Home Angela Furtuna INTOARCERILE HULIGANULUI
INTOARCERILE HULIGANULUI PDF Print E-mail
Written by Angela FURTUNĂ   
Monday, 25 May 2015 06:33

Norman Manea călătorește mereu. Născut la Suceava, acum 79 de ani, cunoaște toate temele alungării și ale inițierii în exil, specifice secolului al XX-lea. Regimul fascist din România celui de-al doilea Război Mondial l-a obligat să părăsească Bucovina natală, deportat cu familia în TransnistriaL; regimul comunist l-a constrâns să părăsească din nou țara, la 50 de ani, după ce i-a fost anulat premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor anunțat pentru anul 1984 (dar anulat ulterior de Comitetul Culturii și Educației Socialiste, în urma unor înscenări și denunțuri calomnioase parțial antisemite), iar presa vremii și propagandiștii fără scrupule de pe axa Suceava - București au demarat o campanie antisemită mizerabilă de denigrare a sa, cu scopul de a justifica prigoana declanșată de regim împotriva autorului.

Distanța față de excesele țării natale a suferit oscilații: s-a micșorat constant în perioada exilului american, unde autorul continuă să scrie numai în Limba Română (pe care o desemnează Patria Mea), dar s-a și mărit dupa 1990, când Manea a atras "furia" lumii culturale din România, publicând un eseu despre memoriile lui Mircea Eliade și incitând prin acest text spiritul critic autohton la exerciții de exorcizare - cu care spațiul românesc nu era obișnuit (în încremenita sa amoralitate tranchilizantă) -, cât și la polemici etice în jurul temei "felix culpa".

Norman Manea, care trăiește in Statele Unite cu statutul de "Writer in Residence", este apreciat ca unul dintre cei mai importanti prozatori ai literaturii contemporane si un candidat credibil al României pentru premiul Nobel. Are, în Statele Unite și în Europa, o presă critică internațională extrem de bună. Și în 2014, numele său a figurat alături de cele ale lui Cărtărescu, Breban și Vosganian desemnați de Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România pentru Premiul Nobel. Opera sa, recompensată cu cele mai importante distincții internaționale și cu premii importante, precum "Medicis Etranger" în Franța sau "Nonino", în Italia, a fost tradusa în aproape 30 de limbi în întreaga lume, iar el este membru al Academiei Artelor din Berlin, membru al American PEN Center și al multor alte centre internaționale, iar în România este recunoscut în centrele academice de vârf, este Doctor Honoris Causa al Universităților Cluj și Bucuresti (2008), precum și al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași (17 mai, 2012).

 

 

Am fost onorată să particip, la Cluj, în 2008, precum și la Iași, în 2012, la momentele de excelență academică și culturală petrecute în compania lui Norman Manea și a amfitrionilor săi, în cadrul turneelor organizate de editorul său român, Polirom, în aulele Universităților Babes Bolyai și, respectiv, Alexandru Ioan Cuza. După ce Norman Manea a primit titlul academic cel mai înalt la Cluj, i-am scris decanului de la acea vreme al Universtății "Ștefan cel Mare" din Suceava, Mircea A. Diaconu, azi prorector, recomandându-i să demareze procedurile prin care Norman Manea ar fi putut fi invitat să primească titlul de Doctor Honoris Causa și în orașul natal, la Suceava. Refuzul categoric al lui Diaconu a reprezentat o mare decepție, ca și alte gesturi antivalorice la care acesta a participat în timp, girând, chipurile "academic", câteva opere de limojare și de omerta față de autentice valori ale literaturii române. La Suceava s-a petrecut, astfel, cu concursul unor astfel de corifei, o nouă alungare a lui Norman Manea.

Chiar în anul întoarcerilor lui Norman Manea în topul culturii românești, adică acolo unde îi fusese dintotdeauna locul, loc câștigat prin talent, etică, muncă și profund patriotism, am realizat un interviu cu domnia sa, de care vreau să ne amintim azi, cu interes - temele de discuție sunt mai actuale decât oricând - ,  căci nu încetez să susțin faptul că Norman Manea ar putea să aducă un Premiu Nobel pentru Literatura de Limbă Română, iar pe de altă parte, în calitatea triplei sale cetățenii și a nivelului său de recunoaștere mondială, Norman Manea a devenit un ambasador important al culturii românești, americane și israeliene.

Republic interviul, la șapte ani de la prima sa lectură în spațiul virtual.

Am  rămas  un  scriitor roman”
Angela Furtună în dialog cu Norman Manea

« Dacă există o salvare sau măcar o terapie a salvării, atunci, în cazul meu, a fost literatura, cu tot ce conţine, inclusiv suferinţă, devoţiune, bucurie, surprize »

1. A.F.  Stimate domnule Norman Manea, ce este pentru dumneavoastră România, acum, după douăzeci de ani de exil şi după atâtea împliniri adăugate unei cariere  literare spectaculoase ?

- N.M. Este un esential reper biografic şi literar. Am plecat din România la 5o de ani, deja format şi deformat în cultura română. In ciuda tuturor schimbărilor şi influenţelor, am rămas scriitor român indiferent dacă asta îmi convine sau nu , indiferent dacă ar conveni altora sau nu.

2. Aţi declarat mereu în timpul exilului american că patria dumneavoastră a rămas doar limba şi literatura română. Faptul acesta a condus la creşterea prestigiului internaţional al acestei patrii, al limbii române. Pilda acestei poveşti de viaţă este o mare generozitate salvatoare. Este aceasta salvarea celui etern persecutat ?

- Cel "etern persecutat", dacă este să acceptăm acestă formulă dureroasă şi descurajantă, nu este mereu, unul şi acelaşi, de vreme ce ne referim nu doar la un concept, ci la oameni, diferiţi unul de altul chiar când, prin destin, aparţin unei anume comunităţi. Deci salvarea nu este doar o dilemă colectivă, ci şi una individuală, ceea ce înseamnă că are şi o componentă, uneori minoră alteori mai puţin minoră, de opţiune individuală. Dacă există o salvare sau măcar o terapie a salvării, atunci, în cazul meu, a fost literatura, cu tot ce contine, inclusiv suferinţă, devoţiune, bucurie, surprize. Pentru alţii, poate fi religia, călătoriile, copiii, sportul, contul în bancă, aventura şi tot aşa.

« Am devenit "călător" la 5 ani, spre lagărul Transnistria nu printr-o opţiune personală, ci printr-o "vină" de care habar nu aveam »

3. Cum s-a manifestat în existenţa domniei voastre forţa destinală a evreului etern călător şi rătăcitor ?

- Evreul nu şi-a dorit, nici în vechime, nici ulterior, să devină călător, rătăcitor, nu era o pasiune a navigaţiei, să zicem, sau a cuceririi de colonii sau a căutării aurului. Cum ştiţi, am devenit "călător" la 5 ani, spre lagărul Transnistria nu printr-o opţiune personală, ci printr-o "vină" de care habar nu aveam. La 50 ani am redevenit "rătăcitor" prin deşertul exilului tot prin voinţa altora. Sunt 20 ani de atunci şi am avut ocazia să descopăr şi în această experienţă traumatică şi extremă potenţialităţi şi şanse nebănuite, o pedagogie a reevaluărilor şi a regenerării, deschiderea fastă de orizonturi, doar visate în trecut.

4. Sunteţi un vizionar moderat, deşi construiţi viitor pe materialul fascinant al memoriei de calitate. Care sunt, în opinia dumneavoastră, marile teme ale literaturii viitorului ?

- Profeţii au murit acum 2000 ani şi nici ei nu au prevăzut  exact viitorul. Mai mult ca oricând, viitorul tulburatei noastre planete şi al zbuciumatei noastre specii umane stă azi sub un mare semn de întrebare, sub ameninţarea unui cataclism global, provocat nu de explozia naturii isterizate de agresiunea omului, ci prin chiar impulsurile autodestructive ale omului însuşi, fanatismul morbid, nevoia de a ucide "infidelii' de tot soiul. Literatura viitorului depinde de viitorul omenirii, deci se află şi ea în aceeaşi extremă incertitudine.

« M-aş bucura ca actuala vizită în ţară să-mi sporească, la senectute, amintirile luminoase »

5. De la programul  ce urmărea să vă distrugă…la o carieră literară excepţională. America vă salută, Europa vă salută, România vă primeşte acum cu lauri, sunteţi scriitorul predestinat unui Premiu Nobel pentru Literatură : o viaţă, o epopee. Care este amintirea cea mai importantă, a acestui traseu ieşit din comun ?

- După o viaţă deja lungă, ar fi greu să aleg doar o singură imagine. M-aş bucura ca actuala vizita în ţară să-mi sporească, la senectute, amintirile luminoase.

6. Sunteţi mentorul unor generaţii care au nevoie acută de ideal. Ce pilde lăsaţi tinerilor scriitori, tinerilor artişti ?

- M-aş feri de rolul de sfetnic al artiştilor de orice vârstă ar fi. Sunt convins că îşi vor găsi singuri calea, cum s-a întâmplat totdeauna. Ma mulţumesc cu rolul didactic de a transmite studenţilor  de la Bard College, New York, câte ceva din experienţa umană şi literară a încercatei mele generaţii.

« Bucovina, azi, este locul în care se află mormântul mamei mele, deci un reper esenţial »

7. Care sunt proiectele de viitor la care lucraţi, căci sunteţi un om dominat de o mare putere de muncă şi de un entuziasm colosal (şi, în fond, urarea evreieasca ad mea veesrim, pana la 120 de ani,  include şi proiecte de muncă împlinite pe termen lung) ?

- Editura Polirom va publica, începând cu această primavară (2008, n.m.), în "seria de autor", mai mult de 20 volume ale mele,  vechi şi noi. Este un proiect amplu şi dificil, un efort mutual de anvergură al autorului şi editurii.

8. Bucovina.  Ce vă  spune astăzi acest cuvânt ?

-          Sunt nerăbdător şi bucuros să revăd locurile de demult şi de azi. Bucovina îmi evocă anii de şcoală, bucuria învăţăturii şi a colegialităţii, familia şi prietenii ei, iubirea juvenilă cu elanul şi sincopele sale, peisajul mereu fermecător în care mi-am trăit adolescenţa şi pe care îl revedeam, măcar o dată pe an, în timpul domiciliului meu bucureştean. Azi, este locul în care se află mormântul mamei mele, deci un reper esenţial.

(…Între timp, turneul românesc organizat pentru Norman Manea în România de Polirom şi Universităţile din Bucureşti şi, respectiv, din Cluj, s-a încheiat. Impresiile sunt încă amestecate şi extrem de puternice, iar scriitorul s-a retras în biblioteca sa din New York, pentru a decanta noile amintiri. I-am tulburat aceste clipe cu alte două întrebări – care urmează în cele ce urmează - despre recenta sa vizită în România. Publicul român prezent la întâlnirea cu celebrul autor de origine română a fost uluit şi încântat. Dar Norman Manea ?…)

«  Prezenţele ca şi absentele din jurul meu  au fost semnificative şi au conferit întoarcerii mele în ţară o stimulantă reevaluare a statutului meu literar românesc »

9.    Care sunt impresiile despre turneul românesc pe care tocmai l-aţi încheiat?

- A fost o vizită plăcută, instructivă  şi obositoare care a semănat, într-adevăr, "for better or for worse", cu un...turneu în viteză, ba chiar un turneu de vedetă rock, cum nu am fost nici la o vârstă mai potrivită decât cea de acum. Editura Polirom a organizat extrem de eficient programul, ceea ce a însemnat că, practic, nu am prea avut timp să stau de vorba cu oameni şi să stau de vorbă cu locurile în care mă întorceam, dar am fost, în schimb, o prezenţă publică asiduă, în dialog cu audienţe, de obicei culturale, interesate de cine sunt şi ce gândesc.

Sunt recunoscător celor care m-au găzduit şi onorat, cu prietenie în această călătorie: Polirom-ul şi în primul rând directorul Silviu Lupescu, revista Observator Cultural şi în primul rând Carmen Muşat, la fel cei de la revista 22 şi GDS, Gabriela Adameşteanu, Rodica Palade, Stelian Tănase, universităţii bucureştene şi celei clujene, lui Liviu Papadima şi lui Andrei Marga, Martei Petreu şi lui Ştefan Borbely, celor de la ICR şi lui Andrei Pleşu, Mihaelei Crăciun şi Ioanei Ieronim, lui George Voicu şi lui Bedros Horasangian, multor colegi şi prieteni şi jurnalişti care au ţinut să fie prezenţi, ca organizatori sau participanţi la întâlnirile pe care le-am avut.

Prezenţele ca şi absentele au fost semnificative şi au conferit întoarcerii mele în ţară o stimulantă reevaluare a statutului meu literar românesc.

10.  Cum evoluează şi cum va evolua, în opinia domniei voastre, România, cu viaţa sa culturală atât de neclară, cu viaţa sa politică atât de zbuciumată?

-  Ceea ce "se vede", fie şi din goana maşinii, pare o evoluţie pozitivă a României. Cum am spus, nu a fost timp pentru o extindere şi adâncire a observaţiilor. Dar dacă aş decupa din realitatea românească fie şi un singur amănunt, trivial şi grăitor, cel al closetelor publice, aş spune că fie şi ceea ce se vede arată o anume evoluţie mai profundă, o radicală schimbare în bine faţă de 1997, când situaţia era, cam peste tot, de-a dreptul catastrofică. Spune şi asta ceva, deloc neimportant.

Cât priveşte viitorul, nu m-aş hazarda în profeţii, incertitudinile şi îngrijorările privind situaţia globală a lumii rămân acute. Să speram, totuşi, că natura umană va găsi resurse de redresare morală şi psihică şi civică, deci şi politică, în favoarea unei perspective mai promiţătoare.

Intrată în mecanismul cooperării şi responsabilităţilor unei Europe moderne şi prospere, România nu va putea face excepţie.

(Aprilie - Mai 2008, Suceava – Oradea – New York)

..................................................................................................


Călătoriile lui Norman Manea continuă în jurul lumii. În micul său birou de la Bard College, New York, unde le predă studenților americani literaturi europene, Bucovina natală își face în mod irepresibil simțită prezența magnetică și gravitațională ca un sistem solar, cultural și genetic inițiatic. Meridianul lui Paul Celan devine astfel o radiație continuă a acestui reper inițiatic: Bucovina e locul unde nasc mereu oameni și cărți, pentru a călători, pentru a fi alungați, pentru a se reîntoarce...Norman Manea călătorește mereu, cu ajutorul limbii române.

Angela FURTUNĂ

mai, 2015

 

Last Updated on Monday, 25 May 2015 06:38
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website