Home Angela Furtuna Un nou război, dar aceeasi continuitate a asimetriilor
Un nou război, dar aceeasi continuitate a asimetriilor PDF Print E-mail
Written by Angela FURTUNĂ   
Tuesday, 22 September 2015 05:49

Moto: "Ceea ce nu înseamnă, însă, că un prizonier pe cale de a muri la Vorkuta avea motive să se considere mai fericit decât cel de la Dachau" (Kolakowski)

 

Una dintre realitățile cele mai complicate ale prezentului vine din urgența cu care noua propagandă aferentă noului război - ce cuprinde în regim accelerat Europa-Eurasia-Orientul Mijlociu- erodează memoriile recente privind secolul trecut, cu istoriile sale mai mult sau mai puțin locale, y compris cele românești. De aici derivă mecanisme subtile de spălare a creierului, de anihilare a zonelor vindicative ori oculte, de rescriere a istoriei în alt spirit decât cel științific și etic.

Unul din cele mai decisive procedee este acela bazat pe impurificarea memoriilor traumatice, pe aducerea în coliziune a memoriilor extrase din cele două totalitarisme (care, în Europa, au antagonizat Germania și Rusia în secolul trecut, dar și aliații lor), precum și pe dezvoltarea a multiple forme de negaționism (atât al Holocaustului, cât și al Gulagului). Strategii noului război mizează mult pe succesul ideologiilor radicale care ar putea să justifice militar și politic formele actuale ale stărilor beligerante, de aceea sunt interesați în distrugerea memoriilor recente, care ar servi argumente istorice și juridice internaționale utile în apărarea drepturilor omului și ale statelor de drept. Dar cum să faci, se întreabă mulți, în umbră, așa încât asasinatul politic, terorismul, formulele de război asimetric, rasismul, fenomenele climatice cu omuleți verzi, genocidul și alte "soluții" ale creșterii influenței pe plan geopolitic, să nu mai pară chiar atât de nejustificabile...Totul seamănă uluitor de bine cu tentațiile din anii '70-'80, de a prezenta foarte asimetric și concurențial pulsiunile taberelor ce se înfruntă; acum 50 de ani (și azi), bătălia rațiunilor disjuncte se dădea pentru antagonizarea memoriilor Holocaustului și  Gulagului, astăzi, prin procedee similare, de asimetrizare, sunt apăsate pedalele islamism versus iudeo-creștinism, Califat-Eurasia versus "Occident", piața militară oficială versus piața militară underground...Și exemplele pot continua.

 

 

Strategiile de acest tip, care țin de malversațiunea politică și de puterea zonală, au devansat, însă, cu mult, interesul generațiilor de cetățeni ai țărilor implicate în tragediile globale, internaționaliste, ale Europei criminale din secolul recent. Iminența noilor încleștări pare că anihilează violent dreptul societății civile de a trage concluzii, de a-și apăra dreptul la fericire, sau de a-și pomeni eroii căzuți pentru idealuri (atât de repede înlocuite în prezent de noila propaganda și media). Pentru prima dată, în mod atât de evident, e lese de observat că relativizarea memoriei va duce din nou la banalizarea Răului.

Ferdinand Mount, creatorul sintagmei "asimetria indulgenței", trebuie revizitat cu încredere pentru că încă din anii '70-'80 a semnalat cu acribie "unul din fenomenele cele mai uimitoare și mai nocive ale vremii noastre": tratamentul diferențiat aplicat în prezent celor două totalitarisme ale secolului al XX-lea. Monica Lovinescu a preluat și dezvoltat conceptul și pentru școala de gândire românească: în timp ce pentru nazism se înregistrează o hipermnezie, comunismul beneficiază de o amnezie interesată. În plus, chestiunea nu e numai etică, ci și politică, pentru că mai ales stânga europeană, după cum observa  Malia,  refuză o abordare la același nivel juridic de bază a Holocaustului și a Gulagului. Problema a rămas de mare actualitate în România, unde educația precară, amânarea cu două generații a dezvăluirilor tragediilor totalitare ale secolului trecut, precum și libertatea propagandelor pro-legionare și pro-comunistoide de tip neostalinist au generat și întreținut forme mixte de negaționism, foarte active. Ele devin periculoase  nu numai pentru cuantificările etice și politice deformate din istoria recentă, cât mai ales pentru că încurajează noilor tipuri de gândire extremistă cu care se confruntă societățile actuale, și România.

Până recent, bunăoară, a existat o luptă vizibilă între comuniști și foști comuniști, semnalată la început de Silone. Ea a fost mai constructivă pentru democrație în țările cu intelighenția puternică, unde cei mai virulenți demistificatori ai comunismului au fost la începutul carierei lor chiar membri de partid comunist: Boris Souvarine, Koestler, Besancon, Furet, Kriegel. Pentru România, din cauza condițiilor specifice, spațiul luptei de idei a fost deschis mai târziu, când, însă, au apărut și cel puțin două contracarări regretabile: fie cosmetizarea structurilor comuniste supraviețuitoare prin bazine politice noi ce mimează pluripartidismul dar nu abandonează agregările cadriste vechi, fie prin agenți occidentali puternici ai intereselor Kremlinului, de tipul Karnoouh, care contestă radical  - și cu succes pe piața europeană antiamericană -, dreptul foștilor comuniști de a deveni anticomuniști și de a lupta pentru democrația din țările lor.

Ne mirăm din ce în ce mai mult, așadar, pe urmele Monicăi Lovinescu sau ale lui Norman Podhoretz ("Marea lecție a Hannei Arendt"), cum de atâția intelectuali din Apus suportă mai ușor comunismul decât anticomunismul, pe care îl declară "visceral" și  "primar". În fond, sistemul comunist a fost cel ce a furnizat nazismului modelul Statului polițist cu partid unic, iară nu viceversa (cf. Richard Pipes, conferința de la Ierusalim).

Esența acestor manipulări stă, până și în lumile democratice, în asimetrii conceptuale inoculate intens de propaganda în spațiile publice, determinând ulterior generarea de masse de manevră în favoarea justificării unor decizii ce legitimează sub o formă sau alta Răul politic chipurile cel mai mic. Situația se repetă astăzi, în ambalarea și vinderea produselor (fie ofensive, fie defensive) fascismului islamic, înrudit cu nazismul și stalinismul, versus restul lumii. În gura căpcăunilor totalitari revizioniști ai lumii contemporane a intrat, astfel, noul cartof fierbinte pentru care se vor purta bătălii pe viață și pe moarte. Rețeta noului carnagiu e veche de când lumea. Să dăm dovadă, din nou, așa cum ne învăța Raymond Aron, de o lungă răbdare.

Angela FURTUNĂ

septembrie 2015

 

Last Updated on Friday, 25 September 2015 01:21
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website