa bio-bibliografică pentru Monica Lovinescu, dată fiind expertiza dobândită în complexa cercetare pentru teză asupra vieţii şi operei acestei mari autoare.

Editura Humanitas a editat recent (noiembrie 2016) cel de-al doilea volum de corespondenţă Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica (1951-1958), **, Traducerea scrisorilor din limba franceză de Gabriela Creţia, Selecţia şi îngrijirea textelor, postfaţă, tabel cronologic şi note de Astrid Cambose. Este, acesta, al doilea mare eveniment, după cel din 2012, când aceeaşi importantă editură publicase primul volum al corespondenţei dintre Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu şi fiica sa, Scrisori către Monica, 1947-1951, *. Ambele ediţii se datorează doamnei Astrid Cambose, care a selecţionat cu acribie textele, le-a adnotat şi prefaţat cu competenţă. A fost o muncă remarcabilă, la finele căreia, cu puţine erori, literatura română s-a îmbogăţit cu o contribuţie imensă la cunoaşterea acestui episod de istorie literară, culturală şi social-politică. Traducerea din franceză a unor scrisori, mai numeroase decât cele în română, aparţine doamnei Gabriela Creţia. O parte din bogata informaţie necesară înţelegerii, atât a textului, cât şi a contextului, provine, ca de obicei, din sursa cea mai credibilă, anume din cartea consacrată de doamna Doina Jela mamei Monicăi Lovinescu şi din culegerea de documente alcătuită de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu în prelungirea Raportului Tismăneanu, volumul întâi, tot de la Humanitas, după cum observă şi Nicolae Manolescu. „Apariţia celui de-al doilea volum al Scrisorilor către Monica înseamnă încheierea unei munci de arheologie culturală prin mijlocirea căreia, sperăm, vocea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, renăscută din suferinţă şi învingând mai mult de o jumătate de secol de tăcere care s-a aşternut asupră-i, va recâştiga drept de cetate în lumea literelor româneşti


Pe 19 iulie 1960, o misivă de la Viena, semnată Nae Marin (care îi scria din partea Rodicăi Mureşan), îi aducea Monicăi Lovinescu vestea neagră: „Mama D-voastră a decedat în jurul zilei de 28 iunie a.c., ziua precisă nu se ştie. Corpul scumpei defuncte a fost cerut, însă n-a fost dat afară” (arhiva familiei Lovinescu-Ierunca). Pe 23 iulie 1960, Virgil Ierunca, aflat la Freiburg, unde frecventa biblioteca vechii universităţi, a primit o telegramă de la Christiane Fournié: „Mama Monicăi moartă. Luat Monica la mine” (trad. A.C., vezi foto doc. Anexă). Pe 7 august, ajutată de buna sa prietenă, fiica îndoliată organiza o slujbă religioasă în memoria mamei, iar pe 9 august pleca, luată mai mult pe sus de către Christiane, într-un aşa-zis concediu. Perioada respectivă este astfel evocată în memoriile Monicăi Lovinescu: „. Mă târam. Alertat în aceeaşi zi, Virgil revine cu primul tren, de la Freiburg, unde studia la Biblioteca română. În absenţa lui, Christiane mă transportă acasă la ea. Sunt moale şi absentă. Nu pot înghiţi nimic. Doar apă. Cum Virgil trebuie să fie prezent la Radio, Christiane este aceea care, în chip de infirmieră, mă ia la Menton într-o pensiune ţinută de un prieten al lui Panait Istrati, ale cărui istorisiri mă lasă rece...Aici înmărmuresc şi-mi pierd efectiv somnul” (La Apa Vavilonului, ed.cit., pp.274-275). Pe 8 octombrie 1960, după ce vestea morţii mamei se dusese peste tot, Dora Litany completa portretul pe care i-l creionase anterior (într-o scrisoare pe care Monicii o numiseră „scrisoare zguduitoare”): „Deşi orice cuvânt de consolare e inutil, într-o asemenea încercare, vreau totuşi să-i amintesc Monicăi că – în memoria martirajului Mamei sale – ea trebuie să învingă durerea şi să-şi păstreze seninul sufletesc, aşa cum însăşi Doamna Lovinescu i-a cerut în mesajul ce i-a trasnmis, mesaj ce astăzi îmi apare ca un testament: «O rog pe Monica şi pe ginerele meu să-şi vadă mereu de drumul lor înainte şi de datoria lor, fără să se lase indimidaţi de ceea ce mi s-ar putea întâmpla».


Pentru ca cititorul să ajungă la acest deznodământ, lectura scrisorilor e obligatorie. Cele două volume scoase la Humanitas sunt o cale regală. Sunt circa 2500 de scrisori păstrate, majoritatea în limba franceză. Ca profesoară de limba franceză, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu citise, în epocă, scrisorile scrise în secolul al XVII-lea de marchiza de Sévigné către fiica sa, iar recursul la aceste epistole perfecte reprezenta evident o dorinţă a mamei de a pune în scenă şi pentru relaţia sa cu fiica aflată în exil acelaşi plan de comunicare epistolar. Scrisorile sunt excepţionale, atât ca document sufletesc şi moral, intelectual şi filosofic, cât şi ca valoare literară. Ecaterina Bălăcioiu primise o educaţie îngrijită, vorbea câteva limbi, ştia, în afară de franceza studiată la Paris, greacă, latină şi germană, cânta la pian, ca mai toate fetele provenite din familii bune. Cu aceste Scrisori pentru Monica, se confirmă o nouă valoare notabilă a literaturii române: Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu.

 

Angela FURTUNĂ

Februarie 2017

 

Last Updated on Monday, 20 February 2017 07:00
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website