Home Angela Furtuna MARTIRIUL ROMANESC DIN TRANSNISTRIA
MARTIRIUL ROMANESC DIN TRANSNISTRIA PDF Print E-mail
Written by Angela FURTUNĂ   
Thursday, 24 March 2016 09:37

Moto: fragmente din evenimentul Angela Furtună în dialog cu Academician Eugeniu Coșeriu, la 15 ani de la publicarea sa în octombrie 2001 (http://angelafurtuna2008.over-blog.com/pages/_Eugeniu_Coeriu_in_dialog_cu_Angela_Furtun-1009451.html)

„Când li se cere, acum, să nu mai facă Istoria românilor, ci Istoria Moldovei, profesorii de istorie, în unanimitate, protestează, şi până şi ruşii care sunt profesori de istorie înţeleg că nu pot falsifica pur şi simplu istoria şi nu pot desprinde o istorie a Moldovei de istoria românilor” (Eugeniu Coșeriu)

„ a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din orice punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic e o absurditate şi o utopie; iar din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, prin urmare, un act de genocid etnico-cultural” (Eugeniu Coșeriu)

„Politicienii ar trebui să cunoască bine cultura românească, să şi-o însuşească şi în mod critic, ca să ştie ce anume apără, cum apără şi de ce trebuie să apere. Să aibă un jurământ de fidelitate faţă de această cultură” (Eugeniu Coșeriu)

„Dumneavoastră, ca români, ar trebui să aveţi problema Basarabiei, poate mai mult decât mine, ca basarabean, să o înţelegeţi, iară nu să spuneţi mereu "Ia mai lasaţi-mă în pace cu Basarabia asta!", de parcă Basarabia ar fi o ţară îndepărtată şi necunoscută, străină de România...” (Eugeniu Coșeriu)

 

Angela Furtună - În Basarabia natală, românofobia ruşilor a fost sancţionată prompt de Domnia Voastra, atunci cînd aţi afirmat tranşant că „ a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din orice punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic e o absurditate şi o utopie; iar din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, prin urmare, un act de genocid etnico-cultural”. Atitudinea aceasta, afişată de Domnia Voastră – „cel mai mare lingvist român în viaţă” (cf. prof.univ.dr. Emil Constantin, rectorul Universităţii „Dunărea de Jos”) -, vine să sprijine decisiv eforturile românilor de ambele părţi ale Prutului de a-şi apăra limba şi cultura. Ce cale consideraţi că este apropriată pentru a se merge mai departe în acest sens şi care trebuie să fie argumentele şi strategiile lingviştilor în această chestiune? Lingviştii pot să înfluenţeze politicul?

Eugeniu Coșeriu - "Dacă ne-am afla în condiţii normale, şi istorice normale, dacă ar fi numai un grup de nesăbuiţi care ar lupta acolo (în Basarabia, n.n.) cu tot felul de trucuri şi de tertipuri împotriva limbii române, răspunsul meu ar fi acela că trebuie să ne dedicăm pur şi simplu ştiinţei, să vorbim ştiinţific despre limba română, că nu e nevoie să apărăm noi limba română, nici să criticăm sau să luăm în discuţie alte păreri contrare şi absurde. Sau, după cum spun eu elevilor mei, nu căuta să demonstrezi că doi şi cu doi fac patru celui care spune că doi şi cu doi fac trei sau fac cinci. Cel care spune o absurditate ar avea în realitate obligaţia să demonstreze de ce afirmă ceea ce afirmă, desi absurd. Pentru că nu putem, mereu, fără întrerupere, să repetăm toate adevărurile evidente şi să luptăm pentru ele, să le demonstrăm celor care afirmă neadevăruri evidente.

Dar, din nefericire, nu ne aflăm în condiţii normale. De aceea, şi lingviştii, şi toti ceilalţi oameni de cultură, sunt angajaţi într-o luptă care e politică şi noi nu putem duce altfel lupta decît prin argumente ştiinţifice. Concluzia? Trebuie să repetăm, deci, mereu evidenţele, să arătăm mereu adevărul, să arătăm că toate citatele sînt falsificate, că atunci când ei spun, de exemplu, că şi Iorga ar fi spus că Basarabia este a altora ş.a., acolo nu e decât un fragment scos dintr-un context. Iorga spune, de fapt, cu totul altceva. Trebuie să luptăm mereu în acest stil. Se observă, însă, că astfel ne pierdem, în parte, forţe importante şi esenţiale, prin acest fapt de hărţuire, care nu întâmplător este dirijat împotriva noastră. De aceea, mă gândeam că soluţia cea mai buna şi strategia cea mai corectă şi utilă ar fi ca oamenii de ştiinţă să se concentreze asupra unei categorii: anume, aceea a profesorilor de limba română şi de literatura română şi a învăţătorilor, recomanându-le cu prioritate lor să facă apărarea; ei, adică, să fie,mai întâi, convinşi, şi să înţeleagă care este adevărul şi să apere apoi limba, să apere cultura, să afirme această cultură, pe care întâi trebuie să şi-o asume ca fiind cultura lor naţională...În acest mod s-ar putea permite oamenilor de ştiinţă să ducă ştiinţa mai departe, fiindcă altminteri, dacă oamenii de ştiinţă nu mai fac decât apărarea limbii române, rămânem, dintr-un punct de vedere, pe loc. Dar noi nu trebuie să rămânem pe loc, pentru că ştiinţa avansează, creează mereu idei noi, moduri noi de a pune problemele. Iar noi trebuie să adăugăm, în aceste condiţii, când suntem forţaţi să ne risipim şi cu apărarea limbii române, multă muncă. Spunea însuşi Goethe, undeva, despre poezie, că aceasta reprezintă unu la sută inspiraţie şi nouazeci şi nouă la sută transpiraţie. Asta aş vrea să adaug şi eu, extrapolând, despre cariera universitară în lingvistică şi în general în ştiinţă, căreia i se dedică astazi un universitar cu pretenţii, anume că ea este o carieră ce se întemeiază pe răbdare şi pe muncă. Pe multă răbdare şi pe multă muncă.

Deci, soluţia, strategia propusă de mine este educaţia culturală. Cred ca ea s-a făcut deja, mai mult sau mai puţin indirect, în Basarabia, în această privinţă, şi prin învăţători şi prin profesori de limba română. La ora actuală profesorii de limba română nu mai acceptă (chiar dacă li se spune că limba oficială este, prin Constituţie, limba moldovenească) decât termenul de „limba română”. Când li se cere, acum, să nu mai facă Istoria românilor, ci Istoria Moldovei, profesorii de istorie, în unanimitate, protestează, şi până şi ruşii care sunt profesori de istorie înţeleg că nu pot falsifica pur şi simplu istoria şi nu pot desprinde o istorie a Moldovei de istoria românilor.

Speranţa mea este că această generaţie, care este generaţia bolnavă din Basarabia şi generaţia incultă din Basarabia, se va stinge biologic. Îi va lua locul o nouă generaţie, una care nu va mai putea fi înşelată. Să ştiţi că mulţi dintre cei de acum au fost atât de înşelaţi, încât ei sunt de-a dreptul de bună credinţă atunci când sunt convinşi că unele falsuri istorice sunt adevărate. Conştiinţa lor, prin ignoranţă şi manipulare, s-a îmbolnăvit". (Eugeniu Coșeriu)

Semnalez un eveniment notabil privind cercetarea, analiza și dezvăluirile despre destinul tragic al românilor din Transnistria, atât sub ocupația efectivă a URSS, dar și sub cea mascată actuală, abil pusă în operă sub presiunea bazelor militare ruse și a propagandei ruse: a apărut recent (2013) cartea intitulată "Martiriul transnistrean sub jugul totalitar rusesc", de Radion CUCEREANU (publicist, scriitor), Eleonora CERCAVSCHI (președinte al Asociației "Lumina" a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova, director al Liceului Teoretic "Ștefan cel Mare și Sfânt" din orașul Grigoriopol) și Dumitru APETRI (doctor în filologie, scriitor). Cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, volumul a fost editat la Tipografia editurii Balacron, coordonator de proiect fiind Alexandru Gorgan, Chișinău. Cartea s-a bucurat și de susținerea altor instituții ale românilor, între care licee și gimnazii cu predare în limba română din Transnistria (vezi contribuțiile multor directori de școli și șefi de departamente, precum: Constantin Sucitu, Maria Ungureanu, Nadejda Ghidirimschi, Nina Uzicov, Ion Iovcev, Maria Roibu, Eugenia Halus) precum și numeroase personalități între care academician Ion Bostan, rector al Universității Tehnice din Moldova, general de brigadă (r) Nicolae Petrică, șef al catedrei militare a Universității Tehnice din Moldova și mulți alții (numai limita spațiului tipografic ne face să nu-i numim aici, nicidecum lipsa de considerațiune).

Citat în paginile de început ale cărții, Romulus Rusan, așezând efortul autorilor sub auspiciile eticului, reamintește că "venerația față de victimele comunismului nu trebuie să ia forma lacrimii, a florilor depuse și a liniștii necesare reculegerii, ci a unei cercetări active, din care să reiasă caracteristicile istorice ale fenomenului totalitar. Suferința noastră trebuie studiată și cunoscută de noi înșine, dar și de alții, pentru că lacrimile se zvântă, florile se ofilesc, dar documentele rămân, și ele se transformă în istorie." Radion Cucereanu sistematizează încă din Precuvânt scopurile cărții, ce se vor vedea, la final, atinse cu prisosință: cunoașterea realității crunte din spațiul nostru; demascarea fărădelegilor pentru a le putea curma existența cu sprijinul real al țărilor civilizate și al organismelor internaționale; susținerea morală a aspirațiilor seculare ale populației băștinașe năpăstuite în intenția ei de a se debarasa de dominația străină; conștientizarea situației dramatice, în anumite cazuri tragice, care domină despotic arealul geografic ale Transnistriei; evidențierea rolului intelectualității, în special al cadrelor didactice, în lupta pentru democrație și drepturile constituționale. Volumul adună, sub diverse semnături, mesaje dureroase venite dintr-un spațiu urgisit pe parcursul a două secole și ceva, subliniază Dumitru Apetri. Mărturia colectivă e cu atât mai importantă cu cât vine pe filiere diverse, din zone multiple ale arealului basarabeano-transnistrean, dinspre centre culturale diferite și personalități diferite, constituind izvoare neprețuite de istorie orală. Zona, de la Est de Nistru, la care se raportează acest document final trece prin foc și sabie de peste 200 de ani, și conține o bogată resursă a românității, care, alături de diverse categorii profesionale de populație românească, conține și eminenți scriitori, oameni de artă și jurnaliști (Vladimir Beșleagă, Anatol Codru, Vlad Iovită, Alexei Marinat, Dominte Timonu, Nicolae Turcanu, Eugen Doga, Petru Bogatu ș.a.), savanți notorii precum Petru Soltan, Nichita Smochină, Anatol Gavrilov ș.a., apărători înflăcărați ai plaiului natal cum sunt Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc, Petru Godac care au suportat închisoarea și alți cetățeni care au căzut în războiul de pe Nistru. O adevărată intelighenția din Transnistria și din vecinătăți a susțint ca un portdrapel lupta acestui ram românesc pe care cresc roade râvnite de dușmanii tradiționali de la răsărit. Îi pomenim aici pe scriitorii Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Claudia Partole, Dumitru Apetri, jurnaliștii și publiciștii Valentina Ursu, Irina Nechit, Maria Bulat-Saharneanu, Viorica Cucereanu, Tudor Rusu, Aneta Grosu, Larisa Ungureanu, Liliana Armașu, Lucia Culev.

Prima parte a volumului conturează corect și cu precizie reperele istorice ale chestiunii transnistrene, pornind de la declararea inviolabilității țării noastre și până la conservarea memoriilor privind teroarea comunistă în RASS Moldovenească, foametea din Transnistria, operațiunea "Sud", plus chestiuni punctuale de identitate culturală și națională românească. Capitolul al doilea adună pagini de aur privind celebrități contemporane trasnistrene: Vladimir Beșleagă, Eugen Doga, Anatol Codru (poet, patriot și mare român), Vlad Ioviță, Petru Bogatu (cel mai pertinent lider de opinie din Moldova), Alexei Marinat("Soljenițîn al Moldovei "), Dominte Timonu, Nicolae Țurcanu (un poet cu soartă vitregă), Ion Diordiev (înțeleptul dascăl prin calea aforismelor), Vlad Chiriac, Alexandru Smochină (transnistreanul care a "românizat moldovenii"), Petru Soltan, Nichita Smochină (membru de onoare al Academiei Române), Anatol Gavrilov (un oficiant fără egal în templul științei). Capitolul al treilea al cărții surprinde concis și elocvent realitatea istorică de azi, oferind viziuni storice asupra focarului conflictului de la Dubăsari, detalii privind războiul de pe Nistru, avatarurile televiziunii când aceasta rămâne la datorie, secvențe din muzeul școlar al istoriei neamului românesc, mărturii despre eroi și martiri români căzuți pentru cauze naționale apărate în mediul ostil în care trăiesc, fragmente ce aduc dovezi despre luptele grele ce se dau pentru menținerea învățământului în limba română preuniversitar din regiunea trasnistreană a Republicii Moldova, viziuni apocaliptice despre paradoxurile istoriei noastre. Un capitol interesant conține corespondența oficială cu OSCE și organele abilitate din Republica Moldova. În alt studiu ni se relatează despre Prima Conferință a Comunităților Românești din Europa. Capitolul al patrulea prilejuiește întâlniri memorabile cu Pedagogi transnitreni și discipolii lor (Eleonora Cercavchi, Svetlana Jitariuc, Laura Jitariuc, Ion Iovcev, Raisa Pădurean, Tatiana Andrieș, Elena Pădurean, Eugenia Halus, Maria Roibu, Virginia Stefogolo, Maria Ungureanu, Lidia Poștarencu, Nina Uzicov, Constantin Sucitu, Nadejda Ghidirimschi). La final, capitolul al cincilea prezintă date unice privind Transnistria în vizorul Curții Europene a Drepturilor Omului, conținând lista cu 170 de reclamanți ce luptă pentru drepturile țării lor de a rămâne democrată.

E tulburător mesajul și conținutul (de cea mai înaltă ținută științifică și culturală) acestui volum care reunește vârfurile vocilor publice și elitele spiritului din multîncercata lume românească de dincolo de Prut, ce duce înainte cu eroism drapelul românesc printr-un tărâm bântuit din nou de stafia lui Stalin agitată de populațiile rusofile injectate și impuse de imperiul de la răsărit ca majoritate decidentă în teritoriile noastre strămoșești. În vremea când, din ce în ce mai des, se strigă în mediile publice că basarabenii, între care și românii transnistreni, trebuie să fie dați afară din țara lor, opinia publică din România, din Uniunea Europeană, din Statele Unite ale Americii, din Canada sau Australia și de peste tot din lumea civilizată trebuie să conștientizeze faptul că poporul român trebuie susținut în lupta sa pentru apărarea drepturilor firești și pentru supraviețuire în regiuni grav afectate de războiul asimetric și profund subversiv prin care forțele ostile se străduiesc în mod programatic să distrugă identitatea, limba, cultura și civilizația românească. Martiriul românilor e semn că se trezește conștiința unui popor ce plătește azi scump libertatea și dreptul la viață. Nicolae Iorga e mai actual ca niciodată în ideile conținute de poezia sa: "Fără vamă de suferinți/ fără lacrimi din prisosul durerii/ fără sânge din prisosul vieții/ nu se mântuie din robie un neam".

Angela FURTUNĂ, Martie 2016

 

Last Updated on Thursday, 24 March 2016 10:34
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website