"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moto: „Destinul conduce jumătate din viața unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul.” (Alfred de Vigny)

„Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om.” (Theodore Roosevelt)

„Trei lucruri arată caracterul unui om: cărțile, prietenii și cadourile.” (Horațiu)

 

Nu o singură dată în viață, m-am aflat la punctul de întâlnire al unor evenimente și evoluții fatale sau potențial letale. Spre deosebire de alții, eu am supraviețuit, deși post-traumatic. Ca și cum a fi în viață, întreg la trup și la minte, nu ar fi destul, am început să mă cam întreb de ce. De ce, după atâtea șocuri, fie ele personale, familiale, profesionale, naționale, etc., mai sunt în viață.

Viața spiritului fiind, desigur, mai importantă decât ceea a trupului, sau măcar egală în însemnătate. Aflarea răspunsului la o astfel de întrebare nu este ușoară. Dar este o manie a intelectualului, aceea de a crede, adesea prea orgolios!, că în toate există o cauză bine determinată. În chestiunea crizelor majore prin care am trecut, se aflau, conjugate, atât elemente de istorie personală ori ale unei familii de idealuri, precum și detalii de istorie națională, est-europeană, chiar euroatlantică ori globalistă. Și tot așa, lucrurile se complicau în mod accelerat și atât de sofisticat - în ultimul timp -, încât a devenit oarecum previzibil faptul că, în curând, fie nu voi mai ști cine sunt, fie nu voi mai fi cine știu că ar fi trebuit să fiu. O rezultantă, sau un accident? Un caz emblematic, sau o anomalie? O structură coerentă, sau o stare de entropie incontrolabilă ?

         Motivația de a fi în viață se restrânge, odată cu vârsta, la un set minim de valori, care devin valorile esențiale și definitorii pentru fiecare individ. Ele vor descrie cu acribie, cumva caricatural, pe omul care a fost forjat de mulți factori să ajungă ceea ce este, nu ceea ce își imaginează el că ar putea deveni. Unii doresc mereu să acumuleze, să aibă. Pentru a avea, ei adună și strâng sau investesc toată viața. Alții doresc să știe și să înțeleagă. Pentru a atinge acest scop, învață mereu, se documentează și nu încetează să fie studioși. Nu puțini, însă, luptă pentru idealuri colective, pe care le pun mai presus de trebuințele personale. Sunt marii egofobi, militanții și apărătorii drepturilor omului. Câte ceva din toate aceste trebuințe umane intră și în descrierea piramidei mele personale de valori și necesități. Deasupra tuturor, însă, eu așez, ca fiind statornică în timpul vieții mele, nevoia de a rămâne ceea ce se numește un om de caracter, precum și nevoia de a descoperi și în ceilalți omul de caracter. Un om care, în mod sistematic, se plasează deasupra tendințelor românești devenite însușiri colective: lașitate, toleranță la corupție, oportunism greșit și aptitudinea de a trăda cu nonșalanță. Caracterul, cred eu, este anestezia prin care o personalitate bine alcătuită se poate apăra față de orice eșec, dar și stimulentul pentru orice nou început. El te ajută să extragi din înfrângere, povața, iar din succes, avertismentul.

           Încrederea că aceste valori, ce țin de caracter, au meritat sacrificiul a 60 de ani de viață a început, relativ recent, să-și piardă nimbul eroic. În lumea cea nouă, primii care pierd iremediabil orice competiție sunt exact ceea ce numim oamenii de caracter, pe când gloria o culeg ariviștii, carieriștii, imoralii, histrionicii. Iar strategiile  - altădată definite ca antisociale, căci necinstite -, care stau la baza afirmării cu succes, sunt văzute ca mijloace etice permise, iară nu ca  modalități de a periclita natura umană. După capitalismul post-modern, în civilizația post-umană, lumea pare că s-a răsturnat. Ceea ce a fost sus azi e jos, iar ceea ce a fost inside azi e outside.

            De ceva timp, nu mult, chestiunea caracterului nici nu se mai pune. Omul de ieri, omul clasic care a evoluat continuu timp de câteva secole și din a cărui istorie face parte și istoria mea personală, a devenit omul uitat. Chiar negat. În mod strategic, astăzi, definirea omului real nici nu se mai bazează pe predictibilitate evolutivă sau pe prezență, ci pe abilitatea de a fi avatar, sugestie derivată dintr-o absență motivantă, justificatoare.  Ceva mai mult interes este arătat, însă, omului inventat, omului virtual. Pentru că omul inventat poate fi inventat, re-inventat și răs-inventat ori de câte ori o entitate politică are nevoie de un pretext nou pentru a deghiza o famiglie de tigri într-o turmă de oi sau într-o haită de câini. Despre caracter nu mai vine vorba în societatea civilă; la caracter se mai recurge doar în circumstanțe extrem de speciale, anume cele militare, de război, pentru că multiplele teatre de operațiuni ce se activează mai aproape sau mai departe de noi încep să facă victime, deci e nevoie de eroi. Or, a mai văzut cineva eroi fără caracter?

             Nu o singură dată în viață, m-am aflat la punctul de întâlnire al unor evenimente și evoluții fatale sau potențial letale. Spre deosebire de alții, eu am supraviețuit, deși post-traumatic. Caracterul a fost, de fiecare dată, cauza care m-a salvat în final, motivul pentru care orice bătălie bună și dreaptă merită dată. În această epocă a omului uitat, când umanitatea pare să-și submineze propria istorie și să fi ales calea sinuciderii colective, lipsa globală de caracter oferă individului forța de a câștiga ilegal orice joc și de a nu fi excomunicat din societate, dar numai caracterul îl ridică pe om deasupra condiției de inamic al propriei specii.

      

Angela FURTUNĂ

Iulie 2017

 

Cultura

Zarzavagiul și gustul libertății

on 20 Iunie 2018

In Memoriam Václav Havel (5 octombrie 1936, Praga – d. 18 decembrie 2011, Hradec...

Fariseismul politic american

on 20 Iunie 2018

În Sfânta Scriptură citim la Ioan capitolul 9 despre un oarecare orb care a fost...

Tatal - Fisa de post

on 20 Iunie 2018

In America de Nord este din nou celebrata Ziua Tatalui, un bun prilej de analize...

Intelectualii și politica: înapoi la binele public...

on 18 Mai 2018

„A fost odată un bacil revoluţionar” Este firesc să ne alarmeze dezastrul. Mai a...

#MeToo in Biblie

on 18 Mai 2018

Fara indoiala campania “#MeToo” este una din cele mai rasunatoare forme de justi...

Monica Lovinescu, la zece ani de la plecare

on 22 Aprilie 2018

URNELE FUNERARE, PATRIA, CĂRȚILE ȘI GOLGOTA „E oare mai bine să-ţi petreci viaţa...

Politica

Declarație privind Dedicarea Ambasadei SUA la Ieru...

on 18 Mai 2018

14 mai 2018 | Biroul de presă al Casei Albe - Washington D.C. - Putătorul de Cuv...

Semne ale vremurilor din urmă

on 20 Noiembrie 2017

Continuăm prezentarea semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor de direcţ...

Semne ale vremurilor din urma

on 20 Octombrie 2017

În prezentarea semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor de direcţionare...

Eclipsa totala de soare

on 15 August 2017

Scriu articolul înainte de eclipsa totală de soare din 21 august 2017, fenomen...

SUMMIT-UL G-20

on 18 Iulie 2017

Summitul primelor 20 puteri economice ale lumii a avut loc la Hamburg, Germania,...

Semne ale vremurilor - Israelul anului 2017

on 18 Iunie 2017

Cele cinci direcţii ale semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor spre zi...

Orașe SUA

Interviu cu Pastorul Daniel Ciobanu, Președintele...

on 20 Iunie 2018

N.C. Vă mulțumesc că ați acceptat invitația acestui interviu prilejuit de Conve...

De ce, Anthony?

on 20 Iunie 2018

Saptamana trecuta a fost o saptamana nefericita…doi oameni pe care-i admiram mul...

Corul AGAPE cu o structură unică slujind biserici...

on 18 Mai 2018

N.C.:Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația interviului pentru publicația...

100 de ani de la Marea Unire

on 18 Mai 2018

Întâlnire 7 Mai 2018, noon - Restaurant Monarch - Clackamas, OR Participanți: (d...

Un timp când zâmbetele dor

on 18 Mai 2018

Pe data de 4 mai 2018, comunitatea română din orașul Portland și împreună cu ea...

Încercarea de reînviere a comunismului

on 18 Mai 2018

Nouă nu ne vine să credem! În ruptul capului nu ne vine să credem! După cei şapt...

Meditatii crestine

Steag înălțat spre birunița adevărului

on 20 Iunie 2018

Pentru cei care, încă mai au frică de Domnul, împăratul David a lui Israel, are...

Scrisoarea către bisericile din Galatia și către t...

on 18 Mai 2018

 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi pri...

Aniversarea a 100 de ani! de la unirea Basarabiei...

on 23 Martie 2018

ROMÂNIA ESTE LA FEL ȚARA UNDE „CURGE LAPTE ȘI MIERE"!, ȘI CE DURERE PENTRU POPOR...

Geneza Bisericii lui Christos (2)

on 18 Martie 2018

FONDAREA BISERICII sau Geneza Bisericii „Nașterea” și „primii pași” ai biserici...

Stins din Privire în Privire (1)

on 18 Februarie 2018

Drama singurătății Am scris cândva despre singurătate ca o dramă, ca o tragedie...

Geneza Bisericii lui Christos (1)

on 18 Februarie 2018

(o scurtă perspectivă) „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și...

Diverse

Proclamația statului New Hampshire cu ocazia Cente...

on 12 Iulie 2018

Guvernatorul statului New Hampshire, Christopher T. Sununu, a emis o proclamaţie...

Inscrierea la liceele şi universităţile din Români...

on 06 Iulie 2018

Ministerul Educației Naționale din România a publicat metodologia de admitere şi...

Proclamația guvernatorului statului Nebraska cu oc...

on 05 Iulie 2018

Guvernatorul statului american Nebraska a proclamat anul 2018 drept Anul Centena...

Proclamația statului Ohio dedicată Centenarului Ro...

on 27 Iunie 2018

George Cristian Maior: Proclamația statului Ohio dedicată Centenarului României...

Proclamația guvernatorului statului Illinois cu oc...

on 20 Iunie 2018

George Cristian Maior: Proclamația guvernatorului statului Illinois onorează un...

Proclamaţia statului Texas dedicată sărbătoririi C...

on 20 Iunie 2018

George Cristian Maior: România este profund onorată de Proclamaţia statului Texa...